ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7209/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7209/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Militar Teritorial

București, prin sentința penală nt.86 din 22 aprilie 2003 (dosar nr. 571/2002),

a condamnat pe inculpații:

la 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- câte un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 35 alin. (1) și (2) din Decretul nr.

328/1966, republica (conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul

neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare) cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002, așa cum a fost

modificată prin O.U.G. nr. 18/2003, au fost grațiate în întregime și

condiționat pedepsele de câte un an închisoare aplicate inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

pentru infracțiunea de „asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni”

prevăzută de art. 323 C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 78/2000 privind

prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

închisoare fiecare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic

de influență, prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpați

pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 78/2000 privind

prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

închisoare fiecare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic

de influență, prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice pentru

cpt. P.D. și civ. V.Z.Șt. din aceeași infracțiune cu art. 33 lit. a) C. pen.,

așa cum au fost trimiși în judecată.

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului

prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 1 și 7 din Legea nr.

543/2002 și art. 8 din O.U.G. nr. 18/2003 s-a constatat grațiată în întregime

și condiționat pedeapsa aplicată.

În baza art. 86

1

și 86

2

C. pen., instanța a dispus suspendarea executării pedepselor de câte 4 ani

închisoare sub supraveghere pentru inculpații slt. G.M. și civ. P.S.C. pe câte

un termen de încercare, pentru fiecare, de 6 ani.

Conform dispozițiilor art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare au fost obligați inculpații la

următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte anual, în fiecare

zi de joi a lunii decembrie, la organul de poliție al locului de domiciliu;

- să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice locul de muncă și să

justifice schimbarea acestuia;

- să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpaților

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării

executării pedepselor sub supraveghere.

Potrivit art. 81 – art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepselor pe termene de încercare de câte 5

ani pentru inculpații civ. Ț.I. și lt. col. (rez.) I.T. și de câte 4 ani pentru

inculpații cpt. P.D., civ. S.Z.V. și V.Z.Șt.

S-a atras atenția acestor inculpați

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate

a executării pedepselor.

Conform dispozițiilor art. 88 C.

pen., s-a computat din durata pedepselor aplicate pentru inculpații slt. G.M.,

civ. P.S.C., lt. col. (rez.) I.T. și civ. Ț.I., prevenția executată de la 3

octombrie 2002, la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 350

alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate de îndată a

inculpaților: lt. col. (rez.) I.T., slt. G.M., civ. Ț.I. și P.S.C.

În baza dispozițiilor art. 257 alin.

(2) C. pen., s-a confiscat de la inculpații:

- lt. col. (rez.) I.T. –500 dolari S.U.A.

- slt. G.M. -10.000 dolari S.U.A.

- cpt. P.D. - 100 dolari S.U.A.

- civ. Ț.I. - 400 dolari S.U.A.

- civ. P.S.C. – 17.000 dolari S.U.A.

ori pentru fiecare dintre acești

inculpați plata echivalentului sumelor în lei.

La 8 aprilie 2003, cu ocazia

acordării cuvântului pe fond, procurorul a solicitat schimbarea încadrării

juridice dată prin rechizitoriu, faptelor de corupție săvârșite de inculpații

G.M., I.T. și Ț.I. din art. 9 al Legii nr. 78/2000, în art. 257 sau, după caz,

art. 26 raportat la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

și cu referire la art. 9 din Legea nr. 78/2000.

Procurorul a arătat că, din

greșeală, prin rechizitoriu au fost trimiși în judecată inculpații G.M., Ț.I.

și lt. col. I.T., pentru infracțiunea distinctă prevăzută de art. 9 din Legea

nr. 78/2000 întrucât, în realitate, articolul respectiv nu prevede o

infracțiune distinctă, ci reprezintă o agravantă pentru infracțiunile de

corupție pentru care au fost trimiși în judecată inculpații amintiți.

Procurorul a cerut să se aplice

dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 78/2000 în referire la infracțiunea de

trafic de influență și pentru inculpatul P.S.C.

Într-adevăr, art. 9 din Legea nr.

78/2000 stipulează că în cazul infracțiunilor de corupție dacă sunt săvârșite

în interesul unei organizații, asociații sau grupări criminale ori al unui

dintre membrii acesteia sau pentru a influența negocierile tranzacțiilor

comerciale internaționale, ori schimburile sau investițiile internaționale,

maximul pedepsei prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni se majorează cu 5

ani.

