ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2442/2003

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 993 din 18 octombrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.L., zis „C.”, În baza art. 208 alin. (1) art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., același inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare. În baza art. 312 alin. (1) cu aplicarea art. 13 C. pen., inculpatul C.L. a mai fost condamnat la 4 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Conform art. 88 C. pen., au fost deduse reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 16.06.2001 la zi, menținându-se starea de arest. Conform art. 118 lit. d) C. pen., au fost confiscate de la inculpat sumele de: 5.100.000 lei, 15.000.000 lei și c/val a 1.500 de dolari S.U.A., calculată la data efectuării plății, precum și suma de 300.000 lei, obținută din vânzarea drogurilor. S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile. Tribunalul a reținut că la data de 13 iunie 2001, în jurul orelor 17,30 inculpatul C.L. a smuls 3 lănțișoare de aur (în greutate de 18 grame) de la gâtul părții vătămate P.C.T. și a dispărut intrând într-un autoturism care-l aștepta.

La data de 28.05.2001, inculpatul, prin spargerea geamului portierei din față dreapta al autoturismului proprietatea părții vătămate I.E., i-a sustras acesteia o geantă în care se aflau 1.500 de dolari S.U.A., 15 milioane lei, un calculator, un portofel din piele cu o bijuterie de aur cheile de la locuință și de la birou, după care a dispărut urcându-se într-un autoturism Dacia, unde era așteptat. La data de 15 octombrie 1998, inculpatul C.L. a vândut heroină cumpărătorilor F.M.V. și S.A., primind în schimb de la aceștia obiecte de îmbrăcăminte. Faptele inculpatului au fost dovedite cu plângerile părților vătămate, procesele verbale de recunoaștere din grup, procesele verbale de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor B.M.

și A.F.B. și declarațiile inculpatului. Prin decizia penală nr. 45 din 5 februarie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat parțial sentința, a majorat la 6 ani pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (de la 5 ani), precum și pedeapsa rezultantă de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare, urmând ca, în final, să execute 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat. Curtea de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului, persoană cu antecedente penale, nu corespunde gravității infracțiunii de tâlhărie și pericolului pe care îl prezintă inculpatul, apelul declarat de parchet fiind întemeiat.

Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege). Recursul este nefondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Or, instanța de apel a ținut seama de toate aceste criterii de individualizare a pedepsei, având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunii de tâlhărie, pericolul social pe care-l prezintă persoana inculpatului, infractor cu antecedente penale, precum și concursul de infracțiuni, aplicând o pedeapsă bine individualizată.

Așadar, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 15 iunie 2001 la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 45 din 5 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iunie 2001 la 23 mai 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2003.