ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3226/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 154 din 10 iunie 2002, Tribunalul Alba a condamnat pe inculpații: - S.M.G. și - L.I.D. la câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., pedepsele au fost contopite, urmând ca inculpații să execute câte 2 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Inculpații au fost obligați să plătească, în solidar, denunțătorului S.I. suma de 1000 mărci germane. S-a confiscat de la inculpatul L.I.D. suma de 500 mărci germane, acesta fiind obligat la plata contravalorii în lei la data executării sentinței.

A fost confiscată în favoarea statului suma de 500 mărci germane aflată în custodie la I.P.J. Arad. Pentru pronunțarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: S.M.G., în calitate de consilier la Consiliul municipal Arad l-a cunoscut pe L.I.D., director la Administrația publică a județului Arad. Pe parcursul anilor, inculpatul S.M.G. l-a cunoscut și s-a împrietenit cu martorul P.I., căruia, în prima jumătate a lunii iulie 2000, i-a cerut să-i caute clienți doritori de câte o masă din beton în Piața Mihai Viteazu din Arad. P.I. fiind de acord, împreună cu S.M.G. s-au întâlnit la restaurantul din incinta Complexului J. din Arad cu soții N. și R.S., inculpatul spunându-le că poate rezolva închirierea unei mese din beton, împreună cu inculpatul L.I.D., care îi cunoaște pe șefii de la T.O.P.

Arad. Pentru acest aranjament, inculpatul S.M.G., în urma înțelegerii stabilite, a primit de la R.S. suma de 500 mărci germane, restul până la 1500 mărci germane urmând să-i fie dați după obținerea mesei din beton. În ziua următoare inculpatul S.M.G. i-a dat cele 500 mărci germane inculpatului L.I.D., care la rândul său trebuia să-i dea unei persoane din conducerea T.O.P. Arad. Cum cei doi inculpați nu au putut obține masa din beton, R.S. a cerut restituirea celor 500 mărci germane care le-a dat. Cum banii fuseseră dați inculpatului L.I.D., inculpatul S.M.G. i-a cerut martorului P.I. să-i caute alt client. Ca urmare, P.I. împreună cu S.M.G., s-au întâlnit cu S.I. (însoțit de martorii G. și F.C.) la bufetul din incinta Consiliului județean Arad, inculpatul solicitând acestuia suma de 1500 mărci germane pentru a rezolva obținerea unei mese din beton.

Martorul S.I., fiind de acord cu propunerea, i-a dat inculpatului S.M.G. suma de 10.500.000 lei (echivalentul a 1000 mărci germane), restul urmând să-i fie dați ulterior. Suma de 10.500.000 lei a fost preschimbată în mărci, din care inculpatul S.M.G. i-a restituit prin intermediul martorului P.I., lui S.R. suma de 500 mărci germane, 100 mărci germane i-a dat martorului menționat, iar 400 mărci germane i-a dat inculpatului L.I.D. La câteva zile ambii inculpați s-au întâlnit cu martorul S.I. la Cafe barul SC M.C. SRL Arad, comunicându-le acestuia că, pentru moment, poate pune în piață o masă pliantă. Ulterior, văzând că a fost evacuat din piață, martorul S.I. la 28 august 2000 a formulat un autodenunț la I.P.J.

Arad, fiind de acord cu realizarea unui flagrant, când urma să achite și restul de 500 mărci germane. În ziua de 13 septembrie 2000, S.M.G. s-a întâlnit cu martorul S.I. la Cafe barul SC M.C. SRL, unde acesta i-a remis inculpatului suma de 500 mărci germane (5 bancnote a 100 mărci germane) însemnate cu substanță fluorescentă, care au fost găsiți asupra sa de către organele de poliție, la flagrantul realizat. Deoarece inculpatul S.M.G. a declarat că banii urmau să fie dați inculpatului L.I.D., s-a procedat la efectuarea unui nou flagrant. Pentru aceasta inculpatul S.M.G. i-a dat un telefon inculpatului L.I.D., ambii întâlnindu-se la bufetul Consiliului județean Arad, unde primul inculpat i-a dat celuilalt inculpat cele 500 mărci germane.

