ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 296/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 445 din 28 noiembrie 2002, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul Ș.A.G., în temeiul art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta din 15 februarie 2000) la 6 ani închisoare. În temeiul art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

A dispus repunerea în individualitatea ei a pedepsei rezultante de un an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3144 din 23 octombrie 2001 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 1162/ A 6 decembrie 2001 a Tribunalului Bacău la data de 3 ianuarie 2002 în pedepsele de: - un an și 6 luni închisoare, pentru art. 239 alin. (2) teza I, alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., faptă din data de 7 ianuarie 2001; - un an și 6 luni închisoare, pentru art. 239 alin. (2) teza I, alin. (3), C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., faptă din 7 ianuarie 2001. A înlăturat sporul de pedeapsă de 2 luni închisoare. A dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății și pedepsele de la lit. c) și d), în pedeapsa ce mai grea de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare.

Pedeapsa de executat: 6 ani și 2 luni închisoare. În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., a computat din pedeapsa de executat, durata executată de la 8 ianuarie 2001 la 27 februarie 2002. A dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale anterioare și emiterea unui nou mandat în baza prezentei hotărâri. A interzis inculpatului exercițiul drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a luat act că părțile vătămate P.R. și P.C. nu se constituie părți civile în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că în seara zilei de 15 februarie 2000, în timp ce se afla în autobuzul, care circula pe str. Calea Mărășești din municipiul Bacău, i-a sustras părții vătămate P.R., din buzunarul de la geacă, actele de identitate (certificat de căsătorie și buletinul de identitate), a lovit-o și a tras-o cu mâna de păr, iar când serg. maj. P.C., care era îmbrăcat în uniformă, a intervenit pentru aplanarea conflictului, a fost lovit și el de inculpat cu pumnul și palma în zona feței, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 6-7 zile îngrijiri medicale. Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, plângerile și declarațiile părților vătămate P.R., P.C., raportul de constatare medico-legală nr. 565/2000 a S.M.L.

Bacău, declarațiile martorilor N.T., T.I.L., C.M., C.N., C.C., B.F.D., coroborate cu declarațiile inculpatului Ș.A.G. Atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut doar parțial faptele comise. Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul care a susținut că nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, solicitând a se dispune achitarea sa, iar în legătură cu infracțiunea de ultraj, a susținut că nu a știut că partea vătămată P.C. este jandarm și că l-a lovit pentru a se apăra, deoarece acesta îl imobilizase. Prin decizia penală nr. 158 din 15 aprilie 2003, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Ș.A.G., pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, se constată că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, atât instanța de fond cât și cea de apel au avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, urmarea produsă, persoana inculpatului, care a mai cunoscut rigorile legii penale, dar nu a înțeles să-și revizuiască comportamentul, persistând în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, dar și conduita nesinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, criterii prevăzute de art. 72 C. pen., se constată că nu este cazul a se reduce pedeapsa.

În consecință, va fi respins recursul declarat de inculpat, cu obligarea lui la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.A.G. împotriva deciziei penale nr. 158 din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel Bacău. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2004.