Așa cum a reținut instanța,

inculpații nu se găsesc în nici una din situațiile mai sus arătate, motiv

pentru care nu a acceptat cererea de schimbare a încadrării juridice, iar

inculpații G.M., I.T. și Ț.I. au fost achitați în baza dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 78/2000.

Așa cum s-a mai arătat, prima

instanță, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul P.S.C. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 323 C. pen., dedusă judecății prin actul de sesizare și care

nu a fost reținută și pentru alți inculpați.

S-a reținut, pe bază de probe, că

până la prezentarea în fața procurorului P.S.C. nu a fost cunoscut și nici el

nu a cunoscut pe ceilalți inculpați, cu excepția inculpatului G.M. și că nu au

fost conturate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 323

C. pen., neexistând fapte care să releve asocierea, inițierea constituirii unei

asocieri, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de

asocieri pentru săvârșirea de infracțiuni.

Cum această infracțiune nu a fost

reținută și pentru alți inculpați, prima instanță a arătat că este imposibil să

se pretindă că P.S.C. s-a asociat cu sine însuși.

S-a mai precizat că pentru existența

infracțiunii prevăzută de 323 C. pen., este necesar ca între făptuitori să

existe, mai întâi, un consens, fără echivoc, privind constituirea și scopul

asocierii, apoi se cere ca întovărășirea să aibă o oarecare durată de timp,

când se elaborează un plan, se fac pregătiri materiale și se stabilesc rolurile

fiecărui participant în activitatea infracțională ulterioară.

Activitățile desfășurate de

inculpați în mod individual și sporadic nu pot constituit prin ele însele

infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., lipsind cerințele arătate mai sus,

fapta neexistând nici în sarcina inculpatului P.S.C.

Pentru motivele de mai sus, de

altfel, a și fost respinsă, la 8 aprilie 2003, cererea procurorului de

extindere a procesului penal față de inculpații G.M., I.T. și Ț.I., cu privire

la infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art.

323 C. pen.

Prima instanță a judecat cauza ce a

format obiectul dosarului nr. 571/2002 într-un complet legal constituit

(dintr-un singur judecător), însă pronunțarea s-a făcut de același complet, în

ziua următoare, publicării în M. Of. a modificării art. 29 din Legea nr.

78/2000, potrivit căruia cauzele de corupție se judecă în primă instanță de un

complet de doi judecători.

Datorită acestei situații,

procurorul și inculpații P.S.C., serg. maj. R.F., cpt. P.D., civ. S.Z.V. și

V.Z.Șt. au atacat cu apel sentința nr. 86 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului

Militar Teritorial București și astfel, în urma admiterii căii de atac,

hotărârea a fost desființată prin decizia nr. 59 din 11 noiembrie 2003 a Curții

de Apel, pronunțată în dosarul nr. 32/2003, prin care s-a dispus rejudecarea

cauzei de la momentul dezbaterii, într-un complet de judecată legal constituit.

În urma rejudecării cauzei

Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința nr. 65 din 15 aprilie 2004,

pronunțată în dosarul nr. 394/2003, apreciind că măsurile dispuse prin sentința

nr. 86/2003 a aceleiași instanțe, sunt întemeiate, a pronunțat aceeași soluție

în privința pedepselor aplicate și a modului de individualizare. În privința

confiscării, s-a dispus că de la inculpatul P.S.C. să se confiște suma de

15.000 mărci germane în loc de 17.000 dolari S.U.A., cât se dispusese inițial.

