ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4943/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 8/AP din 8 ianuarie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de pârâta SC B. SA împotriva sentinței civile nr. 7631/2003 a Judecătoriei Brașov. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Brașov a reținut că prin sentința civilă nr. 7631/2003, pronunțată de Judecătoria Brașov, s-a admis excepția autorității de lucru judecat și s-a admis în parte acțiunea civilă, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantele F.D. și A.E. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA Brașov și a obligat pârâta să plătească reclamantelor câte 400.000 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în încheierea contractelor de vânzare - cumpărare la care aceasta a fost obligată prin decizia civilă nr. 2596/1999 a Tribunalului Brașov.

S-a mai reținut că prin aceeași hotărâre s-a respins capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare datorită faptului că a operat autoritatea de lucru judecat. Analizând apelul declarat de către pârâta SC B. SA, Curtea de Apel a constatat că acesta nu este fondat deoarece, ca urmare a ofertei de vânzare a unor apartamente, la prețul de 15.000.000 lei camera, reclamantele au manifestat în termen acceptarea ofertei și au și consemnat prețul. S-a constatat că prin decizia civilă nr. 2596/1999 a Tribunalului Brașov, irevocabilă, pârâta a fost obligată la executarea efectivă a obligației asumate și că celelalte oferte, ulterioare, de vânzare exced elementelor raportului juridic în discuție.

Împrejurarea că prețul inițial, achitat de reclamante, a fost returnat este o dovadă a relei credințe a pârâtei în nerespectarea convențiilor. Împotriva acestei decizii, pârâta SC B. SA a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, prin aceeași cerere solicitând și suspendarea executării hotărârii pronunțată de instanța de fond. Fără a indica în mod expres vreunul dintre motivele de modificare sau casare a unei hotărâri, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pârâta a apreciat că decizia este netemeinică și nelegală. S-a arătat că deși din actele depuse la dosar rezulta că pârâta a invitat în repetate rânduri pe cele două reclamante să încheie contractul de vânzare cumpărare la prețul pe care unitatea l-a stabilit, în mod greșit instanța a apreciat că nu și-ar fi îndeplinit obligațiile impuse prin decizia nr. 2596/1999 a Tribunalului Brașov.

Prin această decizie, societatea pârâtă a fost obligată să încheie contracte de vânzare - cumpărare cu reclamantele dar nu a stabilit și prețul la care se vor vinde imobilele deoarece prețul se stabilește de către SC B. SA, în calitate de proprietară și vânzătoare. Față de criticile aduse deciziei civile nr. 8/AP din 8 ianuarie 2004 a Curții de Apel Brașov, Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza motivele expuse din punctul de vedere al dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și va respinge recursul pentru următoarele motive: Prin decizia civilă nr. 2596/A din 2 decembrie 1999, pronunțată în dosarul nr. 3341/1999, Tribunalul Brașov, admițând în parte apelurile declarate de un număr de 51 de reclamanți, printre care și F.D.

și A.E., a admis în parte acțiunea civilă promovată de aceștia și a obligat pe pârâta SC B. SA să încheie contracte de vânzare cumpărare pentru spațiile locative pentru care reclamanții dețineau contracte de închiriere. Recursul declarat de reclamanți împotriva acestei decizii a fost respins prin decizia civilă nr. 571/R din 10 aprilie 2000 a Curții de Apel Brașov, hotărârea pronunțată de Tribunalul Brașov devenind astfel executorie. Ulterior deciziei pronunțate de Tribunalul Brașov, Consiliul de administrație al SC B. SA a hotărât vânzarea, anunțând că prețul unei camere este de 15.000.000 lei, că cererile pentru cumpărare se vor depune până în 30 decembrie 2002, urmând ca vânzarea să înceapă în trimestrul I 2003 și să ia sfârșit la 1 iunie 2003. Pârâta a negat faptul că acest anunț ar aparține conducerii societății dar nu l-a defăimat în conformitate cu procedurile instituite prin dispozițiile art. 180 - 184 C. proc.

civ. În februarie 2000, societatea pârâtă transmite prin adresă reclamantelor că prețul vânzării a fost stabilit la 30.000.000 lei, urmând ca după efectuarea plății să se încheie și contractul de vânzare cumpărare. În aprilie 2003, aceeași societate transmite din nou reclamantelor faptul că dorește să vândă, prețul de vânzare al unei camere fiind de 86.024.000 lei. La data de 30 martie 2000, cele două reclamante au achitat un avans de câte 500.000 lei, conform chitanțelor depuse la dosar, iar la 21 mai 2003 au achitat fiecare câte 14.500.000 lei. La data de 25 iunie 2003, pârâta notifică pe cele două reclamante, prin executor judecătoresc, pentru a primi suma de 15.000.000 lei consemnată pe recipise C.E.C., sumă pe care o apreciază ca nedatorată.

Prin urmare, se constată că, deși hotărârea prin care pârâta a fost obligată să încheie contracte de vânzare cumpărare cu reclamantele a devenit irevocabilă la data de 10 aprilie 2000, aceasta nu a depus diligențe pentru a se conforma obligației impuse, manifestările ulterioare probând mai mult formal intenția de a executa hotărârea judecătorească. De altfel, abia la 27 martie 2003 pârâta a încheiat un contract de execuție de lucrări privind dezmembrarea pe camere a căminului de nefamiliști în care sunt situate și cele două locuințe în discuție. Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, în sensul că pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligațiilor de a face, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune cominatorii, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de recurenta SC B. SA Brașov împotriva deciziei civile nr. 8 din 8 ianuarie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. 1606/AP/2003, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2004.