ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3226/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3226/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 154 din 10

iunie 2002, Tribunalul Alba a condamnat pe inculpații:

- S.M.G. și

- L.I.D. la câte 2 ani închisoare,

pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art.

257 alin. (1) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) C. pen., pedepsele au fost contopite, urmând ca inculpații să execute câte 2

ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Inculpații au fost obligați să

plătească, în solidar, denunțătorului S.I. suma de 1000 mărci germane.

S-a confiscat de la inculpatul

L.I.D. suma de 500 mărci germane, acesta fiind obligat la plata contravalorii

în lei la data executării sentinței.

A fost confiscată în favoarea

statului suma de 500 mărci germane aflată în custodie la I.P.J. Arad.

Pentru pronunțarea hotărârii, prima

instanță a reținut următoarea stare de fapt:

S.M.G., în calitate de consilier la

Consiliul municipal Arad l-a cunoscut pe L.I.D., director la Administrația

publică a județului Arad.

Pe parcursul anilor, inculpatul

S.M.G. l-a cunoscut și s-a împrietenit cu martorul P.I., căruia, în prima

jumătate a lunii iulie 2000, i-a cerut să-i caute clienți doritori de câte o

masă din beton în Piața Mihai Viteazu din Arad.

P.I. fiind de acord, împreună cu

S.M.G. s-au întâlnit la restaurantul din incinta Complexului J. din Arad cu

soții N. și R.S., inculpatul spunându-le că poate rezolva închirierea unei mese

din beton, împreună cu inculpatul L.I.D., care îi cunoaște pe șefii de la

T.O.P. Arad.

Pentru acest aranjament, inculpatul

S.M.G., în urma înțelegerii stabilite, a primit de la R.S. suma de 500 mărci

germane, restul până la 1500 mărci germane urmând să-i fie dați după obținerea

mesei din beton.

În ziua următoare inculpatul S.M.G.

i-a dat cele 500 mărci germane inculpatului L.I.D., care la rândul său trebuia

să-i dea unei persoane din conducerea T.O.P. Arad.

Cum cei doi inculpați nu au putut

obține masa din beton, R.S. a cerut restituirea celor 500 mărci germane care

le-a dat.

Cum banii fuseseră dați inculpatului

L.I.D., inculpatul S.M.G. i-a cerut martorului P.I. să-i caute alt client.

Ca urmare, P.I. împreună cu S.M.G.,

s-au întâlnit cu S.I. (însoțit de martorii G. și F.C.) la bufetul din incinta

Consiliului județean Arad, inculpatul solicitând acestuia suma de 1500 mărci

germane pentru a rezolva obținerea unei mese din beton.

Martorul S.I., fiind de acord cu

propunerea, i-a dat inculpatului S.M.G. suma de 10.500.000 lei (echivalentul a

1000 mărci germane), restul urmând să-i fie dați ulterior.

Suma de 10.500.000 lei a fost

preschimbată în mărci, din care inculpatul S.M.G. i-a restituit prin

intermediul martorului P.I., lui S.R. suma de 500 mărci germane, 100 mărci

germane i-a dat martorului menționat, iar 400 mărci germane i-a dat

inculpatului L.I.D.

La câteva zile ambii inculpați s-au

întâlnit cu martorul S.I. la Cafe barul SC M.C. SRL Arad, comunicându-le

acestuia că, pentru moment, poate pune în piață o masă pliantă.

Ulterior, văzând că a fost evacuat

din piață, martorul S.I. la 28 august 2000 a formulat un autodenunț la I.P.J.

Arad, fiind de acord cu realizarea unui flagrant, când urma să achite și restul

de 500 mărci germane.

În ziua de 13 septembrie 2000,

S.M.G. s-a întâlnit cu martorul S.I. la Cafe barul SC M.C. SRL, unde acesta i-a

remis inculpatului suma de 500 mărci germane (5 bancnote a 100 mărci germane) însemnate

cu substanță fluorescentă, care au fost găsiți asupra sa de către organele de

poliție, la flagrantul realizat.

Deoarece inculpatul S.M.G. a

declarat că banii urmau să fie dați inculpatului L.I.D., s-a procedat la

efectuarea unui nou flagrant.

Pentru aceasta inculpatul S.M.G. i-a

dat un telefon inculpatului L.I.D., ambii întâlnindu-se la bufetul Consiliului

județean Arad, unde primul inculpat i-a dat celuilalt inculpat cele 500 mărci

germane.

După primirea lor, inculpatul

L.I.D., observând organele de poliție, s-a dus la biroul său unde a ascuns

banii sub un covor, apoi a încercat să le dea foc, dar fiind împiedicat, i-a

aruncat pe fereastră, fiind recuperați și constatându-se că sunt aceleași mărci

pe care inițial le primise inculpatul S.M.G.

