ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2092/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 noiembrie 2014 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta STAȚIUNEA DE CERCETARE ȘI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINȚI a chemat în judecată pârâtele S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtele la plata de despăgubiri, reprezentând contravaloarea chiriei pe ultimii 3 ani, aferente unei suprafețe construite de 5.069 mp, situată în satul Breznița de Ocol, comuna Magheru, județul Mehedinți, în sumă totală de 547.452 euro, reprezentând echivalentul a 2.463.574.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

În baza art. 68 C. proc. civ., reclamanta a solicitat introducerea în cauză a STATULUI ROMÂN, reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, iar la 18 februarie 2015, aceasta a precizat că solicită obligarea pârâtelor la restituirea fructelor dobândite sau ce puteau fi dobândite în perioada 27 martie 2006 - 13 noiembrie 2014, reprezentând lipsa de folosință a spațiilor construite în suprafața de 5.069 mp, situate în Breznița de Ocol, Județul Mehedinți, aflate în domeniul public al statului român și în administrarea reclamantei, respectiv contravaloarea chiriei, calculată de la data desființării actului de adjudecare nr. 6 din 29 martie 2006, până la data introducerii acțiunii, în sumă totală de 1.566.321 euro, reprezentând 6.891.812 RON, la cursul zilei, sumă ce urma a fi actualizată cu indicele de inflație, la data plății efective.

La termenul de la 18 februarie 2015, instanța a dispus introducerea în cauză a BIROULUI EXECUTORULUI JUDECĂTORESC E..

Prin încheierea de ședință din 11 martie 2015, instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei S.C. A. S.R.L. și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Prin încheierea de ședință din 6 mai 2015, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, iar la termenul de la 3 februarie 2016 instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, a respins excepțiile prematurității și inadmisibilității și a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive.

Prin încheierea din 17 februarie 2016, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 29 martie 2006 - 20 noiembrie 2011.

Prin sentința nr. 254 din 29 noiembrie 2017, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei calității procesuale pasive a S.C. D. S.R.L.; a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea împotriva pârâților S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC E.; a fost obligată reclamanta la plata către pârâta S.C. D. S.R.L. a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Soluționând apelurile, prin decizia nr. 1169 din 21 noiembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. D. S.R.L. și a admis apelul apelantei- reclamante STAȚIUNEA DE CERCETARE ȘI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINȚI; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: a admis în parte acțiunea, a obligat apelanta-pârâtă S.C. D. S.R.L. la plata către apelanta-reclamantă STAȚIUNEA DE CERCETARE ȘI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINȚI a echivalentului în RON al sumei de 28.960 euro, la data executării, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului; a obligat apelanta-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 4.401 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin decizia nr. 1770 din 30 septembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1169 din 21 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecarea la aceeași instanță.

Prin decizia nr. 422 din 30 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în rejudecare, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta STAȚIUNEA DE CERCETARE ȘI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINȚI și de pârâta D. S.R.L. împotriva sentinței nr. 254 din 29 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, motivele fiind, în esență, următoarele:

Un prim motiv de casare vizează faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii, respectiv motive străine de natura cauzei.

Potrivit recurentei-reclamante, hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală, deoarece prin decizia civilă nr. 4139 din 06 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, definitivă, pronunțată în dosarul nr. x/2013, s-a soluționat acțiunea principală, prin care a solicitat instanței judecătorești constatarea nulității absolute a actului de adjudecare nr. 6 din 29.03.2006 al adjudecatarului pârât și, în subsidiar, rectificarea cărții funciare, iar instanța de judecată a admis acțiunea principală și a constatat nulitatea absolută a actului de adjudecare nr. 6 din 29.03.2006, fiind restabilită situația anterioară vânzării la licitație publică. De asemenea, a fost admisă cererea subsidiară de rectificare a cărții funciare, s-a dispus rectificarea CF xN a localității Breznita de Ocol, nr. cadastral x, în sensul revenirii la situația anterioară.

În mod nelegal, astfel cum susține recurenta-reclamantă, instanța de apel a reținut că nu exista o acțiune de rectificare a cărții funciare în urma rămânerii definitive a hotărârii prin care se constata nulitatea absolută a actului de adjudecare.

Astfel cum arată recurenta-reclamantă, valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credință nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni de rectificare de carte funciară, ci numai în soluționarea acțiunii principale de constatare a nulității absolute a actului de adjudecare.

Recurenta-reclamantă arată că reaua credință a pârâtei S.C. D. S.R.L. a fost analizată de instanță prin decizia civilă nr. 4139 din 06 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, definitivă, pronunțată în dosar nr. x/2013, unde s-a constatat reaua credință a adjudecatarului pârât care a cumpărat la licitație publică imobilul care aparține domeniului public al statului.

