ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3982/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2650 din 7

august 1950, Tribunalul Mehedinți l-a condamnat pe inculpatul P.A. la un an

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 lit. a) din Decretul nr.

183/1949 combinat cu Ordonanța Comitetului Provizoriu Mehedinți nr. 786/1949.

În temeiul Decretului nr. 312/1949 a

dispus confiscarea averii inculpatului.

S-a susținut, în fapt, că în anul

1950, inculpatul a refuzat să îndeplinească planul de însămânțare a unui teren

cu mazăre și floarea soarelui, iar alt teren l-a lăsat neînsămânțat.

Recursul inculpatului a fost admis

prin decizia penală nr. 2816 din 5 septembrie 1951 a Curții de Apel Craiova,

casând hotărârea atacată și, în rejudecare, a redus pedeapsa principală la

10.000 lei amendă penală și, menținând măsura confiscării imobilelor și inventarului

agricol aparținând inculpatului, a exceptat de la confiscare bunurile casnice

și de uz personal.

Împotriva ambelor hotărâri

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare, invocând cazul de casare prevăzut de art. 410 alin.

(1) partea I pct. 2 C. proc. pen., respectiv nefiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii pentru săvârșirea căreia inculpatul a fost

condamnat.

Verificând hotărârile criticate,

Curtea constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 2 lit. a) din Decretul

nr. 183/1949, se pedepsește cu închisoare corecțională de la 1 la 12 ani și

amendă de la 10.000–100.000 lei, nerespectarea deciziunilor luate de Consiliul

de Miniștri, ministere, organele locale ale puterii de stat, cu privire la

executarea Planului de Stat.

Conform art. 1 din actul normativ

suscitat, se vor pedepsi acele fapte care urmăresc sau pot avea ca urmare

stânjenirea eforturilor oamenilor muncii pentru constituirea economiei

socialiste.

În sfârșit, potrivit art. 9 din

decret, constatarea infracțiunilor se face prin încheiere de procese-verbale de

către procurori, precum și de organele de miliție.

Raportând aceste prevederi legale la

cauză, se constată că fapta inculpatului P.A. nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii imputate.

Nici prin procesul verbal al

organului de miliție, nici prin alte mijloace nu au fost stabilite cauzele care

l-au determinat pe inculpat să nu însămânțeze terenul cu plantele stabilite

prin planul de uneltire și nici dacă această omisiune a inculpatului a fost de

natură să pericliteze realizarea planului de stat pe anul 1950.

Mai mult, conform certificatului nr.

166/5 din 16 noiembrie 1950 eliberat de Comitetul Provizoriu Văgiulești,

inculpatul a însămânțat terenul, cu excepția a 0,10 ha din totalul de 19 ha,

reprezentând cultura de usturoi și această omisiune s-a datorat comunicării cu

întârziere a sarcinii, când nu a găsit sămânță.

Rezultă așadar, că sub aspect

subiectiv, inculpatul nu a urmărit sabotarea economiei naționale, iar din

perspectiva laturii subiective, acestuia nu i se poate imputa nerespectarea

dispozițiilor luate de autorități cu privire la executarea planului de stat.

Chiar și neînsămânțarea suprafeței de 0,10 ha cu usturoi este justificată de

însăși autoritatea locală.

Pentru cele ce preced, recursul în

anulare va fi admis și, casând hotărârile criticate, în rejudecare se va

dispune achitarea inculpatului P.A., înlăturând totodată și pedeapsa

complementară a confiscării averii inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 2650 din 7 august 1950 a Tribunalului Mehedinți

și deciziei penale nr. 2816 din 5 septembrie 1951 a Curții de Apel Craiova,

privind pe inculpatul P.A.

Casează hotărârile atacate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul P.A.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 lit. a) din Decretul nr. 183/1949,

combinat cu Ordonanța Comitetului Provizoriu Mehedinți nr. 786/1949.

Înlătură pedeapsa complimentară a

confiscării averii inculpatului.

Onorariul de avocat, în sumă de

300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 septembrie 2003.