ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7209/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința penală nt.86 din 22 aprilie 2003 (dosar nr. 571/2002), a condamnat pe inculpații: 1. civ. P.S.C., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - câte un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 35 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 328/1966, republica (conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare) cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza dispozițiilor art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002, așa cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 18/2003, au fost grațiate în întregime și condiționat pedepsele de câte un an închisoare aplicate inculpatului. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de „asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni” prevăzută de art. 323 C. pen. 2. slt. G.M., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

3. lt. col. (rez.) I.T. și 4. civ. Ț.I., la câte 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. 5. cpt. P.D., 6. civ. S.Z.V. și 7. civ. V.Z.Șt., la câte 2 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice pentru cpt.

P.D. și civ. V.Z.Șt. din aceeași infracțiune cu art. 33 lit. a) C. pen., așa cum au fost trimiși în judecată. 8. serg. maj. R.F., la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. Potrivit art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002 și art. 8 din O.U.G. nr. 18/2003 s-a constatat grațiată în întregime și condiționat pedeapsa aplicată. În baza art. 86 1 și 86 2 C. pen., instanța a dispus suspendarea executării pedepselor de câte 4 ani închisoare sub supraveghere pentru inculpații slt. G.M. și civ. P.S.C. pe câte un termen de încercare, pentru fiecare, de 6 ani.

Conform dispozițiilor art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare au fost obligați inculpații la următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte anual, în fiecare zi de joi a lunii decembrie, la organul de poliție al locului de domiciliu; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice locul de muncă și să justifice schimbarea acestuia; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere. Potrivit art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor pe termene de încercare de câte 5 ani pentru inculpații civ.

Ț.I. și lt. col. (rez.) I.T. și de câte 4 ani pentru inculpații cpt. P.D., civ. S.Z.V. și V.Z.Șt. S-a atras atenția acestor inculpați asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor. Conform dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepselor aplicate pentru inculpații slt. G.M., civ. P.S.C., lt. col. (rez.) I.T. și civ. Ț.I., prevenția executată de la 3 octombrie 2002, la zi. În temeiul dispozițiilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpaților: lt. col. (rez.) I.T., slt. G.M., civ. Ț.I. și P.S.C. În baza dispozițiilor art. 257 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpații: - lt.

col. (rez.) I.T. –500 dolari S.U.A. - slt. G.M. -10.000 dolari S.U.A. - cpt. P.D. - 100 dolari S.U.A. - civ. Ț.I. - 400 dolari S.U.A. - civ. P.S.C. – 17.000 dolari S.U.A. ori pentru fiecare dintre acești inculpați plata echivalentului sumelor în lei. La 8 aprilie 2003, cu ocazia acordării cuvântului pe fond, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu, faptelor de corupție săvârșite de inculpații G.M., I.T. și Ț.I. din art. 9 al Legii nr. 78/2000, în art. 257 sau, după caz, art. 26 raportat la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și cu referire la art. 9 din Legea nr. 78/2000. Procurorul a arătat că, din greșeală, prin rechizitoriu au fost trimiși în judecată inculpații G.M., Ț.I.

și lt. col. I.T., pentru infracțiunea distinctă prevăzută de art. 9 din Legea nr. 78/2000 întrucât, în realitate, articolul respectiv nu prevede o infracțiune distinctă, ci reprezintă o agravantă pentru infracțiunile de corupție pentru care au fost trimiși în judecată inculpații amintiți. Procurorul a cerut să se aplice dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 78/2000 în referire la infracțiunea de trafic de influență și pentru inculpatul P.S.C. Într-adevăr, art. 9 din Legea nr. 78/2000 stipulează că în cazul infracțiunilor de corupție dacă sunt săvârșite în interesul unei organizații, asociații sau grupări criminale ori al unui dintre membrii acesteia sau pentru a influența negocierile tranzacțiilor comerciale internaționale, ori schimburile sau investițiile internaționale, maximul pedepsei prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni se majorează cu 5 ani.

Așa cum a reținut instanța, inculpații nu se găsesc în nici una din situațiile mai sus arătate, motiv pentru care nu a acceptat cererea de schimbare a încadrării juridice, iar inculpații G.M., I.T. și Ț.I. au fost achitați în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 78/2000. Așa cum s-a mai arătat, prima instanță, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul P.S.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., dedusă judecății prin actul de sesizare și care nu a fost reținută și pentru alți inculpați.