În fapt, instanțele de fond, pe baza

probelor administrate, au reținut următoarele:

perioada iulie 2000 – 31 decembrie 2002, în baza unei rezoluții unice

infracționale, a pretins și primit, în mod repetat sume de bani de la

coinculpatul G.M. pentru a interveni pe lângă funcționari din cadrul C.G.S., în

scopul obținerii de vize Schengen, pentru 17 persoane, faptă prevăzută și pedepsită

de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În aceeași perioadă, același

inculpat, a circulat pe drumurile publice cu autoturismul VW Passat

neînmatriculat în România, dar i-a montat numerele false ce aparțineau

autoturismul Skoda Octavia proprietatea sa, faptă prevăzută și pedepsită de

art. 35 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 328/1966.

iulie 2000 – decembrie 2001, în baza unicei rezoluții infracționale și în mod

repetat, a pretins și primit sume de bani în valută de la diferite persoane (17

identificate și altele neidentificate) de pe raza județelor Maramureș și Cluj,

pentru a le obține vize Schengen, lăsând să se înțeleagă că are influențe și

legături la consulatul Germaniei din Sibiu, faptă prevăzută și pedepsită de

art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina acestor inculpați s-a

reținut că, în cursul anului 2000 inculpatul civil P.S.C. a fost salariat al C.G.S.

(conducător auto deservind autovehiculul consulului) și într-un cerc de cunoștințe

s-a cunoscut cu inculpatul slt. G.M. ofițer la UM 01350 Baia Mare. În aceste

relații fiind, la un moment dat, la inițiativa lui G.M. inculpatul P.S.C. i-a

confirmat că are legături în cadrul consulatului și pe baza acestora în

schimbul unor sume de bani în valută ar putea obține aplicarea de vize

Schengen.

Prin înțelegerea celor doi s-a

reținut că, inculpatul G.M. va racola persoane de încredere, care să plătească

sume de bani la început fiind de 1.200 dolari S.U.A. de persoană, pentru ca la

sfârșitul perioadei să se ajungă la 1.600 dolari S.U.A. de persoană pentru

cumpărarea influenței.

3 - 4. Inculpații I.T. și Ț.I. s-a

reținut că, în baza rezoluției unice infracționale au racolat diverse persoane

interesate în obținerea de vize Schengen, transmițând și documente (fotografii

și pașapoarte) precum și sumele de bani ce reprezentau prețul influenței,

inculpatului G.M. despre care știau că are relații la consulatul german din

Sibiu, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de

art. 26, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

5 - 7. Inculpații P.D., S.Z.V. și V.Z.Șt.,

de asemenea, în baza unicei rezoluții infracționale au racolat alte persoane în

vederea obținerii de vize Schengen, transmițând și ei documente (fotografii și

pașapoarte) și sumele de bani reprezentând prețul influenței inculpatului G.M.,

fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la

trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la

art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

reținut că, în ziua de 2 octombrie 2002, a comunicat telefonic numitei G.M.,

soția inculpatului slt. G.M. să ascundă sau să distrugă o agendă în care se

aflau date cu privire la evidența sumelor de bani încasate de G.M. de la

persoanele racolate, îngreunând astfel urmărirea penală, faptă prevăzută și pedepsită

de art. 264 C. pen., întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de

favorizare a infractorului.

Se mai reține că o parte din

persoanele interesate de obținerea vizei pentru spațiul Schengen au acceptat

oferta de vânzare a influenței din partea inculpatului G.M. fie direct, fie

prin complicii săi sus-menționați, dar fie nu au primit viză și pașapoartele

le-au fost restituite pur și simplu și deci acceptarea ofertei nu a fost

fructificată. Altă parte din aceste persoane nu au mai putut fi identificate

datorită activității infracționale a inculpatului R.F., dar au fost reținute ca

fiind dovedite prin notele de redare a convorbirilor telefonice și care

evidențiază pretinderea sumei de bani sau aluzii cu privire la exercitarea unei

influențe în vederea obținerii vizelor la consulatul german din Sibiu.

Aceasta este situația de fapt

reținută prin sentința penală nr. 65 din 15 aprilie 2004 a Tribunalului Militar

Teritorial București și împotriva căreia au declarat apel atât P.N.A. precum și

toți cei 8 inculpații.

P.N.A. prin apelul declarat critică

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la:

- greșita achitare a inculpatului

P.S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de

infracțiuni, faptă prevăzută și pedepsită de art. 323 C. pen., precum și pentru

respingerea netemeinică a cererii de extindere a procesului penal față de

inculpații G.M., I.T., Ț.I. și pentru infracțiunea de asociere în vedere

săvârșirii de infracțiuni, faptă prevăzută și pedepsită de art. 323 alin. (1)

și (2) C. pen.;

- nereținerea în cazul inculpaților P.S.C.

