ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 75/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.364 din 3 septembrie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul B.N. la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), și e) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art.174 C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) – 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. cu aplicarea art. 71- 64 C. pen. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 20 iulie 2003, la zi.

S-au reținut, în esență, următoarele: În seara zilei de 19 iulie 2003, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict izbucnit între inculpat și partea vătămată D.A.E., inculpatul s-a înarmat cu un cuțit și s-a deplasat la domiciliul părții vătămate, unde, după ce a intrat în curte, a bătut violent în geam și a lovit cu piciorul în ușa casei. În momentul în care partea vătămată a ieșit în curte, inculpatul a atacat-o, prin surprindere, și i-a aplicat o lovitură, cu cuțitul, în spate, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 447 din 13 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Totodată, a menținut starea de arest și a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a inculpatului, de la 20 iulie 2003, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tentativa de omor, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale, atitudine sinceră în timpul procesului), instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate, dând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art.72 C. pen. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 447 din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 iulie 2003 la 8 ianuarie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 ianuarie 2004.