ÎCCJ, Decizia nr. 339/2004

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 401 din 17 decembrie 2002, Tribunalul Gorj, secția penală, a condamnat, între alții, pe inculpatul P.C., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., la două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 – 76 C. pen. și la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. În baza art. 33 - 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A aplicat art. 71 - 64 C. pen. A respins, ca nedovedită, cererea de despăgubiri formulată de partea vătămată M.N. A obligat inculpatul menționat, în solidar cu ceilalți coinculpați, la plata sumei de 1.270.763 lei, plus dobânzile aferente, în favoarea părții civile Spitalul Târgu Jiu. S-a reținut că inculpatul P.C., împreună cu inculpații B.B., M.C. și V.G., în urma discuțiilor purtate cu inculpatul B.C., au acceptat să adere la asocierea a cărei constituire a inițiat-o acesta din urmă, în vederea răzbunării, cu referire la partea vătămată M.N. care, în Italia, a creat unele probleme fratelui său, B.I. Având consensul inculpaților menționați, inculpatul B.C. a stabilit toate detaliile aducerii la îndeplinire a scopului asocierii.

În realizarea scopului stabilit, în data de 26 august 2002, inculpatul B.C. a atras partea vătămată, în municipiul Târgu Jiu, sub pretextul găsirii unui cumpărător pentru produsele cosmetice aduse de aceasta, din Italia. Aceștia s-au întâlnit la pizzeria „R.”, unde au consumat cafea și băuturi răcoritoare, a căror valoare a fost achitată de partea vătămată. Partea vătămată a fost transportată în pădurea situată pe raza comunei Stroiești, convinsă fiind că merge pentru vânzarea produselor cosmetice, sens în care inculpatul B.C. a întocmit și o factură fiscală fictivă. Inculpații P.C., împreună cu inculpații B.B. și V.G., s-au deplasat în pădurea menționată, unde au rămas în așteptarea părții vătămate.

La sosirea părții vătămate, inculpații au dat-o jos pe aceasta din autoturism și i-au aplicat mai multe lovituri cu bâtele și pumnii, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare, 8 - 9 zile îngrijiri medicale. În timp ce lovea partea vătămată, inculpatul B.C. reproșa acesteia, comportamentul avut în Italia, față de fratele său. Inculpații au încetat exercitarea de violențe asupra părții vătămate, numai ca urmare a apariției a două autoturisme, în care se aflau martorii B.N. și Ț.G. Partea vătămată a relatat martorilor că fusese bătut și tâlhărit de mai multe persoane. Martorii au condus partea vătămată la Spitalul Târgu Jiu, unde aceasta a fost internată.

Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia penală nr. 293 din 19 iunie 2003, a admis apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanțe, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpați, a desființat sentința atacată, în latura penală și, între altele, cu referire la inculpatul P.C., a descontopit pedepsele și: - în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia, pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; - a condamnat pe același inculpat, la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), a art. 74 - 76 C. pen. și la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), a art. 37 lit. b) și a art. 74 - 76 din același cod.

A contopit pedepsele stabilite și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. Prin decizia nr. 4368 din 9 octombrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a luat act că inculpatul P.C. a retras recursul declarat, între alții, împotriva acestei din urmă hotărâri. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen. S-a susținut că, prin reținerea stării de recidivă postexecutorie, de către instanța de apel, faptelor săvârșite de inculpatul P.C. li s-a dat o greșită încadrare juridică.

Pe de altă parte, nefiind recidivist, inculpatului menționat îi erau aplicabile și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002. Sesizată cu recursurile declarate de inculpați, care, însă, au fost retrase, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a putut proceda la îndreptarea acestei nelegalități. În concluzie, Procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor în limitele arătate, schimbarea încadrării juridice în infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (1) și (2) și art. 180 alin. (2) C. pen. și constatarea incidenței dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, în privința pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prin sentința penală nr. 270 din 27 ianuarie 1998, a Judecătoriei Târgu Jiu, inculpatul P.C. a fost condamnat la un an închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 C. pen. Inculpatul a fost arestat la 16 septembrie 1997 și liberat condiționat la 17 august 1998, având un rest de pedeapsă neexecutat, de 29 zile închisoare. Instanțele au reținut că faptele din 26 august 2002, deduse judecății în prezenta cauză, au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie.

