ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 993/2019

Ședința publică din data de 9 mai 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinți la data de 30.03.2015 reclamanta Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Mehedinți a chemat în judecată pe pârâții S.C. A. S.R.L. Slătioara, S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. Drobeta Turnu Severin, DGFP Mehedinți - AJFP Drobeta Turnu Severin, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea fructelor pe care le-au dobândit sau puteau sa le dobândească, reprezentând lipsa de folosință a construcțiilor, spațiilor construite in suprafața de 720 mp, reprezentând echivalentul în chirie, începând cu data retroactivă a desființării Actului de adjudecare încheiat în data de 14.06 2007 de către DGFP-AFP Drobeta Turnu Severin și pana la data introducerii acțiunii civile, construcții ce aparțin domeniului public al statului român, administrate de SCDP Mehedinți, situate în Drobeta Turnu Severin, str. x, în sumă totală de 327.600 Euro, echivalent în RON la cursul zilei de 1.343.000 RON, suma ce urmează a fi actualizata cu indicele de inflație, la data plații efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 223/2017 din 23 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare PomicolĂ Mehedinți în contradictoriu cu pârâții S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți și Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta STAȚIUNEA DE CERCETARE ȘI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINȚI.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a Civilă prin decizia nr. 571/2018 din 26 aprilie 2018 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta STAȚIUNEA DE CERCETARE ȘI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINȚI împotriva sentinței nr. 223/2017 din 23 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații pârâți S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MEHEDINȚI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE MEHEDINȚI și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

Împotriva deciziei nr. 571/2018 din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a Civilă, a declarat recurs reclamanta STAȚIUNEA DE CERCETARE ȘI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINȚI.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată, cu consecința admiterii acțiunii în tot.

În susținerea recursului recurentul-reclamant a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea și încălcarea normelor de drept material.

Se reproșează instanței de apel că nu aplică dispozițiile art. 485 C. civ., pârâta fiind de rea credință de la data introducerii acțiunii, iar de la această dată datorează fructe civile către reclamantă.

Fructele civile sunt datorate de către pârâtă ca urmare a constatării nulității absolute al acestuia și obligarea prin hotărâre judecătorească de a restitui bunul proprietarului .

Se mai reproșează că instanța de judecată a aplicat greșit legea, normele de drept material în cauză, adică a calificat cererea de despăgubiri civile, de restituirea fructelor civile, ca o acțiune delictuală, iar obligațiile ar fi născute din fapte juridice ilicite reglementate prin art. 998-999 C. civ.

Se arată că reclamanta nu a cerut prin acțiune despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului pentru viitor, ci numai pentru trecut pe trei ani în baza relei credințe constatate de instanța de judecată.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 09 mai 2019, a luat în examinare excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L., în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 248 alin. (1) din același cod.

Cu titlu prealabil, cu privire la excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. prin întâmpinare Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 194 alin. (1) lit. c) prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a precizat obiectul cererii și valoarea acesteia, după prețuirea sa, la suma de 1.343.000 RON.

În raport de această valoare a obiectului acțiunii, Tribunalul Mehedinți s-a considerat legal investit cu soluționarea pricinii.

Prin cererea de apel, reclamanta și-a restrâns pretențiile la suma de 16.666 Euro la care se adaugă 23.881 Euro, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.

În raport de cererea modificatoare a cuantumului valorii obiectul acțiunii sunt incidente dispozițiile art. 106 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că "Instanța legal investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii române competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect"

Având în vedere dispozițiile art. 106 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și la judecarea căilor de atac" susținerile intimatei-pârâte sunt lipsite de consecințe juridice în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac a recursului, raportat la criteriul valoric al cererii de chemare în judecată.

În consecință, decizia ce formează obiectul prezentului recurs este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se observă că dezvoltarea criticilor nu permit examinarea acestora din perspectiva temeiurilor de drept invocate.

Având în vedere prevederile legale mai sus menționate și ținând cont de împrejurarea că, criticile de recurs invocate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., opinia raportorului este în sensul că recursul este nul în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenta-reclamantă deși a indicat în cuprinsul recursului motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate și argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greșit de către instanța de apel.

În motivarea recursului, criticile recurentei-reclamante au vizat nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, însă aspectele antamate vizează exclusiv critici de netemeinicie, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celui reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 a fost făcută doar formal.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta-reclamantă nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alți termeni, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În cauză, recurenta-reclamantă nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, să constate nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta STAȚIUNEA DE CERCETARE ȘI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINȚI PRIN DIRECTOR E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă STAȚIUNEA DE CERCETARE ȘI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINȚI PRIN DIRECTOR E. în contradictoriu cu intimații-pârâți S.C. D. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. B. S.R.L., STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, S.C. A. S.R.L. SLĂTIOARA OLT și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MEHEDINȚI- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE MEHEDINȚI împotriva deciziei nr. 571/2018 din 26 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2019.