ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8081/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 53 din 23 iunie 2003, Colegiul jurisdicțional Mehedinți al Camerei de Conturi a admis contestația formulată de T.Ș., decedat la 12 iulie 2000 – moștenitori T.D., T.C., T.M., T.N. și N.T. împotriva deciziei de imputare nr. 41 din 10 iulie 1999, emisă de Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă Mehedinți și pe cale de consecință, a anulat decizia de imputare contestată, ca fiind nelegală și netemeinică. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă Mehedinți. Recurenta a cerut casarea deciziei atacate și a sentinței pronunțată de Colegiul jurisdicțional și în fond, respingerea contestației formulată de moștenitorii defunctului T.Ș., ca neîntemeiată.

Recursul este admisibil, dar nu pentru considerentele invocate de recurentă, ci pentru argumentele care vor fi expuse în continuare. Așa cum deja s-a arătat, obiectul contestației formulată de moștenitorii defunctului T.Ș., îl constituie decizia de imputare nr. 41 din 1 iunie 1999, emisă în sarcina contestatorului, de către conducerea Stațiunii de Dezvoltare Pomicolă Mehedinți, pentru recuperarea unei pagube în valoare de 14.400.000 lei, contravaloarea a 144 buc. țevi de irigat, constatate lipsă la predarea-primirea gestiunii mijloacelor fixe de la Ferma nr. 5 Ostrovul Corbului. Angajarea răspunderii materiale a contestatorului s-a făcut ca urmare a unor constatări efectuate de Comisia de inventariere de la Ferma nr. 5 Ostrovul Corbului.

În cuprinsul deciziei de imputare au fost menționate dispozițiile art. 102 alin. (1) C. muncii, în vigoare la data efectuării inventarului. Rezultă, așadar, că pretinsul prejudiciu produs în patrimoniul Fermei nr. 5 Ostrovul Corbului, nu a fost stabilit ca urmare a controlului efectuat de organele Curții de Conturi, în condițiile art. 18 din Legea nr. 94/1992, modificată. În consecință, s-a apreciat greșit că, Colegiul jurisdicțional Mehedinți este competent să soluționeze, în primă instanță, contestația, conform art. 41 din aceeași lege.

La rândul său, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare la competența materială, atunci când prin decizia precizată s-a pronunțat asupra recursului jurisdicțional și a menținut sentința nr. 53 din 23 iunie 2003. Ținând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul și a se dispune casarea ambelor hotărâri pronunțate de organele Curții de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă, spre competentă soluționare, la Tribunalul Mehedinți, secția litigii și conflicte de muncă. Văzând și prevederile art. 2 lit. b 1 ) și art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 și urm. din Legea nr. 168/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă Mehedinți împotriva deciziei nr. 582 din 9 octombrie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Casează decizia atacată și sentința nr. 53/2003 a Colegiului jurisdicțional Mehedinți. Trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Mehedinți, secția litigii și conflicte de muncă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.