S.C, G.M., I.T. și Ț.I. în încadrarea juridică a formei agravate și prevăzută

de art. 9 din Legea nr. 78/2000;

- pentru greșita individualizare a

pedepselor aplicate tuturor inculpaților, precum și pentru confiscarea greșită

în temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 256 alin. (2) C.

pen., doar a echivalentului în lei a 15.000 mărci germane de la inculpatul P.S.C.,

în condițiile în care obiectul material al infracțiunii de trafic de influență

l-a constituit suma de 17.000 dolari S.U.A.

În cuvântul acordat pentru susținerea

motivelor de apel în ședința publică din 17 ianuarie 2005 procurorul a mai

adăugat și motivul privitor la aplicarea eronată a dispozițiilor art. 86

1

alin. (2) C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul P.S.C., întrucât

suspendarea executării sub supraveghere poate fi acordată și în cazul

concursului de infracțiuni dar numai dacă pedeapsa aplicată este închisoare de

cel mult 3 ani și nu la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cum are

acesta de executat.

Prin apelul declarat de inculpatul P.S.C.

se critică sentința pentru greșita apreciere a probelor și potrivit cărora se

impune a fi achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru

infracțiunea de trafic de influență, nefiind întrunite elementele constitutive

ale acesteia, respectiv latura subiectivă.

Inculpatul G.M. prin apelul său,

solicită desființarea soluției atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare

pentru refacerea cercetării judecătorești și numai în subsidiar, a solicitat să

fie rejudecată cauza de către instanța de apel și fie, să fie achitat, fie să i

se reducă pedeapsa, iar suma confiscată de la el să fie redusă de la 10.000 dolari

S.U.A. la 5.000 dolari S.U.A., atât cât a recunoscut.

Prin apelurile formulate de

inculpații I.T., Ț.I., P.D., S.Z.V. și V.Z.Șt. se susține că în mod greșit au

fost condamnați pentru infracțiunea de complicitate la trafic de influență în

formă continuată, neexistând dovezi că ei au comis o asemenea faptă penală.

Inculpatul R.F., prin apelul

declarat a solicitat a fi achitat pentru infracțiunea reținută în sarcina sa și

prevăzută de art. 264 C. pen., lipsind unul din elementele constitutive,

respectiv latura subiectivă și astfel să se facă aplicarea art. 10 alin. (1) lit.

d) C. proc. pen., sau să i se aplice o sancțiune administrativă.

Curtea Militară de Apel, prin

decizia nr. 5 din 31 ianuarie 2005, a admis apelurile declarate de P.N.A. și

inculpatul P.S.C.

A desființat sentința penală nr. 65

din 15 aprilie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial, în parte.

În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.S.C. la 3 ani

închisoare.

În conformitate cu dispozițiilor

art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.S.C., sub

supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani.

Potrivit art. 86

3

C. pen.,

pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

- să se prezinte trimestrial, în

fiecare zi de joi a lunii a doua din trimestru, la organul de poliție al

locului de domiciliu;

- să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență;

- să desfășoare o activitate sau să

urmeze un curs de învățământ ori de calificare.

Atrage atenția inculpatului P.S.C.

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., confiscă de la inculpatul P.S.C. suma

de 17.000 dolari S.U.A. sau echivalentul acestora în lei.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate

de inculpații G.M. M., I.T., Ț.I., P.D., S.Z.V., V.Z.Șt. și R.F.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

Această decizie a nemulțumit din nou

atât parchetul precum și pe toți cei 8 inculpați, motiv pentru care au declarat

în termenul legal, recursurile de față.

Prin recursul declarat de parchet,

decizia penală nr. 5/2005 este criticată pentru netemeinicie și nelegalitate

deoarece:

- greșit a fost achitat inculpatul P.S.C.,

pentru infracțiunea de asociere, pentru comiterea de infracțiuni prevăzută de

art. 323 C. pen., precum și pentru respingerea netemeinică a cererii de

extindere a procesului penal și față de inculpații G.M., I.T. și Ț.I., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., dispusă prin

încheierea din 8 aprilie 2003, de asemenea, se critică și încadrarea juridică

incompletă față de inculpații P.S.C., G.M., I.T. și Ț.I. prin neaplicarea și a

art. 9 din Legea nr. 78/2000, iar în finalul motivelor de recurs invocate de

parchet se află critica adusă individualizării pedepselor atât sub aspectul

cuantumului ce se cere a fi majorat cât și asupra modalității de executare ce

impune ca făptuitorii să fie privați de libertate.

