ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 296/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 445 din 28

noiembrie 2002, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul Ș.A.G., în temeiul art.

211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art.

13 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta din 15

februarie 2000) la 6 ani închisoare.

În temeiul art. 239 alin. (2) și (3)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 alin. (1) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, a condamnat același inculpat la

pedeapsa de 4 ani închisoare.

A dispus repunerea în individualitatea

ei a pedepsei rezultante de un an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 3144 din 23 octombrie 2001 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin

decizia penală nr. 1162/ A 6 decembrie 2001 a Tribunalului Bacău la data de 3

ianuarie 2002 în pedepsele de:

- un an și 6 luni închisoare, pentru

art. 239 alin. (2) teza I, alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., faptă din data de 7 ianuarie 2001;

- un an și 6 luni închisoare, pentru

art. 239 alin. (2) teza I, alin. (3), C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., faptă din 7 ianuarie 2001.

A înlăturat sporul de pedeapsă de 2

luni închisoare.

A dispus contopirea pedepselor

aplicate pentru infracțiunile deduse judecății și pedepsele de la lit. c) și d),

în pedeapsa ce mai grea de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni

închisoare.

Pedeapsa de executat: 6 ani și 2

luni închisoare.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen.,

a computat din pedeapsa de executat, durata executată de la 8 ianuarie 2001 la

27 februarie 2002.

A dispus anularea formelor de

executare emise în baza sentinței penale anterioare și emiterea unui nou mandat

în baza prezentei hotărâri.

A interzis inculpatului exercițiul

drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută

de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a luat act că părțile vătămate P.R.

și P.C. nu se constituie părți civile în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre,

s-a reținut că în seara zilei de 15 februarie 2000, în timp ce se afla în

autobuzul, care circula pe str. Calea Mărășești din municipiul Bacău, i-a

sustras părții vătămate P.R., din buzunarul de la geacă, actele de identitate

(certificat de căsătorie și buletinul de identitate), a lovit-o și a tras-o cu

mâna de păr, iar când serg. maj. P.C., care era îmbrăcat în uniformă, a

intervenit pentru aplanarea conflictului, a fost lovit și el de inculpat cu

pumnul și palma în zona feței, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru

vindecare un nr. de 6-7 zile îngrijiri medicale.

Starea de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală,

plângerile și declarațiile părților vătămate P.R., P.C., raportul de constatare

medico-legală nr. 565/2000 a S.M.L. Bacău, declarațiile martorilor N.T., T.I.L.,

C.M., C.N., C.C., B.F.D., coroborate cu declarațiile inculpatului Ș.A.G.

Atât în cursul urmăririi penale, cât

și al cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut doar parțial faptele

comise.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat apel inculpatul care a susținut că nu a săvârșit infracțiunea de

tâlhărie, solicitând a se dispune achitarea sa, iar în legătură cu infracțiunea

de ultraj, a susținut că nu a știut că partea vătămată P.C. este jandarm și că

l-a lovit pentru a se apăra, deoarece acesta îl imobilizase.

Prin decizia penală nr. 158 din 15

aprilie 2003, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins ca nefondat,

apelul declarat de inculpat, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul Ș.A.G., pentru cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar, se constată că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate

inculpatului, atât instanța de fond cât și cea de apel au avut în vedere gradul

de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite, împrejurările concrete

în care au fost comise faptele, urmarea produsă, persoana inculpatului, care a

mai cunoscut rigorile legii penale, dar nu a înțeles să-și revizuiască

comportamentul, persistând în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, dar și

conduita nesinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, criterii prevăzute

de art. 72 C. pen., se constată că nu este cazul a se reduce pedeapsa.

În consecință, va fi respins

recursul declarat de inculpat, cu obligarea lui la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Ș.A.G. împotriva deciziei penale nr. 158 din 15 aprilie

2003 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

ianuarie 2004.