ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1399/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: P.R. a chemat în judecată Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru a se dispune anularea deciziei nr. 2717 din 7 noiembrie 2002, prin care s-a respins cererea SC U. SA, de aprobare ca persoană semnificativă, respectiv de membru în Consiliul de Administrație al SC U. SA, a sa. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea nr. 167 din 11 octombrie 2002 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor, a fost numit ca administrator al Societății de Asigurare U. SA Prin adresa nr. 1325/2002, SC U. SA a solicitat Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, aprobarea prealabilă pentru numirea sa ca persoană semnificativă, dar aceasta a respins cererea, susținând că a gestionat și coordonat necorespunzător activitatea SC G.A.S.

SA, în perioada în care a deținut funcția de director general al societății și că nu îndeplinește criteriul privind probitatea morală a persoanei semnificative dintr-o societate de asigurare. Se susține că decizia contestată este nelegală, neexistând nici o legătură de cauzalitate între modul în care a gestionat și coordonat activitatea și rezultatele financiare ale societății, nefiindu-i imputabilă, instituirea procedurii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 32/2000. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 512 din 15 aprilie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea, reținând legalitatea deciziei contestate. Considerând hotărârea, ca netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. Se susține că soluția pronunțată îi încalcă dreptul legal la muncă și la alegerea liberă a profesiei, instanța nu a avut în vedere decizia nr. 173/2002, din care rezultă contribuția sa la conducerea SC G.A.S. SA și s-a făcut o interpretare greșită a notei de constatare din 27 noiembrie 2002, care este nesemnificativă, fiind după luarea deciziei contestate. Recursul este nefondat. În baza art. 5 lit. e) din Legea nr. 32/2000, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a emis decizia nr. 2717 din 7 noiembrie 2002, prin care a respins solicitarea de aprobare ca persoană semnificativă (membru al Consiliului de Administrație al societății U. SA) a lui P.R., întrucât acesta a gestionat și coordonat necorespunzător activitatea SC G.A.S.

SA, fapt ce a determinat aceeași comisie, ca prin decizia nr. 140 din 13 martie 2002, să aplice art. 29 din Legea nr. 32/2000, referitor la redresarea financiară a societății. Totodată, s-a reținut și neîndeplinirea criteriului prevăzut de art. 2 pct. 7 lit. a) din Normele nr. 2/2001 privind probitatea morală a persoanei semnificative dintr-o societate de asigurare. Prin decizia nr. 2677 din 5 decembrie 2002 emisă de pârâtă, societății unde reclamantul fusese președinte, i-a fost retrasă autorizația de funcționare, în baza art. 8 lit. a), coroborat cu art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000.

Deși această măsură a fost luată după demisia reclamantului din funcția de președinte, ea a avut în vedere o serie de nereguli din perioada cât acesta a fost în funcție, constând în neinventarierea contractelor în vigoare la 31 decembrie 2001, neînregistrarea în evidența contabilă a diferențelor dintre primele brute subscrise și cele încasate, lipsa unei evidențe a contractelor de reasigurare a obligațiilor datorate reasigurătorilor, a rezervelor de prime, de daune, de catastrofă, aferente primelor cedate în reasigurare. Potrivit art. 5 lit. b) și c) din Legea nr. 32/2000, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor supraveghează situația financiară a asigurătorilor, în vederea protejării intereselor asiguraților sau ale potențialilor asigurați și ia măsurile necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respectarea normelor prudențiale specifice.

Criteriile care trebuie respectate de persoanele fizice în vederea aprobării lor prealabile, în calitate de persoane semnificative, sunt precizate în dispozițiile art. 2 pct. 7 lit. a) din Normele nr. 2/2001, emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, respectiv: -să nu fie acționar semnificativ al unui broker de asigurare, să aibă onestitate și probitate morală și să nu fi fost condamnat pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, primire de foloase necuvenite, trafic de influență și să nu aibă sau să nu fi avut interdicție să lucreze în bănci sau alte instituții financiare. Împotriva reclamantului s-au formulat plângeri penale și sesizări adresate pârâtei, de către diferite persoane fizice și juridice.

Instituirea procedurii de redresare a societății la care reclamantul a fost persoană semnificativă, urmată de retragerea autorizației de funcționare și de intrare a acesteia în stare de insolvență, coroborată și cu aspectele arătate mai sus privind neîndeplinirea cerințelor art. 2 pct. 7 lit. a) din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 2/2001, justifică măsura luată prin decizia nr. 2717 din 7 noiembrie 2002. Nu se poate reține susținerea recurentului că prin măsura dispusă i s-a încălcat dreptul la muncă și la alegerea liberă a profesiei și că s-ar fi interpretat greșit probele administrate în cauză, punându-se accent pe o notă de constatare ulterioară deciziei contestate, aceasta din urmă fiind amintită pentru neregulile reținute în perioada cât acesta a funcționat.

În consecință, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.R. împotriva sentinței civile nr. 512 din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2004.