Împotriva sentinței penale

menționate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, care a

criticat hotărârea în sensul că, în mod greșit inculpații au fost obligați, în

solidar, la plata sumei de 1000 mărci germane către denunțătorul S.I., în loc

să fie confiscată, solicitând și majorarea pedepselor aplicate.

De asemenea, inculpații au declarat

apel, L.I.D. solicitând rejudecarea cauzei pentru administrarea tuturor

probelor sau achitarea, în subsidiar, cerând suspendarea condiționată a

executării pedepsei, iar S.M.G. a solicitat achitarea sau reducerea pedepsei și

suspendarea executării ei.

Prin decizia penală nr. 88/ A din 6

martie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul L.I.D., descontopind pedepsele de

câte 2 ani închisoare, aplicate acestuia pentru cele 2 infracțiuni de trafic de

influență.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul L.I.D. a fost

achitat pentru infracțiunea de trafic de influență din luna iulie 2000 (cazul

R.S.), menținând condamnarea sa pentru fapta din 13 septembrie 2000 (cazul

S.I.).

Conform dispozițiilor art. 81 și

art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2

ani închisoare, aplicată inculpatului L.I.D., pentru o perioadă de încercare de

4 ani, făcându-se și aplicarea art. 359 C. proc. pen.

A fost înlăturată confiscarea de la

inculpatul L.I.D. a sumei de 500 mărci germane și a dispoziției de a plăti

contravaloarea în lei a acesteia.

De asemenea, a fost înlăturată

obligația inculpaților de a plăti, în solidar lui S.I. suma de 1000 mărci

germane.

A fost confiscată de la inculpatul

S.M.G. suma de 10.500.000 lei și îl obligă să o predea statului.

Au fost menținute restul dispozițiilor

sentinței.

A fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul S.M.G. împotriva aceleiași sentințe atacate.

S-a motivat că fapta reținută în

sarcina inculpaților S.M.G. și L.I.D., în legătură cu predarea de către S.R. a

sumei de 500 mărci germane, este dovedită doar în ce privește pe primul

inculpat.

În sarcina inculpatului L.I.D. nu

poate fi reținută această faptă, deoarece nici un martor nu confirmă că suma ar

fi fost dată acestui inculpat, cumpărătoarea de influență, soțul acesteia și

ceilalți martori afirmând că nici nu au discutat cu acest inculpat, nu-l

cunoaște, nu i-au dat nici o sumă, că știau că banii se vor da

administratorului pieței M.C., iar în primele declarații date la urmărirea

penală aceștia nici nu amintesc de inculpatul L.I.D.

Singurul care afirmă că a dat

această sumă inculpatului L.I.D. este coinculpatul S.M.G., declarație care este

insuficientă pentru a fi reținută și nici nu este credibilă pentru că acest din

urmă inculpat ar fi riscat să comită o infracțiune, fără a avea un folos, deși

el a inițiat comiterea infracțiunilor, punându-l pe martorul P.I. să-i găsească

clienți dornici să dea bani pentru a găsi o masă în piață.

În ce privește vinovăția

inculpaților, se motivează că inculpatul S.M.G. are o vinovăție mai mare pentru

că el a fost inițiatorul faptelor, a tratat cu cei care doreau obținerea acelor

mese, le-a promis acestora rezolvarea, a luat banii, având și o conduită

necorespunzătoare, prin schimbarea declarațiilor în cursul procesului, motive

pentru care se apreciază că executarea pedepsei a fost bine stabilită în regim

de detenție.

Cu privire la inculpatul L.I.D. se

arată că acesta a săvârșit o singură faptă, nu a avut inițiativa comiterii ei,

ci a fost atras în mod voit de inculpatul S.M.G. și anterior a avut o bună

comportare, motive pentru care, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins

și fără executare, în temeiul art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată.

Împotriva deciziei penale nr. 88/ A

din 6 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia au declarat recurs Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul S.M.G.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia a cerut desființarea deciziei penale și condamnarea inculpatului

L.I.D. pentru ambele infracțiuni de trafic de influență, respectiv și în cazul

lui S.R., deoarece s-a înlăturat nejustificat declarațiile martorului P.I.

Se susține că declarația martorului

P.I. se coroborează cu declarațiile inculpatului S.M.G. care relatează că

pentru a rezolva problema martorei S.R. a luat legătura cu inculpatul L.I.D.,

deși martora S.R. nu confirmă că ar fi dat personal vreo sumă de bani

inculpatului L.I.D., totuși la instanța de fond a declarat că S.M.G., când a

primit banii „i-a relatat că va rezolva problema mesei împreună cu inculpatul

L.I.D., pe care nu l-a văzut și nu-l cunoaște”, afirmând și că se duce cu banii

la acest inculpat „și rezolvă problema cu masa”.

