ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2606/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1025 din 29

octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția II-a penală, în baza

art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit.

c) C. pen., a fost condamnată inculpata V.D. la un an și șase luni închisoare,

cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatei și s-a dedus prevenția de la 21 iunie 2002, la zi.

În baza art. 116 alin. (4) C. pen.,

s-a interzis inculpatei dreptul de a se afla pe raza teritorială a municipiului

București pe o durată de 2 ani.

S-a constatat că partea vătămată W.A.

nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin

restituire.

A fost obligată inculpata la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 21 iunie 2002, în jurul

orei 8,00, numita W.A. a coborât din tramvaiul nr. 16 în stația R.A.T.B.

Morarilor, deplasându-se pe str. Morarilor, în direcția intersecției cu Șos. Vergului.

În stația R.A.T.B. se afla și

inculpata V.D., împreună cu sora sa, V.M. În momentul în care partea vătămată a

trecut pe lângă ele, inculpata a observat că aceasta purta un lănțișor din aur

cu cruciuliță, fapt care a determinat-o să ia hotărârea de a-l sustrage, având

nevoie de bani.

Inculpata a discutat cu sora sa

despre intenția de a fura lănțișorul, însă aceasta a refuzat orice implicare,

astfel încât, inculpata a pornit singură în urmărirea părții vătămate, a ajuns

în spatele ei și printr-un gest brusc i-a smuls lănțișorul din aur cu cruciuliță

de la gât, luând-o, apoi, la fugă pe șos. Morarilor.

Partea vătămată a pornit în

urmărirea inculpatei, strigând după ajutor, prilej cu care martorul S.T., aflat

pe bicicletă, a pornit în urmărirea inculpatei și a reușit în scurt timp să o

imobilizeze.

În gura inculpatei a fost găsit

lănțișorul din aur, recunoscut de partea vătămată ca fiind al ei, fiindu-i

restituit.

Partea vătămată, martorul și

inculpata s-au prezentat la sediul secției 9 Poliție, unde au fost sesizate

cele întâmplate.

Instanța de fond a apreciat că, în

cauză, pot fi reținute prevederile art. 74 și art. 76 C. pen.

Împotriva hotărârii au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata V.D.

Parchetul a criticat sentința cu

privire la netemeinicia pedepsei aplicate, arătând că în mod nejustificat s-au

reținut circumstanțe atenuante, în condițiile în care fapta a fost flagrantă.

Prin apelul declarat, inculpata a

solicitat desființarea sentinței și reducerea cuantumului pedepsei aplicate,

față de circumstanțele reale și personale.

Prin decizia penală nr. 21 din 28

ianuarie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția

pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând admiterea, casarea

hotărârilor și, pe fond, majorarea pedepsei aplicate inculpatei V.D.

Verificând actele dosarului, Curtea

constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatei, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei comisă de către aceasta.

Totuși, la individualizarea pedepsei

nu s-au avut în vedere, în suficientă măsură, criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen. și scopurile pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen.

În acest sens, nu se justifică

reținerea circumstanțelor atenuante în cauză, în raport de gradul ridicat de

pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, dar și de

persoana inculpatei, care a avut o atitudine sinceră deoarece, fiind prinsă în

flagrant, nici nu putea să nu recunoască fapta.

Pe de altă parte, situația materială

grea a inculpatei nu reprezintă o justificare în aplicarea unei pedepse în cuantum

redus.

Așa încât, având în vedere că

inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, urmează a fi admis recursul parchetului

sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatei V.D., conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite,

recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București  împotriva deciziei penale nr. 21 din 28

ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimata

inculpată V.D.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 1025 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția II penală,

numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei V.D., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatei,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., de la un

an și 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă durata reținerii

și arestării preventive de la 21 iunie 2002, până la 30 mai 2003.

Menține celelalte dispoziții.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 mai 2003.