ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4194/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința f.n. din 7 iunie 1996 pronunțată

la Tribunalul Constanța în dosarul nr. 5664/1994 a fost admisă acțiunea

formulată de reclamanta C.N.M. R. S.A. Constanța împotriva pârâtei S.C. S. S.A.

Constanța pe care a obligat-o să-i plătească reclamantei suma de 310.520,75 USD

în echivalent lei la cursul de referință BNR din ziua plății cu titlu de chirie

și la dobânda pieței raportată la dobânda BNR calculată de la data rămânerii

definitive a hotărârii până la achitarea definitivă fără a depăși cuantumul

debitului.

S-a dispus disjungerea soluționării cererii de

chemare în garanție a S.C. O. SRL Constanța de către pârâta S.C. S. S.A. Constanța.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în

baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei că pârâta datorează reclamantei

contravaloarea chiriei pentru exploatarea navelor Calafat și Roman în baza

contractului de bare-boat încheiat de cele două părți.

Același tribunal, soluționând ulterior cererea

de chemare în garanție formulată de S.C. S. S.A., pe care admițând-o a obligat

chemata în garanție S.C. O.M. S.A. să-i plătească 180.727,45 USD plus dobânda

reținând că, chemata în garanție a fost cea care a exploatat efectiv cele două

nave.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta S.C. S.

S.A. Constanța criticând-o numai sub aspectul cuantumului sumei datorate cât și

a greșitei disjungeri a cererii de chemare în garanție.

Prin decizia nr. 67 din 7 februarie 1997

pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 1428/1996 a fost admis

apelul pârâtei. Instanța luând act de protocolul depus de pârâta-apelantă și

însușit de reclamanta intimată prin care se stabilise că pârâta datorează

180.727,45 USD, s-a schimbat în parte sentința în sensul că pârâta a fost

obligată la această sumă. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Ulterior pârâta intimată a formulat cerere de

revizuire a deciziei nr. 67/1997 a Curții de Apel Constanța, cerere ce a făcut

obiectul dosarului nr. 4041/2001 al aceleiași Curți.

Deși nu și-a motivat cererea în drept, revizuienta

a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 invocând împrejurarea

că după darea hotărârii s-ar fi descoperit un înscris nou care nu a putut fi

prezentat datorită unor împrejurări mai presus de voința sa.

Înscrisul respectiv l-a constituit un act de

control încheiat de către Direcția Controlului Financiar de Stat Constanța,

(urmare unei acțiuni desfășurată în perioada 8 septembrie - 18 noiembrie 1997),

finalizat printr-un proces verbal în care se consemna faptul că pârâta ar fi

achitat chiria datorată reclamantei pentru cele două nave.

Prin decizia nr. 39 din 18 aprilie 2002

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, în dosarul nr. 1041/2002

a fost admisă cererea de revizuire așa cum a fost formulată, s-a schimbat în

tot decizia Curții de Apel nr. 67 din 7 februarie 1997 și în urma rejudecării

pe fond a apelului împotriva sentinței fără număr din 7 iunie 1996 a

Tribunalului Constanța apelul a fost admis și sentința schimbată în sensul

respingerii acțiunii reclamantei.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat

recurs intimata reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Printr-o primă critică recurenta susține pentru

prima dată că cererea de revizuire este întemeiată dat fiind că procesul verbal

invocat drept înscris nou i-a fost transmis revizuientei la data de 21

noiembrie 1997 cu nr. 952 iar cererea a fost introdusă la 30 mai 2001 cu mult

peste termenul de 30 zile de la data la care revizuienta a luat cunoștință sau

a putut lua cunoștință de acel înscris prevăzut de art. 324 pct. 4 C. proc.

civ.

De asemenea este criticată soluția pe fond

susținându-se că în mod greșit instanța care a soluționat cererea de revizuire

a considerat că ne aflăm în prezența unui act nou în sensul prevederilor art. 322

pct. 5 C. proc. civ.

Ambele critici sunt întemeiate, pe de o parte

cererea a fost introdusă tardiv față de data emiterii procesului verbal al

Direcției de Control Financiar Constanța (așa cum s-a arătat supra). Pe de altă

parte data fiind importanță de principiu a soluției ce se va da pe fondul

cauzei, instanța consideră necesar a se examina caracterul „actului nou”

invocat de revizuientă și însușit de instanță prin admiterea cererii de

revizuire.

În esență, rezultă din conținutul său că actul

se referă la un control efectuat la S.C. O.M., chemata în garanție nicidecum la

revizuienta pârâtă sau la intimata reclamantă.

În al doilea rând, în cuprinsul actului se fac

afirmații privind achitarea de către chemata în garanție a chiriilor fără a se

anexa vreun document care să susțină aceste afirmații. Ori pentru a fi înscris

nou în sensul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. documentul respectiv

trebuie să se refere la raporturile litigioase dintre părțile la care se referă

hotărârea a cărei revizuire se cere. Mai mult prin conținutul său înscrisul nou

trebuie să fie de natură a duce la schimbarea esențială a situației de fapt

reținută prin soluția atacată și respectiv de natură, în mod vădit, de a

schimba soluția.

În fine înscrisul nou trebuia să fi existat la

data când s-a pronunțat hotărârea ce se cere a fi revizuită ori în cazul unui

înscris ulterior (s-a apreciat în practica fostului Tribunal Suprem) acesta să

se refere la situații atestate de alte înscrisuri preexistente.

Ori, este de observat nu numai că înscrisul

respectiv fiind ulterior hotărârii nu se întemeiază pe alte înscrisuri

preexistente dar instanța care a soluționat cererea de revizuire a complinit

aceste lipsuri prin depunerea unor expertize, deci pe baza unor acte și dovezi

posterior confecționate astfel încât autoritatea de lucru judecat în cauză a

devenit iluzorie.

Nefiind deci sub nici un aspect întrunite

condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., soluția pronunțată de

Curtea de Apel Constanța, atacată cu recurs în prezenta cauză este nelegală și

netemeinică, criticile sunt întemeiate și pentru considerentele ce preced,

Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de intimata

C.N.M. R. S.A. prin lichidator E.D.

Modifică decizia nr. 39 COM din 18 aprilie 2002

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, și respinge cererea de

revizuire, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2003.