ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.07.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4943/2004

HOTĂRÂRE
01.07.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4943/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 8/AP din 8

ianuarie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de pârâta SC B.

SA împotriva sentinței civile nr. 7631/2003 a Judecătoriei Brașov.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de Apel Brașov a reținut că prin sentința civilă nr. 7631/2003,

pronunțată de Judecătoria Brașov, s-a admis excepția autorității de lucru

judecat și s-a admis în parte acțiunea civilă, astfel cum a fost precizată,

formulată de reclamantele F.D. și A.E. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA

Brașov și a obligat pârâta să plătească reclamantelor câte 400.000 lei daune

cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în încheierea contractelor de

vânzare - cumpărare la care aceasta a fost obligată prin decizia civilă nr.

2596/1999 a Tribunalului Brașov.

S-a mai reținut că prin aceeași

hotărâre s-a respins capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care

să țină loc de act de vânzare cumpărare datorită faptului că a operat

autoritatea de lucru judecat.

Analizând apelul declarat de către

pârâta SC B. SA, Curtea de Apel a constatat că acesta nu este fondat deoarece,

ca urmare a ofertei de vânzare a unor apartamente, la prețul de 15.000.000 lei

camera, reclamantele au manifestat în termen acceptarea ofertei și au și

consemnat prețul. S-a constatat că prin decizia civilă nr. 2596/1999 a

Tribunalului Brașov, irevocabilă, pârâta a fost obligată la executarea efectivă

a obligației asumate și că celelalte oferte, ulterioare, de vânzare exced

elementelor raportului juridic în discuție. Împrejurarea că prețul inițial,

achitat de reclamante, a fost returnat este o dovadă a relei credințe a pârâtei

în nerespectarea convențiilor.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC

solicitând și suspendarea executării hotărârii pronunțată de instanța de fond.

Fără a indica în mod expres vreunul

dintre motivele de modificare sau casare a unei hotărâri, prevăzute de art. 304

arătat că deși din actele depuse la dosar rezulta că pârâta a invitat în

repetate rânduri pe cele două reclamante să încheie contractul de vânzare

cumpărare la prețul pe care unitatea l-a stabilit, în mod greșit instanța a

apreciat că nu și-ar fi îndeplinit obligațiile impuse prin decizia nr.

2596/1999 a Tribunalului Brașov. Prin această decizie, societatea pârâtă a fost

obligată să încheie contracte de vânzare - cumpărare cu reclamantele dar nu a

stabilit și prețul la care se vor vinde imobilele deoarece prețul se stabilește

de către SC B. SA, în calitate de proprietară și vânzătoare.

Față de criticile aduse deciziei

civile nr. 8/AP din 8 ianuarie 2004 a Curții de Apel Brașov, Înalta Curte de

Casație și Justiție va analiza motivele expuse din punctul de vedere al

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și va respinge recursul pentru

următoarele motive:

Prin decizia civilă nr. 2596/A din 2

decembrie 1999, pronunțată în dosarul nr. 3341/1999, Tribunalul Brașov,

admițând în parte apelurile declarate de un număr de 51 de reclamanți, printre

care și F.D. și A.E., a admis în parte acțiunea civilă promovată de aceștia și

a obligat pe pârâta SC B. SA să încheie contracte de vânzare cumpărare pentru

spațiile locative pentru care reclamanții dețineau contracte de închiriere.

Recursul declarat de reclamanți împotriva acestei decizii a fost respins prin

decizia civilă nr. 571/R din 10 aprilie 2000 a Curții de Apel Brașov, hotărârea

pronunțată de Tribunalul Brașov devenind astfel executorie.

Ulterior deciziei pronunțate de

Tribunalul Brașov, Consiliul de administrație al SC B. SA a hotărât vânzarea,

anunțând că prețul unei camere este de 15.000.000 lei, că cererile pentru

cumpărare se vor depune până în 30 decembrie 2002, urmând ca vânzarea să

înceapă în trimestrul I 2003 și să ia sfârșit la 1 iunie 2003. Pârâta a negat

faptul că acest anunț ar aparține conducerii societății dar nu l-a defăimat în

conformitate cu procedurile instituite prin dispozițiile art. 180 - 184 C.

proc. civ.

În februarie 2000, societatea pârâtă

transmite prin adresă reclamantelor că prețul vânzării a fost stabilit la

30.000.000 lei, urmând ca după efectuarea plății să se încheie și contractul de

vânzare cumpărare.

În aprilie 2003, aceeași societate

transmite din nou reclamantelor faptul că dorește să vândă, prețul de vânzare

al unei camere fiind de 86.024.000 lei.

La data de 30 martie 2000, cele două

reclamante au achitat un avans de câte 500.000 lei, conform chitanțelor depuse

la dosar, iar la 21 mai 2003 au achitat fiecare câte 14.500.000 lei.

La data de 25 iunie 2003, pârâta

notifică pe cele două reclamante, prin executor judecătoresc, pentru a primi

suma de 15.000.000 lei consemnată pe recipise C.E.C., sumă pe care o apreciază

ca nedatorată.

Prin urmare, se constată că, deși

hotărârea prin care pârâta a fost obligată să încheie contracte de vânzare

cumpărare cu reclamantele a devenit irevocabilă la data de 10 aprilie 2000,

aceasta nu a depus diligențe pentru a se conforma obligației impuse,

manifestările ulterioare probând mai mult formal intenția de a executa

hotărârea judecătorească. De altfel, abia la 27 martie 2003 pârâta a încheiat

un contract de execuție de lucrări privind dezmembrarea pe camere a căminului

de nefamiliști în care sunt situate și cele două locuințe în discuție.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, în

sensul că pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea

obligațiilor de a face, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune

cominatorii, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat.

Respinge recursul declarat de recurenta SC B. SA

Brașov împotriva deciziei civile nr. 8 din 8 ianuarie 2004 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă, în dosarul nr. 1606/AP/2003, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 iulie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-04-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2923/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În litigiul locativ dintre reclamanta R.C. și pârâtele C.N.C.F. C.F.R. SA București și R.C.F. Brașov, Tribunalul Brașov, secția civilă, în apelul reclaman
ÎCCJ 2003-11-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4467/2003
Curtea Supremă de Justiție a formulat recurs în anulare susținând că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond, sunt vădit netemeinice și solicitând casarea lor
ÎCCJ 2006-01-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 102/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 februarie 2004, reclamanta SC R. SRL Brașov a chemat în judecată pe pârâta SC B.L. SRL Brașov, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să
ÎCCJ 2013-04-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1680/2013
Deliberând asupra recursurilor, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de arbitrare înregistrată la Camera de Comerț și Industrie Brașov, reclamanta SC S. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC E. SA l
ÎCCJ 2006-01-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 89/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 499 din 27 ianuarie 2005, pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justi
Sursă