După primirea lor, inculpatul L.I.D., observând organele de poliție, s-a dus la biroul său unde a ascuns banii sub un covor, apoi a încercat să le dea foc, dar fiind împiedicat, i-a aruncat pe fereastră, fiind recuperați și constatându-se că sunt aceleași mărci pe care inițial le primise inculpatul S.M.G. Împotriva sentinței penale menționate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, care a criticat hotărârea în sensul că, în mod greșit inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 1000 mărci germane către denunțătorul S.I., în loc să fie confiscată, solicitând și majorarea pedepselor aplicate. De asemenea, inculpații au declarat apel, L.I.D. solicitând rejudecarea cauzei pentru administrarea tuturor probelor sau achitarea, în subsidiar, cerând suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar S.M.G.

a solicitat achitarea sau reducerea pedepsei și suspendarea executării ei. Prin decizia penală nr. 88/ A din 6 martie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul L.I.D., descontopind pedepsele de câte 2 ani închisoare, aplicate acestuia pentru cele 2 infracțiuni de trafic de influență. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul L.I.D. a fost achitat pentru infracțiunea de trafic de influență din luna iulie 2000 (cazul R.S.), menținând condamnarea sa pentru fapta din 13 septembrie 2000 (cazul S.I.). Conform dispozițiilor art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului L.I.D., pentru o perioadă de încercare de 4 ani, făcându-se și aplicarea art. 359 C. proc.

pen. A fost înlăturată confiscarea de la inculpatul L.I.D. a sumei de 500 mărci germane și a dispoziției de a plăti contravaloarea în lei a acesteia. De asemenea, a fost înlăturată obligația inculpaților de a plăti, în solidar lui S.I. suma de 1000 mărci germane. A fost confiscată de la inculpatul S.M.G. suma de 10.500.000 lei și îl obligă să o predea statului. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.M.G. împotriva aceleiași sentințe atacate. S-a motivat că fapta reținută în sarcina inculpaților S.M.G. și L.I.D., în legătură cu predarea de către S.R. a sumei de 500 mărci germane, este dovedită doar în ce privește pe primul inculpat.

În sarcina inculpatului L.I.D. nu poate fi reținută această faptă, deoarece nici un martor nu confirmă că suma ar fi fost dată acestui inculpat, cumpărătoarea de influență, soțul acesteia și ceilalți martori afirmând că nici nu au discutat cu acest inculpat, nu-l cunoaște, nu i-au dat nici o sumă, că știau că banii se vor da administratorului pieței M.C., iar în primele declarații date la urmărirea penală aceștia nici nu amintesc de inculpatul L.I.D. Singurul care afirmă că a dat această sumă inculpatului L.I.D. este coinculpatul S.M.G., declarație care este insuficientă pentru a fi reținută și nici nu este credibilă pentru că acest din urmă inculpat ar fi riscat să comită o infracțiune, fără a avea un folos, deși el a inițiat comiterea infracțiunilor, punându-l pe martorul P.I.

să-i găsească clienți dornici să dea bani pentru a găsi o masă în piață. În ce privește vinovăția inculpaților, se motivează că inculpatul S.M.G. are o vinovăție mai mare pentru că el a fost inițiatorul faptelor, a tratat cu cei care doreau obținerea acelor mese, le-a promis acestora rezolvarea, a luat banii, având și o conduită necorespunzătoare, prin schimbarea declarațiilor în cursul procesului, motive pentru care se apreciază că executarea pedepsei a fost bine stabilită în regim de detenție. Cu privire la inculpatul L.I.D. se arată că acesta a săvârșit o singură faptă, nu a avut inițiativa comiterii ei, ci a fost atras în mod voit de inculpatul S.M.G. și anterior a avut o bună comportare, motive pentru care, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, în temeiul art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată.

Împotriva deciziei penale nr. 88/ A din 6 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul S.M.G. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a cerut desființarea deciziei penale și condamnarea inculpatului L.I.D. pentru ambele infracțiuni de trafic de influență, respectiv și în cazul lui S.R., deoarece s-a înlăturat nejustificat declarațiile martorului P.I. Se susține că declarația martorului P.I. se coroborează cu declarațiile inculpatului S.M.G. care relatează că pentru a rezolva problema martorei S.R. a luat legătura cu inculpatul L.I.D., deși martora S.R. nu confirmă că ar fi dat personal vreo sumă de bani inculpatului L.I.D., totuși la instanța de fond a declarat că S.M.G., când a primit banii „i-a relatat că va rezolva problema mesei împreună cu inculpatul L.I.D., pe care nu l-a văzut și nu-l cunoaște”, afirmând și că se duce cu banii la acest inculpat „și rezolvă problema cu masa”.

