ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2223/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 283

din 1 septembrie 2004, Tribunalul Maramureș l-a condamnat pe inculpatul I.I. la

8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen. și la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991. În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., instanța a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor menționate.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut în fapt că, în seara zilei de 20 martie 2004,

inculpatul I.I., în stare de beție alcoolică, a intervenit într-un conflict

produs în barul L. din municipiul Baia Mare între anumiți consumatori și

barmanița H.V., lovindu-l cu cuțitul pe O.O. și provocându-i astfel leziuni

corporale grave, care i-au pus acestuia viața în pericol.

Din raportul de expertiză

medico-legală întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean Baia Mare – Maramureș

rezultă că O.O. a prezentat o plagă complexă în regiunea delto-axilară dreaptă,

o plagă tăiată cu lungimea de 3 cm. pe fața anterioară a coapsei drepte și o

plagă tăiată cu lungimea de 1 cm. pe fața anterioară a gambei drepte și că

pentru vindecarea acestor leziuni care i-au pus viața în primejdie, partea

vătămată a avut nevoie de intervenție chirurgicală de urgență și de îngrijiri

medicale, 65-70 zile.

Prin decizia penală nr. 331

din 6 decembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat împotriva acestei sentințe.

Împotriva deciziei instanței

de apel, inculpatul I.I. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii

atacate, rejudecarea cauzei și aplicarea în favoarea sa a prevederilor art. 73

lit. b) C. pen., întrucât a fost provocat de partea vătămată și schimbarea

încadrării faptei în prevederile art. 182 C. pen., deoarece nu a acționat cu

intenția de a ucide.

Recursul nu este fondat.

Din probele administrate în

cauză, rezultă că inculpatul a intervenit într-un conflict minor produs între

barmanița H.V. și martorul C.C. în legătură cu suma datorată de acesta din urmă

pentru consumația făcută. Fără să fie provocat de cineva, inculpatul concubin

al barmaniței, a scos din buzunar un cuțit cu care i-a amenințat pe C.C. și pe

alți consumatori și l-a lovit pe O.O., cauzându-i leziunile descrise în

raportul de expertiză medico-legală.

În raport cu situația de

fapt stabilită pe baza declarațiilor părții vătămate și ale martorilor

ascultați în cauză, nu se poate reține în favoarea inculpatului circumstanța

atenuantă, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece nici partea vătămată

O.O. și nici altă persoană nu l-a provocat prin acte de violență ori în alt mod

pentru a-i produce o asemenea tulburare încât să comită agresiunea descrisă mai

sus, împotriva părții vătămate.

De asemenea, Înalta Curte de

Casație și Justiție nu poate primi cererea inculpatului I.I. de schimbare a

încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat în

infracțiunea de vătămare corporală gravă, dat fiind că intensitatea loviturilor

de cuțit aplicate victimei în zonele vitale arătate în raportul medico-legal,

dovedesc intenția inculpatului de a ucide.

Astfel, prin hotărârile

pronunțate în cauză, fapta inculpatului a fost încadrată corect în prevederile

art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În consecință, urmează ca

recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale nr. 331 din 6

decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 martie 2004, la 1 aprilie

2005.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 aprilie 2005.