S-a reținut, pe bază de probe, că până la prezentarea în fața procurorului P.S.C. nu a fost cunoscut și nici el nu a cunoscut pe ceilalți inculpați, cu excepția inculpatului G.M. și că nu au fost conturate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen., neexistând fapte care să releve asocierea, inițierea constituirii unei asocieri, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri pentru săvârșirea de infracțiuni. Cum această infracțiune nu a fost reținută și pentru alți inculpați, prima instanță a arătat că este imposibil să se pretindă că P.S.C. s-a asociat cu sine însuși.

S-a mai precizat că pentru existența infracțiunii prevăzută de 323 C. pen., este necesar ca între făptuitori să existe, mai întâi, un consens, fără echivoc, privind constituirea și scopul asocierii, apoi se cere ca întovărășirea să aibă o oarecare durată de timp, când se elaborează un plan, se fac pregătiri materiale și se stabilesc rolurile fiecărui participant în activitatea infracțională ulterioară. Activitățile desfășurate de inculpați în mod individual și sporadic nu pot constituit prin ele însele infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., lipsind cerințele arătate mai sus, fapta neexistând nici în sarcina inculpatului P.S.C. Pentru motivele de mai sus, de altfel, a și fost respinsă, la 8 aprilie 2003, cererea procurorului de extindere a procesului penal față de inculpații G.M., I.T.

și Ț.I., cu privire la infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 C. pen. Prima instanță a judecat cauza ce a format obiectul dosarului nr. 571/2002 într-un complet legal constituit (dintr-un singur judecător), însă pronunțarea s-a făcut de același complet, în ziua următoare, publicării în M. Of. a modificării art. 29 din Legea nr. 78/2000, potrivit căruia cauzele de corupție se judecă în primă instanță de un complet de doi judecători. Datorită acestei situații, procurorul și inculpații P.S.C., serg. maj. R.F., cpt. P.D., civ. S.Z.V. și V.Z.Șt. au atacat cu apel sentința nr. 86 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial București și astfel, în urma admiterii căii de atac, hotărârea a fost desființată prin decizia nr. 59 din 11 noiembrie 2003 a Curții de Apel, pronunțată în dosarul nr. 32/2003, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei de la momentul dezbaterii, într-un complet de judecată legal constituit.

În urma rejudecării cauzei Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința nr. 65 din 15 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 394/2003, apreciind că măsurile dispuse prin sentința nr. 86/2003 a aceleiași instanțe, sunt întemeiate, a pronunțat aceeași soluție în privința pedepselor aplicate și a modului de individualizare. În privința confiscării, s-a dispus că de la inculpatul P.S.C. să se confiște suma de 15.000 mărci germane în loc de 17.000 dolari S.U.A., cât se dispusese inițial. În fapt, instanțele de fond, pe baza probelor administrate, au reținut următoarele: 1. Inculpatul civ. P.S.C., în perioada iulie 2000 – 31 decembrie 2002, în baza unei rezoluții unice infracționale, a pretins și primit, în mod repetat sume de bani de la coinculpatul G.M.

pentru a interveni pe lângă funcționari din cadrul C.G.S., în scopul obținerii de vize Schengen, pentru 17 persoane, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În aceeași perioadă, același inculpat, a circulat pe drumurile publice cu autoturismul VW Passat neînmatriculat în România, dar i-a montat numerele false ce aparțineau autoturismul Skoda Octavia proprietatea sa, faptă prevăzută și pedepsită de art. 35 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 328/1966. 2. Inculpatul slt.

G.M., în perioada iulie 2000 – decembrie 2001, în baza unicei rezoluții infracționale și în mod repetat, a pretins și primit sume de bani în valută de la diferite persoane (17 identificate și altele neidentificate) de pe raza județelor Maramureș și Cluj, pentru a le obține vize Schengen, lăsând să se înțeleagă că are influențe și legături la consulatul Germaniei din Sibiu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În sarcina acestor inculpați s-a reținut că, în cursul anului 2000 inculpatul civil P.S.C. a fost salariat al C.G.S. (conducător auto deservind autovehiculul consulului) și într-un cerc de cunoștințe s-a cunoscut cu inculpatul slt. G.M.