Într-adevăr, potrivit art. 37 lit. b) C. pen., există recidivă postexecutorie, „când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de un an”. Însă, în raport cu dispozițiile art. 38 alin. (2) C. pen., nu pot fi reținute ca prim termen la stabilirea stării de recidivă, „condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare”. Potrivit art. 134 C. pen., „reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depășește un an, dacă în decurs de 3 ani, condamnatul nu a săvârșit nici o altă infracțiune”.

În raport cu datele prezentate, pedeapsa aplicată inculpatului P.C., prin sentința penală nr. 270/1998, a Judecătoriei Târgu Jiu, se consideră executată la 15 septembrie 1998, iar termenul de trei ani prevăzut de art. 134 C. pen., s-a împlinit la 14 septembrie 2001. Faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost comise la 26 august 2002. Cum inculpatul era reabilitat de drept la data de 14 septembrie 2001, faptele comise la 26 august 2002, nu erau săvârșite în stare de recidivă. Ca atare, reținându-se săvârșirea acestora în stare de recidivă postexecutorie, prin hotărârile atacate „s-a făcut o greșită aplicare a legii, de natură să influențeze soluția procesului”, cu referire la art. 38 alin. (2) C. pen., așa încât acestea sunt supuse cazului de casare prevăzut în art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., corespunzător temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 din același cod. Reținându-se săvârșirea infracțiunilor în stare de recidivă, hotărârile atacate sunt supuse și cazului de casare prevăzut în art. 385 9 pct. 15 C. proc. pen., corespunzător temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 5 din același cod, în raport cu neconstatarea împrejurării că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., era grațiată în întregime, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, această infracțiune nefiind exceptată prin art. 4 din același act normativ, de la beneficiul grațierii condiționate. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 414 1 , cu referire la art. 385 15 lit. d) C. proc.

pen., Curtea va admite recursul în anulare și va casa hotărârile atacate, numai cu privire la acest inculpat. Se va descontopi pedeapsa rezultantă, în pedepsele componente și se va înlătura aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În raport, însă, cu împrejurarea că această formă a pluralității de infracțiuni nu a avut consecințe asupra individualizării judiciare a pedepselor, că acestea au fost just proporționalizate, reprezentând o ripostă socială adecvată pericolului social concret al faptelor comise de inculpat, se constată că nu există temeiuri pentru reindividualizarea acestora, în sensul reducerii cuantumului, așa cum s-a cerut de către apărătorul inculpatului. În consecință, pedepsele stabilite vor fi menținute și, în temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În fine, constatarea că pedeapsa de 2 luni stabilită inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și a art. 74 - 76 C. pen., este grațiată în întregime și condiționat în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, nu profită acestuia, în raport cu perioada efectiv executată din pedeapsa rezultantă și posibilele consecințe ulterioare. Or, recursul în anulare are caracterul unui remediu procesual, iar această finalitate nu ar fi atinsă prin casarea hotărârilor și sub acest aspect, prin calea de atac exercitată în favoarea inculpatului. Ca atare, hotărârile atacate vor fi menținute sub acest din urmă aspect.

De asemeni, vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, se va deduce perioada executată, se va anula mandatul anterior și se va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 - 76 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 401 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Gorj, secția penală, deciziei penale nr. 293 din 19 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția penală și deciziei nr. 4368 din 9 octombrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Casează hotărârile atacate, numai cu privire la inculpatul P.C., după cum urmează: Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.C., prin decizia penală nr. 293 din 19 iunie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția penală, în pedepsele componente de: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și a art. 74 - 76 C. pen.; - 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), a art. 37 lit. b) și a art. 74 - 76 C. pen. Înlătură aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Menține pedepsele de 3 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen.

și de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și a art. 74 - 76 din același cod. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca inculpatul P.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. Anulează mandatul anterior și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 3 ani închisoare. Deduce perioada executată. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistarea inculpatului P.C., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2004.