ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2577/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 321 din 30

octombrie 2001, Tribunalul Satu Mare a dispus condamnarea inculpatului T.V.M. la

4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 257 alin. (2) C.

pen., raportat la art. 256 alin. (2) din același cod, s-a dispus confiscarea

specială a sumei de 1900 mărci germane.

În sfârșit a fost obligat inculpatul

la plata cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, în cursul lunii

decembrie 2000, cunoscând faptul că numitul S.I. din Negrești, are un

autoturism adus din străinătate cu probleme de înmatriculare, s-a deplasat la

domiciliul acestuia și spunându-i că are cunoștințe la R.A.R. și poliție poate

rezolva înmatricularea autoturismului, pretinzând în două rânduri, suma totală

de 1900 mărci germane.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel, peste termen, inculpatul, solicitând repunerea în termen, pe

motiv că a fost plecat în străinătate și a declarat apel în termenul de 10 zile

de la data comunicării formelor de executare, solicitând schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de trafic de influență în cea de abuz de încredere,

prevăzută de art. 213 C. pen., și în consecință aplicarea unei pedepse

diminuate și suspendarea executării pedepsei conform art. 81 C. pen.

A mai declarat apel și petentul S.I.,

apel inadmisibil, pentru lipsa calității procesuale.

Prin decizia penală nr. 87/ A din 4

aprilie 2002, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Intimata parte vătămată S.I. a cerut

admiterea recursului și obligarea inculpatului la plata sumei de 1900 mărci

germane în echivalentul în lei sau Euro a sumei.

Recursurile sunt nefondate și

urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:

Examinând hotărârile pronunțate prin

prisma motivelor invocate, se constată că din ansamblul probator administrat,

corect s-a stabilit vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată a fost just

individualizată.

Fapta inculpatului a fost pe deplin

dovedită prin declarațiile martorilor S.I., N.N. și H.M., cât și ale

inculpatului prin care recunoaște săvârșirea acesteia.

Ca atare, motivul invocat de

inculpat este neîntemeiat și urmează a fi înlăturat.

Sub aspectul individualizării

pedepsei, instanțele au avut în vedere criteriile generale prevăzute la art. 72

C. pen., limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei,

împrejurarea că inculpatul se sustrage de la urmărire și judecată.

Referitor la recursul declarat de

partea vătămată, se constată că, în mod corect instanța de apel a respins

apelul acestuia, ca inadmisibil, atâta timp cât eventualele pretenții formulate

de acesta pot fi solicitate pe calea unui proces civil.

Pentru considerentele sus-arătate,

Curtea, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul T.V.M. și partea

vătămată S.I.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul T.V.M. și de partea vătămată S.I. împotriva deciziei

penale nr. 87/ A din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel Oradea.

Obligă recurenta parte vătămată la

1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 mai 2003.