Inculpatul P.S.C. prin recursul

declarat, a solicitat a fi reapreciate probele și astfel să se dispună

achitarea sa și pentru infracțiunea de trafic de influență, nefiind întrunite

elementele constitutive ale acesteia, iar în rest să se mențină decizia atacată

în ceea ce-l privește.

Inculpatul G.M., prin recursul de

față, a criticat hotărârea atacată ca de altfel și sentința, pentru că, nu s-a

reușit de fapt ca să fie judecată cauza, condiții în care ar trebui casată cu

trimitere spre rejudecare.

În situația în care nu se va reține

această critică, însușindu-și și motivele invocate de coinculpatul P.S.C. a

solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de trafic de influență, nefiind

dovedită vinovăția sa și să se facă aplicarea art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen. Cu privire la restul faptelor, a cerut a se menține decizia atacată

și astfel să se respingă recursul parchetului ca nefondat.

Recurenții inculpați Ț.I. și I.T.,

de asemenea, prin recursurile formulate au solicitat achitarea lor pentru

infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., nefiind

întrunite elementele constitutive ale acestei fapte penale.

Recurenții inculpați P.D., V.Z.Șt., S.Z.V,

au criticat decizia atacată pentru aprecierea eronată a probelor și după ce se

va face o reevaluare a acestora, să se dispună, de asemenea, achitarea lor

pentru infracțiunea de complicitate la trafic de influență, nefiind întrunite

elementele constitutive, respectiv latura subiectivă și ca atare, să se aplice

art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar inculpatul R.F., trimis în

judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., prin recursul

declarat, de asemenea, a solicitat achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d)

C. proc. pen., nefiind dovedită latura subiectivă a acestei fapte penale.

Recursurile sunt nefondate.

Examinându-se probatoriul cauzei în

raport de criticile aduse de recurenți precum și din oficiu, Curtea reține

următoarele:

Ambele instanțe, în mod justificat

și legal, au reținut că în cauză nu se dovedesc a fi întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., și

pentru care a fost trimis în judecată doar inculpatul P.S.C. De asemenea,

temeinic și legal, prin încheierea ședinței publice din 8 aprilie 2003, s-a

respins cererea de extindere a procesului penal pentru aceeași infracțiune,

respectiv cea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., și față de

inculpații G.M., I.T. și Ț.I.

Astfel, atât soluția de achitare a

inculpatului P.S.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2)

C. pen., precum și respingerea cererii de extinderea procesului penal pentru

aceeași infracțiune și față de inculpații G.M., I.T. și Ț.I. se apreciază ca

temeinice, în raport de lipsa oricărei probe de vinovăție a făptuitorilor, ..

„de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii

uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate de art. 167 C. pen.

(complotul)..”, considerente pentru care vor fi menținute.

Cum, aceste cerințe sunt expres

prevăzute în alin. (1) al art. 323 C. pen. și cum din materialul probator nu

rezultă că cei 4 inculpați, ar fi acționat prin asociere și nici nu au urmărit

„un scop” prevăzut de textul menționat, nu sunt întrunite nici elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută în alin. (2) al aceluiași text.

Altfel spus, cum din materialul

probator nu rezultă fără echivoc asocierea celor 4 inculpați și nici inițiativă

constituiri unei asocieri, în scopul săvârșirii uneia sau mai multor

infracțiuni ulterioare, instanțele potrivit legii, nu au competența de a crea

infracțiuni și nici nu pot reține vinovății în raport de fapte neprevăzute de

legea penală.

Aceasta se va reține cu atât mai

mult cu cât, cei 4 inculpați au desfășurat activități infracționale sporadic,

în mod separat, individual și deci nu au avut organizat un program de

activitate infracțională în vederea săvârșirii unor fapte penale ulterioare

acestei asocieri.

În acest context de probe se și

explică sublinierea făcută de către cele 2 instanțe, în motivarea hotărârilor

date în sensul că, inculpatul P.S.C. nu a fost cunoscut și nu a cunoscut pe

inculpații I.T. și Ț.I. decât după descoperirea infracțiunilor.