ofițer la UM 01350 Baia Mare. În aceste relații fiind, la un moment dat, la inițiativa lui G.M. inculpatul P.S.C. i-a confirmat că are legături în cadrul consulatului și pe baza acestora în schimbul unor sume de bani în valută ar putea obține aplicarea de vize Schengen. Prin înțelegerea celor doi s-a reținut că, inculpatul G.M. va racola persoane de încredere, care să plătească sume de bani la început fiind de 1.200 dolari S.U.A. de persoană, pentru ca la sfârșitul perioadei să se ajungă la 1.600 dolari S.U.A. de persoană pentru cumpărarea influenței. 3 - 4. Inculpații I.T. și Ț.I. s-a reținut că, în baza rezoluției unice infracționale au racolat diverse persoane interesate în obținerea de vize Schengen, transmițând și documente (fotografii și pașapoarte) precum și sumele de bani ce reprezentau prețul influenței, inculpatului G.M.

despre care știau că are relații la consulatul german din Sibiu, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 5 - 7. Inculpații P.D., S.Z.V. și V.Z.Șt., de asemenea, în baza unicei rezoluții infracționale au racolat alte persoane în vederea obținerii de vize Schengen, transmițând și ei documente (fotografii și pașapoarte) și sumele de bani reprezentând prețul influenței inculpatului G.M., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și 8. în sarcina inculpatului R.F. s-a reținut că, în ziua de 2 octombrie 2002, a comunicat telefonic numitei G.M., soția inculpatului slt. G.M. să ascundă sau să distrugă o agendă în care se aflau date cu privire la evidența sumelor de bani încasate de G.M. de la persoanele racolate, îngreunând astfel urmărirea penală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen., întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului. Se mai reține că o parte din persoanele interesate de obținerea vizei pentru spațiul Schengen au acceptat oferta de vânzare a influenței din partea inculpatului G.M. fie direct, fie prin complicii săi sus-menționați, dar fie nu au primit viză și pașapoartele le-au fost restituite pur și simplu și deci acceptarea ofertei nu a fost fructificată.

Altă parte din aceste persoane nu au mai putut fi identificate datorită activității infracționale a inculpatului R.F., dar au fost reținute ca fiind dovedite prin notele de redare a convorbirilor telefonice și care evidențiază pretinderea sumei de bani sau aluzii cu privire la exercitarea unei influențe în vederea obținerii vizelor la consulatul german din Sibiu. Aceasta este situația de fapt reținută prin sentința penală nr. 65 din 15 aprilie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial București și împotriva căreia au declarat apel atât P.N.A. precum și toți cei 8 inculpații. P.N.A. prin apelul declarat critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la: - greșita achitare a inculpatului P.S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, faptă prevăzută și pedepsită de art. 323 C. pen., precum și pentru respingerea netemeinică a cererii de extindere a procesului penal față de inculpații G.M., I.T., Ț.I.

și pentru infracțiunea de asociere în vedere săvârșirii de infracțiuni, faptă prevăzută și pedepsită de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; - nereținerea în cazul inculpaților P.S.C. S.C, G.M., I.T. și Ț.I. în încadrarea juridică a formei agravate și prevăzută de art. 9 din Legea nr. 78/2000; - pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate tuturor inculpaților, precum și pentru confiscarea greșită în temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., doar a echivalentului în lei a 15.000 mărci germane de la inculpatul P.S.C., în condițiile în care obiectul material al infracțiunii de trafic de influență l-a constituit suma de 17.000 dolari S.U.A.

În cuvântul acordat pentru susținerea motivelor de apel în ședința publică din 17 ianuarie 2005 procurorul a mai adăugat și motivul privitor la aplicarea eronată a dispozițiilor art. 86 1 alin. (2) C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul P.S.C., întrucât suspendarea executării sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni dar numai dacă pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 3 ani și nu la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cum are acesta de executat. Prin apelul declarat de inculpatul P.S.C. se critică sentința pentru greșita apreciere a probelor și potrivit cărora se impune a fi achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de influență, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, respectiv latura subiectivă.

Inculpatul G.M. prin apelul său, solicită desființarea soluției atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea cercetării judecătorești și numai în subsidiar, a solicitat să fie rejudecată cauza de către instanța de apel și fie, să fie achitat, fie să i se reducă pedeapsa, iar suma confiscată de la el să fie redusă de la 10.000 dolari S.U.A. la 5.000 dolari S.U.A., atât cât a recunoscut. Prin apelurile formulate de inculpații I.T., Ț.I., P.D., S.Z.V. și V.Z.Șt. se susține că în mod greșit au fost condamnați pentru infracțiunea de complicitate la trafic de influență în formă continuată, neexistând dovezi că ei au comis o asemenea faptă penală. Inculpatul R.F., prin apelul declarat a solicitat a fi achitat pentru infracțiunea reținută în sarcina sa și prevăzută de art. 264 C. pen., lipsind unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă și astfel să se facă aplicarea art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., sau să i se aplice o sancțiune administrativă. Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 5 din 31 ianuarie 2005, a admis apelurile declarate de P.N.A. și inculpatul P.S.C. A desființat sentința penală nr. 65 din 15 aprilie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial, în parte. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.S.C. la 3 ani închisoare. În conformitate cu dispozițiilor art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.S.C., sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani.

