ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 393/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 379 din 9 septembrie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul D.G.S. la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1195 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 116 din 4 iunie 1997 a Tribunalului Prahova, iar în urma contopirii acestui rest cu pedeapsa de 9 ani aplicată în prezenta cauză, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, la zi. S-au reținut, în esență, următoarele: La data de 18 martie 2003, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict cu partea vătămată, concubina sa, inculpatul a luat din cămară o bardă și, amenințând-o că-i taie picioarele, dacă fuge, i-a aplicat o lovitură în laba piciorului stâng. Ulterior, ținând-o de păr, inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată că-i taie capul, moment în care aceasta s-a ferit, atenuând lovitura cu lama bardei și suferind o lovitură în zona cervicală posterioară. Reușind să fugă, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată, aplicându-i alte două lovituri, la piciorul stâng, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 466 din 27 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Totodată, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 21 martie 2003, la zi. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., iar, în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei aplicate. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, fapta și vinovăția inculpatului și i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale.

Fapta inculpatului de a aplica părții vătămate multiple lovituri, cu lama unui obiect corp tăietor-înțepător, apt de a produce moartea acesteia, o bardă, într-o zonă vitală a organismului (zona cervicală posterioară), cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, și nu cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă. Nici a doua critică a inculpatului nu este întemeiată.

În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tentativa de omor (a urmărit-o pe partea vătămată și i-a aplicat numeroase lovituri, cu o bardă), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (condamnat anterior tot pentru o infracțiune de tentativă de omor), rezultă că instanțele au făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul D.G.S. împotriva deciziei nr. 466 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 21 martie 2003, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2004.