Se mai constată și faptul că, unele

dintre persoanele racolate pentru obținerea de vize Schengen erau fie rude, fie

prieteni cu inculpații sus-menționați.

Conchizând se reține că, dacă

asocierea n-ar presupune cu necesitate o structură organizatorică și care să

aibă ca scop realizarea unui program de activitate infracțională, s-ar ajunge

la situația teoretică că, orice înțelegere între două sau mai multe persoane de

a comite o infracțiune, care în fapt s-a și săvârșit, să constituie alături de

aceasta și infracțiunea de asociere prevăzută de art. 323 C. pen.

Ori, dacă s-ar admite un asemenea

punct de vedere incorect, nu ar mai fi necesară prevederea legală a agravantei

din art. 75 lit. a) C. pen. („săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane

împreună”) și nici prevederile din art. 209 lit. a) C. pen., care atribuie

caracterul calificat furtului, atunci când se comite „de două sau mai multe

persoane împreună” pentru că deja în aceste condiții ar fi săvârșită și

infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen.

Așadar, temeinic s-a reținut că cei

4 inculpați nu au alcătuit o grupare organizată și chiar dacă uneori P.S.C. s-a

întâlnit doar cu inculpatul G.M. și au avut discuții „cum să procedeze” în timp

ce alteori, au acționat la întâmplare precum au făcut-o și ceilalți 2

inculpați, I.T. și Ț.I.

În consecință, primul motiv de

recurs invocat de parchet va fi respins, ca nefondat.

Trecând la examinarea celui de-al

doilea motiv de recurs invocat de parchet și care vizează completarea

încadrării juridice a infracțiunii de trafic de influență sau de complicitate

la această infracțiune și cu prevederile art. 9 sau 6 din Legea nr. 78/2000

față de cei 7 inculpați, Curtea reține, de asemenea, că nu este întemeiat.

Astfel, atâta timp cât art. 9 din

Legea nr. 78/2000 nu reglementează o infracțiune de sine stătătoare, ci doar o

formă agravată a infracțiunilor de corupție și anume atunci când traficul de

influență a fost săvârșit în interesul unei organizații, asociații sau grupări

criminale, ori pentru a influența negocierile tranzacțiilor internaționale” și

cum în speță, după cum am analizat, nu se poate reține nici o asociere,

încadrarea juridică dată de cele două instanțe este temeinică și legală,

neimpunându-se nici o completare.

Apoi, dispozițiile art. 6 din Legea

nr. 78/2000 reglementează competența P.N.A. și referirea într-o încadrare

juridică a unei infracțiuni și la textul ce stabilește competența organului de

urmărire penală, nu e o obligație de la lege pentru instanță după cum arătam,

acest text trebuie avut în vedere doar către organul ce instrumentează cauza pe

timpul activității de anchetă pentru al respecta.

Deci, nici pentru rațiuni de fapt,

nici pentru rațiuni de drept un asemenea text nu poate fi inclus în încadrarea

juridică a faptei penale ce se reține în sarcina inculpatului și pe baza căruia

instanța aplică sancțiunea penală.

În cele ce urmează ne vom ocupa de

analiza motivului comun de recurs pentru inculpați și care vizează nevinovăția

lor cu privire la infracțiunea de trafic de influență sau complicitate la

această infracțiune, după care vom examina ultimul motiv al recursului

parchetului ce privește individualizarea pedepselor, pentru considerente de

ordin logic.

Evaluarea probatoriului se apreciază

că a fost făcută corect de instanțe, așa încât, situația de fapt reținută

pentru fiecare inculpat recurent, este corespunzătoare activității

infracționale efectiv desfășurată de aceștia și de aceea, nu apar nici un fel

de dubii în legătură cu vinovăția penală stabilită în sarcina inculpatului P.S.C.

și G.M. cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută

de art. 257 C. pen., precum și cea a inculpaților I.T., Ț.I., P.D., S.Z.V. și V.Z.Șt.

cu privire la complicitatea la trafic de influență.

