ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4339/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 99 din 2 februarie 2001 a Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. AG. SRL Craiova în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. Craiova; s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului (spațiu comercial denumit G.) compus din magazin alimentar, magazie de ambalaje și țarc situat în Craiova și pârât a fost obligată la 2.600.000 lei cheltuieli de judecată. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1001 din 1 noiembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanta a folosit în baza contractului de locație de gestiune și apoi a contractului de leasing întreg spațiul respectiv magazinul, magazia cât și activul net denumit impropriu țarc. Instanța de apel a precizat că nu are relevanță împrejurarea că țarcul respectiv nu a fost cuprins în fișa tehnică a raportului de evaluare cât timp din probele administrate rezultă că reclamanta l-a folosit potrivit contractului de locație permanent și leasing. În termen legal, pârâta S.C. C. S.A. Craiova a declarat recurs și a susținut că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că prin contractul de leasing imobiliar încheiat la 31 decembrie 1998i s-a transmis intimatei posesia și folosința spațiului comercial denumit G. Novaci în suprafață de 34,2 mp.

Și magazia în suprafață de 30,8 mp, urmând ca să dobândească proprietatea acestora după achitarea integrală a prețului. S-a reținut că deși în actul adițional și contractul de leasing s-a menționat că și suprafața de teren denumită „țarc” a făcut obiectul contractului, aceasta nu corespunde realității așa cum rezultă din contractul de locație de gestiune încheiat inițial între părți. Recurenta a precizat că în mod greșit instanțele au reținut că acea împrejmuire este un activ propriu, întrucât țarcul este o construcție provizorie folosită de intimată pentru depozitarea materialelor cu acordul recurentei, fără ca acesta să facă obiectul contractului de leasing. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului întrucât din probele dosarului rezultă că la stabilirea prețului s-a avut în vedere și acest activ pe care l-a folosit atât înainte cât și după încheierea contractului de leasing.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Părțile au încheiat contractul nr. 9 din 6 ianuarie 1999 de leasing imobiliar prin care S.C. C. S.A. Craiova în calitate de locator, a transmis S.C. C. AG. SRL Craiova dreptul de folosință și posesie asupra spațiului comercial denumit G. compus din magazin alimentar și magazie ambalaj (țarc) potrivit art. 2 alin. (2) din contract. La art. 14 din contract s-a prevăzut că transmiterea dreptului de proprietate asupra activului ce face obiectul acestui contract se va face după achitarea integrală a prețului activului precizat în contract conform dreptului de voință al celor două părți. Instanțele au reținut că „țarcul” din litigiu a fost folosit de reclamantă pe perioada contractului de locație și a făcut obiectul contractului de leasing fără ca această situație de fapt să rezulte cu certitudine din probele dosarului.

Cu factura nr. 6602809 din 28 septembrie 2000 reclamanta a dovedit că a achitat suma de 147.805.866 lei reprezentând redevență datorată pentru activul spațiului comercial G. Novaci conform contractului de leasing 9/1998. Deși factura este semnată de reprezentanții pârâtei așa cum instanța a reținut în anexa la factură ce poartă aceeași semnătură s-a menționat că această sumă reprezintă diferența de preț pentru spațiul comercial G. Novaci compus din magazin alimentar și magazie ambalaje activ situat în Craiova mai puțin țarcul din litigiu. Pe de altă parte, în fișa tehnică aferentă raportului de evaluare această suprafață nu este cuprinsă așa cum s-a menționat în raportul de expertiză tehnică efectuat la instanța de apel.

Mai mult decât atât expertul a precizat că asupra terenului, S.C. C. S.A. are în curs de definitivare documentația în baza H.G. nr. 834/1991, proprietate asupra acestuia și deci nu putea fi scos la licitație publică. Instanțele nu au stabilit situația de fapt cu privire la construcția denumită „țarc”, dacă aceasta reprezintă un activ ca și magazia și magazinul alimentar activ care a fost înstrăinat prin contractul de leasing imobiliar. Potrivit dispozițiilor art. 314 C. proc. civ. Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. În raport de aceste dispoziții legale și având în vedere prevederile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. urmează a admite recursul declarat de pârâtă, a casa decizia atacată și a trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. Craiova împotriva deciziei nr. 1001 din 1 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 noiembrie 2003.