ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4339/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 99 din 2 februarie 2001 a

Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis

acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. AG. SRL Craiova în contradictoriu cu

pârâta S.C. C. S.A. Craiova; s-a constatat dreptul de proprietate al

reclamantei asupra imobilului (spațiu comercial denumit G.) compus din magazin

alimentar, magazie de ambalaje și țarc situat în Craiova și pârât a fost

obligată la 2.600.000 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

tribunalului a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1001 din 1 noiembrie

2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că

reclamanta a folosit în baza contractului de locație de gestiune și apoi a

contractului de leasing întreg spațiul respectiv magazinul, magazia cât și

activul net denumit impropriu țarc.

Instanța de apel a precizat că nu are relevanță

împrejurarea că țarcul respectiv nu a fost cuprins în fișa tehnică a raportului

de evaluare cât timp din probele administrate rezultă că reclamanta l-a folosit

potrivit contractului de locație permanent și leasing.

În termen legal, pârâta S.C. C. S.A. Craiova a

declarat recurs și a susținut că decizia instanței de apel este nelegală și

netemeinică.

A arătat recurenta că prin contractul de leasing

imobiliar încheiat la 31 decembrie 1998i s-a transmis intimatei posesia și

folosința spațiului comercial denumit G. Novaci în suprafață de 34,2 mp. Și

magazia în suprafață de 30,8 mp, urmând ca să dobândească proprietatea acestora

după achitarea integrală a prețului.

S-a reținut că deși în actul adițional și

contractul de leasing s-a menționat că și suprafața de teren denumită „țarc” a

făcut obiectul contractului, aceasta nu corespunde realității așa cum rezultă

din contractul de locație de gestiune încheiat inițial între părți.

Recurenta a precizat că în mod greșit instanțele

au reținut că acea împrejmuire este un activ propriu, întrucât țarcul este o

construcție provizorie folosită de intimată pentru depozitarea materialelor cu

acordul recurentei, fără ca acesta să facă obiectul contractului de leasing.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat

respingerea recursului întrucât din probele dosarului rezultă că la stabilirea

prețului s-a avut în vedere și acest activ pe care l-a folosit atât înainte cât

și după încheierea contractului de leasing.

Recursul este fondat pentru următoarele

considerente:

Părțile au încheiat contractul nr. 9 din 6

ianuarie 1999 de leasing imobiliar prin care S.C. C. S.A. Craiova în calitate

de locator, a transmis S.C. C. AG. SRL Craiova dreptul de folosință și posesie

asupra spațiului comercial denumit G. compus din magazin alimentar și magazie

ambalaj (țarc) potrivit art. 2 alin. (2) din contract.

La art. 14 din contract s-a prevăzut că transmiterea

dreptului de proprietate asupra activului ce face obiectul acestui contract se

va face după achitarea integrală a prețului activului precizat în contract

conform dreptului de voință al celor două părți.

Instanțele au reținut că „țarcul” din litigiu a

fost folosit de reclamantă pe perioada contractului de locație și a făcut

obiectul contractului de leasing fără ca această situație de fapt să rezulte cu

certitudine din probele dosarului.

Cu factura nr. 6602809 din 28 septembrie 2000

reclamanta a dovedit că a achitat suma de 147.805.866 lei reprezentând

redevență datorată pentru activul spațiului comercial G. Novaci conform

contractului de leasing 9/1998.

Deși factura este semnată de reprezentanții

pârâtei așa cum instanța a reținut în anexa la factură ce poartă aceeași

semnătură s-a menționat că această sumă reprezintă diferența de preț pentru

spațiul comercial G. Novaci compus din magazin alimentar și magazie ambalaje

activ situat în Craiova mai puțin țarcul din litigiu.

Pe de altă parte, în fișa tehnică aferentă

raportului de evaluare această suprafață nu este cuprinsă așa cum s-a menționat

în raportul de expertiză tehnică efectuat la instanța de apel.

Mai mult decât atât expertul a precizat că

asupra terenului, S.C. C. S.A. are în curs de definitivare documentația în baza

H.G. nr. 834/1991, proprietate asupra acestuia și deci nu putea fi scos la

licitație publică.

Instanțele nu au stabilit situația de fapt cu

privire la construcția denumită „țarc”, dacă aceasta reprezintă un activ ca și

magazia și magazinul alimentar activ care a fost înstrăinat prin contractul de

leasing imobiliar.

Potrivit dispozițiilor art. 314 C. proc. civ. Curtea

Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în

care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la

împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

În raport de aceste dispoziții legale și având

în vedere prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. urmează a admite recursul

declarat de pârâtă, a casa decizia atacată și a trimite cauza aceleiași

instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. Craiova

împotriva deciziei nr. 1001 din 1 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială.

Casează decizia atacată și trimite cauza

aceleiași curți de apel pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12

noiembrie 2003.