Potrivit art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte trimestrial, în fiecare zi de joi a lunii a doua din trimestru, la organul de poliție al locului de domiciliu; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; - să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare. Atrage atenția inculpatului P.S.C. asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., confiscă de la inculpatul P.S.C. suma de 17.000 dolari S.U.A. sau echivalentul acestora în lei. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații G.M. M., I.T., Ț.I., P.D., S.Z.V., V.Z.Șt. și R.F. Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Această decizie a nemulțumit din nou atât parchetul precum și pe toți cei 8 inculpați, motiv pentru care au declarat în termenul legal, recursurile de față. Prin recursul declarat de parchet, decizia penală nr. 5/2005 este criticată pentru netemeinicie și nelegalitate deoarece: - greșit a fost achitat inculpatul P.S.C., pentru infracțiunea de asociere, pentru comiterea de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen., precum și pentru respingerea netemeinică a cererii de extindere a procesului penal și față de inculpații G.M., I.T.

și Ț.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., dispusă prin încheierea din 8 aprilie 2003, de asemenea, se critică și încadrarea juridică incompletă față de inculpații P.S.C., G.M., I.T. și Ț.I. prin neaplicarea și a art. 9 din Legea nr. 78/2000, iar în finalul motivelor de recurs invocate de parchet se află critica adusă individualizării pedepselor atât sub aspectul cuantumului ce se cere a fi majorat cât și asupra modalității de executare ce impune ca făptuitorii să fie privați de libertate. Inculpatul P.S.C. prin recursul declarat, a solicitat a fi reapreciate probele și astfel să se dispună achitarea sa și pentru infracțiunea de trafic de influență, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, iar în rest să se mențină decizia atacată în ceea ce-l privește.

Inculpatul G.M., prin recursul de față, a criticat hotărârea atacată ca de altfel și sentința, pentru că, nu s-a reușit de fapt ca să fie judecată cauza, condiții în care ar trebui casată cu trimitere spre rejudecare. În situația în care nu se va reține această critică, însușindu-și și motivele invocate de coinculpatul P.S.C. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de trafic de influență, nefiind dovedită vinovăția sa și să se facă aplicarea art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Cu privire la restul faptelor, a cerut a se menține decizia atacată și astfel să se respingă recursul parchetului ca nefondat. Recurenții inculpați Ț.I. și I.T., de asemenea, prin recursurile formulate au solicitat achitarea lor pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei fapte penale.

Recurenții inculpați P.D., V.Z.Șt., S.Z.V, au criticat decizia atacată pentru aprecierea eronată a probelor și după ce se va face o reevaluare a acestora, să se dispună, de asemenea, achitarea lor pentru infracțiunea de complicitate la trafic de influență, nefiind întrunite elementele constitutive, respectiv latura subiectivă și ca atare, să se aplice art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar inculpatul R.F., trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., prin recursul declarat, de asemenea, a solicitat achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nefiind dovedită latura subiectivă a acestei fapte penale. Recursurile sunt nefondate.

Examinându-se probatoriul cauzei în raport de criticile aduse de recurenți precum și din oficiu, Curtea reține următoarele: Ambele instanțe, în mod justificat și legal, au reținut că în cauză nu se dovedesc a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., și pentru care a fost trimis în judecată doar inculpatul P.S.C. De asemenea, temeinic și legal, prin încheierea ședinței publice din 8 aprilie 2003, s-a respins cererea de extindere a procesului penal pentru aceeași infracțiune, respectiv cea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., și față de inculpații G.M., I.T. și Ț.I. Astfel, atât soluția de achitare a inculpatului P.S.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., precum și respingerea cererii de extinderea procesului penal pentru aceeași infracțiune și față de inculpații G.M., I.T.