De asemenea, s-a motivat că s-a

făcut o greșită individualizare a pedepselor, aplicându-se celor doi inculpați

pedepse minime și s-a solicitat aplicarea „unor sancțiuni mai severe”.

Recurentul inculpat S.M.G. a

solicitat casarea hotărârilor, reducerea pedepselor și aplicarea art. 81 C.

pen.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând probele de la dosar se

constată că hotărârea instanței de control judiciar de achitare a inculpatului

L.I.D., în cazul lui S.R., în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârșită

de inculpat), este temeinică și legală.

La dosar nu există probe care să

confirme declarațiile oscilante ale martorului P.I. Acesta în fața procurorului

a susținut că cele 500 mărci germane au fost predate de S.R. în prezența sa lui

S.M., care după 2-3 zile a mers în Piața Mihai Viteazu unde a intrat în sediul

administrației, urmând să dea banii lui M.C., după care ambii au ieșit,

îndreptându-se spre hala pieții, iar după ce s-au despărțit, inculpatul S.M.G.

i-a spus că „i-a dat banii lui M.C. și a rezolvat problema”, ca în instanță,

P.I. să declare că, împreună cu inculpatul S.M.G. au primit de la sus-numita

cele 500 mărci germane, care au rămas asupra sa „și a doua zi dimineața i-a

predat inculpatului L.I.D., care urma la rândul lui să-i dea numitului M.C.,

șeful pieței”, dar nu știe dacă banii s-au predat acestuia.

Ambele variante prezentate de

martorul P.I. nu sunt confirmate în declarațiile inculpatului S.M.G.

Dimpotrivă, acest inculpat în declarația dată la procuror pretinde că după ce a

primit 500 mărci germane de la S.R., „a doua zi s-a dus în biroul lui L.I.D.,

unde i-a înmânat cele 500 de mărci germane, acesta spunând că la rândul lui

trebuie să le dea lui M.C.”, ca la instanța de fond să nu mai facă declarații

în acest sens.

Nici S.R. și nici soțul acesteia

S.N. nu confirmă variantele prezentate mai sus de P.I. și inculpatul S.M.G.,

declarând la urmărirea penală doar că i-a dat 500 mărci germane lui S.M.G., în

prezența lui P.I., în vederea obținerii unei mese din beton la piață, ca în

instanță, martora să menționeze că atunci când i-a dat banii lui S.M.G., acesta

„i-a relatat că va rezolva problema mesei împreună cu inculpatul L.I.D. pe care

nu l-a văzut, nici nu îl cunoaște și nu l-a întrebat cine este și unde

lucrează” și i-a mai spus „că se duce cu banii la inculpatul L.I.D. și rezolvă

problema cu masa, ca S.N. la instanța de fond să facă precizarea că, atunci

când s-au întâlnit cu inculpatul S.M.G., „acesta a făcut referire și la

inculpatul L.I.D., în sensul că acesta lucrează la Consiliul județean și că

prin intermediul lui se poate rezolva problema”.

Toate aceste declarații oscilante,

contradictorii și ambigui, nu pot constitui probe certe de vinovăție a

inculpatului L.I.D., în sensul că acesta ar fi primit 500 mărci germane pentru

a rezolva sau interveni în rezolvarea favorabilă a dorinței lui S.R. de a

obține o masă din beton la Piața Mihai Viteazu din Arad.

De altfel, inculpatul L.I.D. nu a

recunoscut să fi primit 500 mărci germane pentru rezolvarea obținerii unei mese

din beton în piață, neavând nici o legătură cu această activitate.

În ce privește individualizarea pedepselor, Înalta

Curte apreciază că Tribunalul Alba pentru inculpatul S.M.G. și Curtea de Apel

Alba Iulia pentru inculpatul L.I.D., au stabilit pedepse juste, ambilor

inculpați, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și având în

vedere realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., nejustificându-se

schimbarea cuantumului lor sau a modalității de executare.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere că, verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. și nefiind identificate existența altor motive, care

analizate din oficiu, să ducă la casare, se va constata că recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum și recursul declarat de

inculpatul S.M.G. sunt nefondate, urmând a fi respinse în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul

S.M.G. împotriva deciziei penale nr. 88/ A din 7 martie 2003 a Curții de Apel

Alba Iulia.

Obligă recurentul inculpat S.M.G. să

plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iunie 2004.