ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1852/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 196 din 27 iunie 2002, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea a opt infracțiuni de trafic de influență. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite aceste pedepse și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 2 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final având de executat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 86 1 C. pen. și art. 86 2 C. pen., s-a dispus executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani și 6 luni.

În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuia să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de reintegrare și asistență socială de pe lângă Tribunalul Brașov; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra art. 86 4 C. pen. În baza art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea, în folosul statului de la inculpat, a sumei de 1600 de dolari S.U.A.

sau a contravalorii în lei la data plății. A fost obligat inculpatul să plătească suma de 2.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul, în perioada septembrie – octombrie 2001, a pretins câte 200 de dolari S.U.A. și, respectiv, 1500 mărci germane de la denunțătorii T.P.S., O.G., A.A.N., T.M., T.V., T.V. și C.J.N. pentru a interveni în favoarea lor în scopul facilitării obținerii unor vize Schengen. În acest sens, i-a lăsat să creadă că are influență asupra unor funcționari din cadrul Consulatului German ori ai Ambasadei Germaniei în România. Curtea de Apel Brașov, secția penală, prin decizia nr. 182 din 11 septembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.

Împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, condamnarea inculpatului cu executarea pedepsei în regim de detenție, precum și majorarea pedepsei al cărei cuantum îl consideră nesatisfăcător. Recursul declarat este fondat. La individualizarea pedepsei, instanțele nu au ținut seama în suficientă măsură de gradul de pericol social al faptelor comise, manifestat prin multitudinea acestora – opt infracțiuni de trafic de influență contra unor sume considerabile în valută (totalizând peste 200 de dolari). Cu privire la persoana inculpatului, urmează, de asemenea, a se observa că acesta nu este la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat definitiv la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, prin decizia penală nr. 52/2001 a Curții de Apel Brașov.

În aceste condiții, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată se impune a fi majorată, iar executarea acesteia să se efectueze în regim de detenție, în vederea îndeplinirii dispozițiilor art. 52 C. pen. referitoare la reeducarea inculpatului cât și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Astfel fiind, Curtea va admite recursul declarat de parchet și va casa hotărârile atacate în sensul celor ce urmează.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 182 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul M.I. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 196 din 27 iunie 2002 a Tribunalului Brașov, numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 86 1 ,art. 86 2 și art. 86 3 C. pen. și la sporul de pedeapsă aplicat. Înlătură aceste dispoziții legale. Majorează sporul de pedeapsă aplicat de la 6 luni închisoare la un an închisoare, inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenție. Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2003.