ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2442/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 993 din 18

octombrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211

alin. (2) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.L., zis „C.”, În baza

art. 208 alin. (1) art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., același

inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare.

În baza art. 312 alin. (1) cu

aplicarea art. 13 C. pen., inculpatul C.L. a mai fost condamnat la 4 ani

închisoare.

În baza art. 65 C. pen., i-au fost

interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Conform art. 88 C. pen., au fost

deduse reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 16.06.2001 la zi,

menținându-se starea de arest.

Conform art. 118 lit. d) C. pen., au

fost confiscate de la inculpat sumele de: 5.100.000 lei, 15.000.000 lei și

c/val a 1.500 de dolari S.U.A., calculată la data efectuării plății, precum și

suma de 300.000 lei, obținută din vânzarea drogurilor.

S-a luat act că părțile vătămate nu

s-au constituit părți civile.

Tribunalul a reținut că la data de

13 iunie 2001, în jurul orelor 17,30 inculpatul C.L. a smuls 3 lănțișoare de

aur (în greutate de 18 grame) de la gâtul părții vătămate P.C.T. și a dispărut

intrând într-un autoturism care-l aștepta.

La data de 28.05.2001, inculpatul,

prin spargerea geamului portierei din față dreapta al autoturismului

proprietatea părții vătămate I.E., i-a sustras acesteia o geantă în care se

aflau 1.500 de dolari S.U.A., 15 milioane lei, un calculator, un portofel din

piele cu o bijuterie de aur cheile de la locuință și de la birou, după care a

dispărut urcându-se într-un autoturism Dacia, unde era așteptat.

La data de 15 octombrie 1998,

inculpatul C.L. a vândut heroină cumpărătorilor F.M.V. și S.A., primind în

schimb de la aceștia obiecte de îmbrăcăminte.

Faptele inculpatului au fost

dovedite cu plângerile părților vătămate, procesele verbale de recunoaștere din

grup, procesele verbale de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor

B.M. și A.F.B. și declarațiile inculpatului.

Prin decizia penală nr. 45 din 5

februarie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat parțial

sentința, a majorat la 6 ani pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie (de la 5 ani), precum și pedeapsa rezultantă de la 5 ani închisoare la

6 ani închisoare, urmând ca, în final, să execute 6 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Apelul declarat de inculpat a

fost respins ca nefondat.

Curtea de apel a reținut că pedeapsa

aplicată inculpatului, persoană cu antecedente penale, nu corespunde gravității

infracțiunii de tâlhărie și pericolului pe care îl prezintă inculpatul, apelul

declarat de parchet fiind întemeiat.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs, invocând cazul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în

raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute

de lege).

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale

ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, instanța de apel a ținut seama

de toate aceste criterii de individualizare a pedepsei, având în vedere

gravitatea deosebită a infracțiunii de tâlhărie, pericolul social pe care-l

prezintă persoana inculpatului, infractor cu antecedente penale, precum și

concursul de infracțiuni, aplicând o pedeapsă bine individualizată.

Așadar, Curtea va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 15 iunie 2001 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 45 din 5 februarie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iunie 2001 la 23 mai 2003.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 mai 2003.