și Ț.I. se apreciază ca temeinice, în raport de lipsa oricărei probe de vinovăție a făptuitorilor, .. „de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate de art. 167 C. pen. (complotul)..”, considerente pentru care vor fi menținute. Cum, aceste cerințe sunt expres prevăzute în alin. (1) al art. 323 C. pen. și cum din materialul probator nu rezultă că cei 4 inculpați, ar fi acționat prin asociere și nici nu au urmărit „un scop” prevăzut de textul menționat, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută în alin. (2) al aceluiași text.

Altfel spus, cum din materialul probator nu rezultă fără echivoc asocierea celor 4 inculpați și nici inițiativă constituiri unei asocieri, în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni ulterioare, instanțele potrivit legii, nu au competența de a crea infracțiuni și nici nu pot reține vinovății în raport de fapte neprevăzute de legea penală. Aceasta se va reține cu atât mai mult cu cât, cei 4 inculpați au desfășurat activități infracționale sporadic, în mod separat, individual și deci nu au avut organizat un program de activitate infracțională în vederea săvârșirii unor fapte penale ulterioare acestei asocieri. În acest context de probe se și explică sublinierea făcută de către cele 2 instanțe, în motivarea hotărârilor date în sensul că, inculpatul P.S.C.

nu a fost cunoscut și nu a cunoscut pe inculpații I.T. și Ț.I. decât după descoperirea infracțiunilor. Se mai constată și faptul că, unele dintre persoanele racolate pentru obținerea de vize Schengen erau fie rude, fie prieteni cu inculpații sus-menționați. Conchizând se reține că, dacă asocierea n-ar presupune cu necesitate o structură organizatorică și care să aibă ca scop realizarea unui program de activitate infracțională, s-ar ajunge la situația teoretică că, orice înțelegere între două sau mai multe persoane de a comite o infracțiune, care în fapt s-a și săvârșit, să constituie alături de aceasta și infracțiunea de asociere prevăzută de art. 323 C. pen. Ori, dacă s-ar admite un asemenea punct de vedere incorect, nu ar mai fi necesară prevederea legală a agravantei din art. 75 lit. a) C. pen.

(„săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună”) și nici prevederile din art. 209 lit. a) C. pen., care atribuie caracterul calificat furtului, atunci când se comite „de două sau mai multe persoane împreună” pentru că deja în aceste condiții ar fi săvârșită și infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. Așadar, temeinic s-a reținut că cei 4 inculpați nu au alcătuit o grupare organizată și chiar dacă uneori P.S.C. s-a întâlnit doar cu inculpatul G.M. și au avut discuții „cum să procedeze” în timp ce alteori, au acționat la întâmplare precum au făcut-o și ceilalți 2 inculpați, I.T. și Ț.I. În consecință, primul motiv de recurs invocat de parchet va fi respins, ca nefondat.

Trecând la examinarea celui de-al doilea motiv de recurs invocat de parchet și care vizează completarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de influență sau de complicitate la această infracțiune și cu prevederile art. 9 sau 6 din Legea nr. 78/2000 față de cei 7 inculpați, Curtea reține, de asemenea, că nu este întemeiat. Astfel, atâta timp cât art. 9 din Legea nr. 78/2000 nu reglementează o infracțiune de sine stătătoare, ci doar o formă agravată a infracțiunilor de corupție și anume atunci când traficul de influență a fost săvârșit în interesul unei organizații, asociații sau grupări criminale, ori pentru a influența negocierile tranzacțiilor internaționale” și cum în speță, după cum am analizat, nu se poate reține nici o asociere, încadrarea juridică dată de cele două instanțe este temeinică și legală, neimpunându-se nici o completare.

Apoi, dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 reglementează competența P.N.A. și referirea într-o încadrare juridică a unei infracțiuni și la textul ce stabilește competența organului de urmărire penală, nu e o obligație de la lege pentru instanță după cum arătam, acest text trebuie avut în vedere doar către organul ce instrumentează cauza pe timpul activității de anchetă pentru al respecta. Deci, nici pentru rațiuni de fapt, nici pentru rațiuni de drept un asemenea text nu poate fi inclus în încadrarea juridică a faptei penale ce se reține în sarcina inculpatului și pe baza căruia instanța aplică sancțiunea penală. În cele ce urmează ne vom ocupa de analiza motivului comun de recurs pentru inculpați și care vizează nevinovăția lor cu privire la infracțiunea de trafic de influență sau complicitate la această infracțiune, după care vom examina ultimul motiv al recursului parchetului ce privește individualizarea pedepselor, pentru considerente de ordin logic.

