ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 891/2003

R O M Â N I A S-a luat în examinare recursul declarat de condamnata R.B.M. împotriva deciziei penale nr.93 din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel Oradea . A lipsit condamnata. Procedura de citare a fost îndeplinită. S-a învederat cererea formulată de condamnată, prin care renunță la recursul declarat. Procurorul a cerut a se lua act de declarația condamnatei, prin care renunță la recurs. C U R T E A Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.43/2002 pronunțată la 4 martie 2002 de Tribunalul Bihor, acesta a respins cererea condamnatei R.B.M. privind întreruperea executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr.4/A/11 ianuarie 2001 a Curții de Apel Oradea, care a modificat sentința penală nr.269 din 16 octombrie 2000 a Tribunalului Bihor și rămasă definitivă prin decizia penală nr.4897 din 14 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a obligat pe condamnată la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului și 150.000 lei pentru avocat din oficiu, sumă ce se va recupera din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.453 lit.c Cod procedură penală privind amânarea executării pedepsei, împrejurările invocate de condamnată, deși reale, nu sunt de natură a produce consecințele grave prevăzute de lege. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen condamnata, solicitând desființarea și modificarea ei în sensul admiterii cererii sale, ținând cont de problemele familiale arătate.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în limitele legale, se reține că apelul este nefondat, situația familială grea a condamnatei nejustificând amânarea executării pedepsei, atât timp cât într-o perioadă maximă de amânare a executării prevăzută de lege, respectiv, de 3 luni, aceste probleme nu pot fi rezolvate. Drept urmare, prin decizia penală nr.93/2002, Curtea de Apel Oradea a respins, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, apelul, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnata, care printr-o cerere depusă la dosar a solicitat să se ia act că își retrage recursul, deoarece motivele invocate inițial în cererea sa nu mai subzistă, fiind pusă în libertate.

În raport de această situație și de dispozițiile art.369 coroborat cu art.385 4 alin.2 Cod procedură penală se va lua act de retragerea recursului declarat de condamnată împotriva deciziei penale nr.93 din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Ia act de retragerea recursului declarat de condamnata R.B.M. împotriva deciziei penale nr.93 din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel Oradea. Obligă pe recurentă să plătească statului 400.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2003.