ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1859/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1288/2003, reclamanta Federala Teritorială a Cooperativelor de Consum F. Maramureș, în calitate de mandatară a C. Poienile de sub Munte, în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 934/2002, cu privire la Anexa nr. 45 cu nr. crt. 29 – Complex comercial. În motivarea acțiunii, a arătat că imobilele cuprinse în hotărârea de guvern contestată, sunt proprietatea cooperativei, și nu proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale și prin natura lor, nu sunt de uz sau interes public, în sensul dispozițiilor legale, astfel că în mod neîntemeiat au fost incluse în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, iar ulterior a fost aprobat acest inventar, prin H.G.

nr. 934/2002. Prin încheierea civilă nr. 402 din 10 aprilie 2002, pronunțată în dosarul nr. 1288/2003 și prin încheierea civilă nr. 395 din 10 aprilie 2003, pronunțată în dosarul nr. 551/2003, s-a admis excepția de litisprudență a acțiunilor promovate în cele două dosare și s-a dispus judecarea acestora, în dosarul nr. 539/2003, cu care instanța a fost mai întâi învestită. Prin sentința nr. 388 din 10 aprilie 2003, s-au respins excepțiile invocate de pârâtul Guvernul României și chemații în garanție Consiliul Județean Maramureș, Ministerul Administrației Publice și Consiliul Local al comunei Poienile de sub Munte, referitor la nulitatea acțiunii, lipsa procedurii prealabile și lipsa calității procesuale active a reclamantei.

S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. Poienile de sub Munte, prin mandatar F. Maramureș. S-a dispus anularea parțială a H.G. nr. 934/2002, cu privire la nr. crt. 29 - Complex comercial, cuprins în Anexa nr. 45 la hotărâre. S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de Guvernul României, împotriva Consiliului Județean Maramureș, Ministerului Administrației Publice, Consiliului Local al comunei Poienile de sub Munte. Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere: Prin H.G. nr. 934/2002 a fost atestat domeniul public al județului Maramureș, în Anexa nr. 56 fiind prevăzut inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Poienile de sub Munte, cu Anexa nr. 45 nr. crt.

29 - Complex Comercial. Adoptarea hotărârii de guvern a fost precedată de hotărârea adoptată de Consiliul Local al comunei Poienile de sub Munte, aspect necontestat de părți. Cu privire la excepțiile invocate: Nulitatea cererii de chemare în judecată, pe considerentul neindicării exprese a numelui pârâtului, este neîntemeiată, atâta vreme, cât atacându-se o hotărâre a Guvernului, era evident ce instituție a chemat în judecată, de altfel, omisiune remediabilă, conform art. 114 alin. (1) C. proc. civ. Cu referire la lipsa calității procesuale active a F. Maramureș, pentru C. Poienile de sub Munte, aceasta avea dreptul de a o reprezenta, conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 109/1996. Pe fond s-a reținut că reclamanta, prin declarațiile de impunere, acceptate de primăria locală, a făcut dovada că s-a comportat și se comportă față de imobilul în litigiu, ca un adevărat proprietar, respectiv extratabular.

S-a invocat faptul că dreptul de proprietate vătămat nu este individual, ci de grup, fapt ce nu este relevant, întrucât art. 1 din Legea nr. 29/1990, nu face distincții sub acest aspect. Prin includerea imobilului, în categoria bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei, s-a produs vătămarea acestui drept. Instanța a avut în vedere și faptul că bunul în litigiu nu poate fi inclus în categoria bunurilor ce aparțin domeniului public, întrucât nu se încadrează în nici una dintre categoriile bunurilor enumerate în mod expres la pct. III din lista anexă la Legea nr. 213/1998; includerea în lista bunurilor aparținând domeniului public, se poate realiza, numai dacă dreptul de proprietate al comunei a fost dobândit în unul din modurile reglementate de art. 7 din Legea nr. 213/1998, ceea ce în cauză nu s-a realizat, fiind însă dovedit, că imobilul este proprietatea reclamantei.

Împotriva sentinței a formulat recurs, Guvernul României, criticând-o astfel. Instanța de fond a reținut greșit că F. Maramureș, pentru C. Poienile de sub Munte, are calitate procesuală activă. Reclamanta-intimată nu a făcut dovada existenței unui drept subiectiv, recunoscut de lege, pe care organul administrativ a refuzat să i-l acorde. Instanța a reținut eronat că reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilelor construite pe teren, proprietate publică, prin simplul fapt că a plătit impozitele și taxele aferente imobilului. Reclamanta putea să invoce calitatea de constructor de bună credință. Hotărârea contestată a fost adoptată de executiv, în condițiile respectării Legii nr. 24/2000, însă hotărârea Consiliului Local nu a fost atacată conform Legii nr. 29/1990.

Consiliul Județean Maramureș, conform Legii nr. 213/1998, a centralizat inventarele și le-a transmis Ministerului Administrației Publice, pentru a fi atestate prin hotărâre, de către Guvern. Hotărârea de Guvern nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităților administrativ-teritoriale, efectul juridic fiind doar de atestare a regimului juridic, diferențiat de cel al proprietății private. În măsura în care reclamanta-intimată ar face dovada unui drept existent și recunoscut de lege, în favoarea sa, drept pretins și de unitatea administrativ-teritorială, cenzurarea valabilității titlurilor este de competența instanțelor de drept comun. Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Calitatea procesuală activă a reclamantei C. Poienile de sub Munte s-a justificat prin faptul că imobilul a fost realizat de cooperativă, pentru îndeplinirea scopului și obiectului de activități, neexistând obligația înscrierii în cartea funciară.

Cooperativa de consum, ca persoană juridică, este titulara dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul său. Prin atestarea, conform H.G. nr. 934/2002, a imobilului în litigiu, ca aparținând domeniului public, nu se poate susține că nu s-a adus o vătămare reclamantei, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, indiferent dacă dreptul vătămat este individual sau de grup, întrucât legea nu distinge. Cu referire la dreptul F. Maramureș, de a o reprezenta pe reclamanta C. Poienile de sub Munte, acest drept este consacrat de prevederile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 109/1996. Construcțiile în discuție au fost realizate de cooperativă, anterior anului 1990, pentru realizarea activității lor, fiind definite ca mijloace de producție [ Legea nr. 71/1969 și Legea nr. 9/1972], clădirile fiind înregistrate în contabilitate, ca fonduri fixe, devenind proprietatea cooperativei, fără obligativitatea intabulării.

Prin atestarea bunurilor din listele de inventar de către Guvern, prin hotărâre, ca aparținând domeniului public, deși acestea nu au fost niciodată în folosința și posesia unităților administrativ-teritoriale, este de natură să vatăme drepturile reclamantei-intimate, întrucât unitățile respective au dreptul de a exercita posesia, folosința și dispoziția asupra acestor bunuri, în condițiile și limitele legii. Inventarierea făcută de comisia specială constituită, nu avea posibilitatea includerii în listele de inventar, a unor bunuri ce nu îndeplineau condițiile conform Legii nr. 213/1998, consecința încălcării normelor imperative fiind nulitatea absolută, sub acest aspect este irelevantă neatacarea în contencios administrativ, a hotărârii Consiliului local.

Față de considerentele expuse, constatându-se că sentința este legală și temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 388 din 10 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2004.