De asemenea, s-a motivat că s-a făcut o greșită individualizare a pedepselor, aplicându-se celor doi inculpați pedepse minime și s-a solicitat aplicarea „unor sancțiuni mai severe”. Recurentul inculpat S.M.G. a solicitat casarea hotărârilor, reducerea pedepselor și aplicarea art. 81 C. pen. Recursurile sunt nefondate. Examinând probele de la dosar se constată că hotărârea instanței de control judiciar de achitare a inculpatului L.I.D., în cazul lui S.R., în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârșită de inculpat), este temeinică și legală. La dosar nu există probe care să confirme declarațiile oscilante ale martorului P.I.

Acesta în fața procurorului a susținut că cele 500 mărci germane au fost predate de S.R. în prezența sa lui S.M., care după 2-3 zile a mers în Piața Mihai Viteazu unde a intrat în sediul administrației, urmând să dea banii lui M.C., după care ambii au ieșit, îndreptându-se spre hala pieții, iar după ce s-au despărțit, inculpatul S.M.G. i-a spus că „i-a dat banii lui M.C. și a rezolvat problema”, ca în instanță, P.I. să declare că, împreună cu inculpatul S.M.G. au primit de la sus-numita cele 500 mărci germane, care au rămas asupra sa „și a doua zi dimineața i-a predat inculpatului L.I.D., care urma la rândul lui să-i dea numitului M.C., șeful pieței”, dar nu știe dacă banii s-au predat acestuia.

Ambele variante prezentate de martorul P.I. nu sunt confirmate în declarațiile inculpatului S.M.G. Dimpotrivă, acest inculpat în declarația dată la procuror pretinde că după ce a primit 500 mărci germane de la S.R., „a doua zi s-a dus în biroul lui L.I.D., unde i-a înmânat cele 500 de mărci germane, acesta spunând că la rândul lui trebuie să le dea lui M.C.”, ca la instanța de fond să nu mai facă declarații în acest sens. Nici S.R. și nici soțul acesteia S.N. nu confirmă variantele prezentate mai sus de P.I. și inculpatul S.M.G., declarând la urmărirea penală doar că i-a dat 500 mărci germane lui S.M.G., în prezența lui P.I., în vederea obținerii unei mese din beton la piață, ca în instanță, martora să menționeze că atunci când i-a dat banii lui S.M.G., acesta „i-a relatat că va rezolva problema mesei împreună cu inculpatul L.I.D.

pe care nu l-a văzut, nici nu îl cunoaște și nu l-a întrebat cine este și unde lucrează” și i-a mai spus „că se duce cu banii la inculpatul L.I.D. și rezolvă problema cu masa, ca S.N. la instanța de fond să facă precizarea că, atunci când s-au întâlnit cu inculpatul S.M.G., „acesta a făcut referire și la inculpatul L.I.D., în sensul că acesta lucrează la Consiliul județean și că prin intermediul lui se poate rezolva problema”. Toate aceste declarații oscilante, contradictorii și ambigui, nu pot constitui probe certe de vinovăție a inculpatului L.I.D., în sensul că acesta ar fi primit 500 mărci germane pentru a rezolva sau interveni în rezolvarea favorabilă a dorinței lui S.R. de a obține o masă din beton la Piața Mihai Viteazu din Arad.

De altfel, inculpatul L.I.D. nu a recunoscut să fi primit 500 mărci germane pentru rezolvarea obținerii unei mese din beton în piață, neavând nici o legătură cu această activitate. În ce privește individualizarea pedepselor, Înalta Curte apreciază că Tribunalul Alba pentru inculpatul S.M.G. și Curtea de Apel Alba Iulia pentru inculpatul L.I.D., au stabilit pedepse juste, ambilor inculpați, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și având în vedere realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., nejustificându-se schimbarea cuantumului lor sau a modalității de executare. Pentru considerentele arătate, având în vedere că, verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. și nefiind identificate existența altor motive, care analizate din oficiu, să ducă la casare, se va constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum și recursul declarat de inculpatul S.M.G. sunt nefondate, urmând a fi respinse în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul S.M.G. împotriva deciziei penale nr. 88/ A din 7 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul inculpat S.M.G. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2004.