Ca atare, în raport de prevederile art. 1.645 alin. (2) C. civ., recurenta-reclamantă arată că atunci când cel obligat la restituire a fost de rea credință, ori când cauza restituirii îi este imputabilă, este ținut să restituie fructele civile, chirii etc. pe care le-a dobândit sau putea să le dobândească în timpul când a deținut acel imobil în baza unui act juridic care s-a dovedit a fi lovit de nulitate absolută și desființat prin hotărâre judecătorească.

Recurenta-reclamantă susține că reau credință a adjudecatarului pârât este dovedită prin hotărâre judecătorească definitivă și este obligat să restituie fructele civile pe care le-a dobândit sau putea să le dobândească, iar potrivit art. 948 pct. 3 C. civ., buna-credință se apreciază conform art. 901 alin. (1) pct. 2 C. civ.

Potrivit recurentei-reclamante, adjudecatarul pârât a cunoscut încă de la cumpărare faptul că imobilul face parte din bunurile domeniului public ale stalului român, iar la înscrierea în CF a cunoscut că imobilul este scos din circuitul civil, deci a fost de rea credință atât la cumpărare, cât și la înscrierea în CF, așa cum a constatat instanța de judecată prin decizia civilă nr. 4139 din 06 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, definitivă.

Astfel cum arată recurenta-reclamantă, faptul că imobilul construit este demolat nu face parte obiectul prezentei acțiuni, în condițiile în care a solicitat obligarea pârâtei S.C. D. S.R.L. la plata de fructe civile conform art. 1.645 alin. (2) C. civ., pe trei ani anteriori pronunțării deciziei civile nr. 4139 din 06 noiembrie 2014, prin care s-a constatat nulitatea absolută a actului de adjudecare.

În raport de prevederile art. 1.645 alin. (2) C. civ., recurenta-reclamantă apreciază că intimata-pârâtă are obligația să restituie fructele civile pe care le-a dobândit sau putea să le dobândească, neavând relevanță dacă imobilul mai era sau nu în ființă, cât timp pârâta era proprietară în baza actului de adjudecare.

Cât privește faptul că instanța a apreciat în mod nelegal că imobilul cumpărat de adjudecatar nu poate fi folosit, fiind în stare de degradare, nu este reală, deoarece, așa cum rezultă din rapoartele de expertiză întocmite în cauză, rezultă că imobilul poate fi folosit ca depozit de mărfuri generale, spațiile destinate birourilor și grupurilor sociale, fiind în stare de funcționare.

Un alt motiv de casare vizează faptul că hotărârea este dată prin încălcarea și aplicarea greșită a art. 1.645 pct. 2 și a art. 548 pct. 4 C. civ., intimata-pârâtă având obligația de a restitui fructele civile pe care le-a dobândit sau pe care putea să le dobândească, neavând relevanță dacă bunul mai este sau nu în ființă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a formulat note scrise, prin care a solicitat admiterea recursului.

La 25 martie 2022, recurenta-reclamantă a depus la dosar note scrise.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză.

La 5 octombrie 2022, recurenta-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs recurenta-reclamantă, deși a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținerile pe care le-a dezvoltat nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs de la art. 488.

Motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. au fost invocate formal, deoarece prin argumentele expuse, recurenta-reclamantă urmărește o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă expune critici care exprimă nemulțumirea sa față de soluția pronunțată de instanța de apel, prin raportare la situația de fapt reținută, aspecte care nu se circumscriu motivului de nelegalitate invocat.

Criticile recurentei-reclamante ce vizează aprecierea instanței de apel cu privire la buna sau reaua credință a adjudecatarului, faptul că acesta a cunoscut încă de la momentul cumpărării că imobilul face parte din bunurile aparținând domeniului public al statului român, momentul la care s-a născut oligația de predare a bunului și faptul că acesta era demolat, starea bunului și rapoartele de expertiză întocmite în cauză, reprezintă aspectele relative la netemeinicia hotărârii atacate, respectiv cele care vizează aprecierea probatoriului și stabilirea situației de fapt de către instanța de apel. Ca atare, aceste critici nu pot face obiectul analizei instanței de recurs.

De asemenea, în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deși recurenta-reclamantă indică norme de drept material pretins a fi fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel, argumentele sale vizează situația de fapt, aspect care excedează analizei de nelegalitate ce se efectuează în recurs, astfel cum Înalta Curte a arătat.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă STAȚIUNEA DE CERCETARE ȘI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINȚI împotriva deciziei nr. 422 din 30 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă STAȚIUNEA DE CERCETARE ȘI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINȚI împotriva deciziei nr. 422 din 30 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2022.