Evaluarea probatoriului se apreciază că a fost făcută corect de instanțe, așa încât, situația de fapt reținută pentru fiecare inculpat recurent, este corespunzătoare activității infracționale efectiv desfășurată de aceștia și de aceea, nu apar nici un fel de dubii în legătură cu vinovăția penală stabilită în sarcina inculpatului P.S.C. și G.M. cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., precum și cea a inculpaților I.T., Ț.I., P.D., S.Z.V. și V.Z.Șt. cu privire la complicitatea la trafic de influență.

Acești inculpați pretinzând și primind în mod repetat, în perioada infracțională indicată, diferite sume de bani în valută de la mai multe persoane ce doreau să plece să lucreze în străinătate, în schimbul asigurării intervenției ce o vor face pe lângă funcționari ai consulatului german din Sibiu pentru a le obține vize Schengen, s-a consumat infracțiunea de trafic de influență sau complicitate, astfel după cum prevăd dispozițiilor art. 257 C. pen.

Cum potrivit art. 257 C. pen., infracțiunea de trafic de influență se consumă și atunci când .. „se acceptă promisiunea de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, și atunci când se comite de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu”, cu atât mai mult la situația de fapt din cauză și pe care am expus-o, nu este nici o îndoială că pe deplin fondat și legal s-a reținut vinovăția inculpaților recurenți în baza art. 257 C. pen. Apărările inculpaților, în sensul inexistenței acestei infracțiuni, nu numai că sunt infirmate de faptele lor dar nu au nici suport legal și instanțele, de altfel, le-au analizat în detaliu.

Justificat și întemeiat, de asemenea, au mai reținut instanțele și împrejurarea că, deși multe dintre persoanele care au beneficiat de vize Schengen de pe urma activității infracționale a inculpaților, nu au putut fi identificate pentru a fi audiate, din cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice, este dovedită pretinderea de către inculpați a sumelor de bani drept preț al influenței presupuse sau reale pe care au declarat-o și indiferent dacă intervenția a avut sau nu a avut loc ulterior. În acest context nu pot fi omise nici greutățile ivite pe timpul anchetei și datorate activității infracționale a inculpatului R.F. Acesta, la data de 2 octombrie 2002, a comunicat telefonic soției inculpatului G.M., respectiv numitei G.M., „să ascundă și să distrugă o agendă”, ce conținea unele evidențe ale sumelor încasate de acest inculpat (G.M.) de la persoanele racolate, ca drept preț al vânzării funcției sau influenței.

Așa fiind, și pentru acest inculpat, R.F., hotărârea atacată este temeinică și legală, reținându-se în mod justificat în sarcina sa, ca dovedită vinovăția cu privire la săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen. Apărarea acestui inculpat, în sensul nevinovăției, se constată deci a fi nefundamentată, infirmată de activitatea infracțională efectiv desfășurată și ca atare temeinic a fost înlăturată. Cu privire la pedeapsa de 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată făptuitorului pentru această infracțiune, de asemenea, nu poate a fi apreciată ca excesivă sau nelegală. Se mai constată că ulterior pedeapsa a și fost grațiată. Pentru toate cele analizate, motivul comun formulat de cei 8 inculpați și privitor la nevinovăția lor, va fi respins, ca nefondat.

Examinând pedepsele aplicate (atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare), atât prin decizia atacată dar și prin sentința penală nr. 65 din 15 aprilie 2004, în raport de ultimul motiv al recursului declarat de parchet dar și al celor 8 inculpați recurenți, În subsidiar, de asemenea, se reține ca nefondat. Apreciind datele ce caracterizează persoana inculpaților: conduita bună avută până la săvârșirea infracțiunilor (aceștia fiind fără antecedente penale), familiile bine organizate pe care le au, copii minori în întreținere, și unii cu situații deosebit de dificile, dar și față de gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite, regimul sancționator dispus de instanțe, va fi menținut, respectate fiind prevăzută art. 72 C. pen.

Pentru aceleași considerente se apreciază că și cerințele art. 52 C. pen., ce prevăd că scopul sancțiunii penale este de reinserție socială dar și de prevenție generală, va putea fi realizat. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge recursurile declarate de parchet precum și de cei 8 inculpați, ca nefondate. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de D.N.A. București și de inculpații P.S.C., Ț.I. I.T., G.M., P.D., R.F., S.Z.V. și V.Z.Șt. împotriva deciziei nr. 5 din 31 ianuarie 2005 a Curții Militare de Apel. Obligă recurenții inculpați să plătească suma de câte 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 decembrie 2005.