Acești inculpați pretinzând și

primind în mod repetat, în perioada infracțională indicată, diferite sume de

bani în valută de la mai multe persoane ce doreau să plece să lucreze în

străinătate, în schimbul asigurării intervenției ce o vor face pe lângă funcționari

ai consulatului german din Sibiu pentru a le obține vize Schengen, s-a consumat

infracțiunea de trafic de influență sau complicitate, astfel după cum prevăd

dispozițiilor art. 257 C. pen.

Cum potrivit art. 257 C. pen.,

infracțiunea de trafic de influență se consumă și atunci când .. „se acceptă

promisiunea de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, și

atunci când se comite de către o persoană care are influență sau lasă să se

creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori

să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu”, cu atât mai mult

la situația de fapt din cauză și pe care am expus-o, nu este nici o îndoială că

pe deplin fondat și legal s-a reținut vinovăția inculpaților recurenți în baza

art. 257 C. pen.

Apărările inculpaților, în sensul

inexistenței acestei infracțiuni, nu numai că sunt infirmate de faptele lor dar

nu au nici suport legal și instanțele, de altfel, le-au analizat în detaliu.

Justificat și întemeiat, de

asemenea, au mai reținut instanțele și împrejurarea că, deși multe dintre

persoanele care au beneficiat de vize Schengen de pe urma activității

infracționale a inculpaților, nu au putut fi identificate pentru a fi audiate,

din cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice, este dovedită

pretinderea de către inculpați a sumelor de bani drept preț al influenței

presupuse sau reale pe care au declarat-o și indiferent dacă intervenția a avut

sau nu a avut loc ulterior.

În acest context nu pot fi omise

nici greutățile ivite pe timpul anchetei și datorate activității infracționale

a inculpatului R.F. Acesta, la data de 2 octombrie 2002, a comunicat telefonic

soției inculpatului G.M., respectiv numitei G.M., „să ascundă și să distrugă o

agendă”, ce conținea unele evidențe ale sumelor încasate de acest inculpat

(G.M.) de la persoanele racolate, ca drept preț al vânzării funcției sau

influenței.

Așa fiind, și pentru acest inculpat,

R.F., hotărârea atacată este temeinică și legală, reținându-se în mod

justificat în sarcina sa, ca dovedită vinovăția cu privire la săvârșirea

infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264

C. pen.

Apărarea acestui inculpat, în sensul

nevinovăției, se constată deci a fi nefundamentată, infirmată de activitatea infracțională

efectiv desfășurată și ca atare temeinic a fost înlăturată.

Cu privire la pedeapsa de 6 luni

închisoare ce i-a fost aplicată făptuitorului pentru această infracțiune, de

asemenea, nu poate a fi apreciată ca excesivă sau nelegală. Se mai constată că

ulterior pedeapsa a și fost grațiată.

Pentru toate cele analizate, motivul

comun formulat de cei 8 inculpați și privitor la nevinovăția lor, va fi

respins, ca nefondat.

Examinând pedepsele aplicate (atât

sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare), atât prin decizia

atacată dar și prin sentința penală nr. 65 din 15 aprilie 2004, în raport de

ultimul motiv al recursului declarat de parchet dar și al celor 8 inculpați

recurenți, În subsidiar, de asemenea, se reține ca nefondat. Apreciind datele

ce caracterizează persoana inculpaților: conduita bună avută până la săvârșirea

infracțiunilor (aceștia fiind fără antecedente penale), familiile bine

organizate pe care le au, copii minori în întreținere, și unii cu situații

deosebit de dificile, dar și față de gravitatea deosebită a infracțiunilor

săvârșite, regimul sancționator dispus de instanțe, va fi menținut, respectate

fiind prevăzută art. 72 C. pen.

Pentru aceleași considerente se

apreciază că și cerințele art. 52 C. pen., ce prevăd că scopul sancțiunii

penale este de reinserție socială dar și de prevenție generală, va putea fi

realizat.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge recursurile declarate de parchet

precum și de cei 8 inculpați, ca nefondate.

Se vor aplica și dispozițiile art.

192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de D.N.A. București și de inculpații P.S.C., Ț.I. I.T., G.M., P.D.,

R.F., S.Z.V. și V.Z.Șt. împotriva deciziei nr. 5 din 31 ianuarie 2005 a Curții

Militare de Apel.

Obligă recurenții inculpați să

plătească suma de câte 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 decembrie 2005.