ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 891/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 891/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
R O M Â N I A
S-a luat în examinare
recursul declarat de condamnata R.B.M. împotriva deciziei penale nr.93 din 11
aprilie 2002 a Curții de Apel
Oradea
.
A
lipsit condamnata.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
S-a
învederat cererea formulată de condamnată, prin care renunță la recursul
declarat.
Procurorul
a cerut a se lua act de declarația condamnatei, prin care renunță la recurs.
C U R T E A
Asupra
recursurilor de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința
penală nr.43/2002 pronunțată la 4 martie 2002
de Tribunalul
Bihor, acesta a respins cererea condamnatei R.B.M.
privind întreruperea executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin
decizia penală nr.4/A/11 ianuarie 2001 a Curții de Apel Oradea, care a
modificat sentința penală nr.269 din 16 octombrie 2000 a Tribunalului Bihor și
rămasă definitivă prin decizia penală nr.4897 din 14 noiembrie 2001 a Curții
Supreme de Justiție.
În
baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a obligat pe condamnată la plata sumei
de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului și 150.000 lei
pentru avocat din oficiu, sumă ce se va recupera din fondurile Ministerului
Justiției.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în speță, nu sunt
întrunite condițiile prevăzute de art.453 lit.c Cod procedură penală privind
amânarea executării pedepsei, împrejurările invocate de condamnată, deși reale,
nu sunt de natură a produce consecințele grave prevăzute de lege.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat apel în termen condamnata, solicitând desființarea
și modificarea ei în sensul admiterii cererii sale, ținând cont de problemele
familiale arătate.
Examinând
sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în limitele
legale, se reține că apelul este nefondat, situația familială grea a
condamnatei nejustificând amânarea executării pedepsei, atât timp cât într-o
perioadă maximă de amânare a executării prevăzută de lege, respectiv, de 3
luni, aceste probleme nu pot fi rezolvate.
Drept
urmare, prin decizia penală nr.93/2002, Curtea de Apel Oradea a respins, în
baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, apelul, cu obligarea apelantei
la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs condamnata, care printr-o cerere depusă la
dosar a solicitat să se ia act că își retrage recursul, deoarece motivele
invocate inițial în cererea sa nu mai subzistă, fiind pusă în libertate.
În
raport de această situație și de dispozițiile art.369 coroborat cu art.385
4
alin.2 Cod procedură penală se va lua act de retragerea recursului declarat de
condamnată împotriva deciziei penale nr.93
din
11 aprilie 2002 a Curții de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Ia act de retragerea recursului declarat de
condamnata R.B.M. împotriva deciziei penale nr.93 din 11 aprilie 2002 a Curții
de Apel Oradea.
Obligă
pe recurentă să plătească statului 400.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință
publică, azi 20 februarie 2003.