ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2117/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 238 din 15

mai 2002, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul V.V. la 10 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit.

a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 71 și art. 64 C.

pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a

arestării preventive, de la 31 august 2001, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

La data de 30 august 2001, pe fondul

consumului de băuturi alcoolice și după numeroase conflicte și discuții,

inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată R.D.S., fosta sa concubină, care

după ce a refuzat din nou să se împace cu acesta, a vrut să plece cu un taxi.

În acel moment, inculpatul, care

luase hotărârea să o ucidă pe partea vătămată, dacă aceasta nu ar fi dorit să

se împace cu el, a scos un cuțit și, apucând-o pe partea vătămată de păr, i-a

aplicat la gât, o lovitură de sus în jos, forța acesteia fiind atenuată de mâna

victimei, căreia i-a fost tăiat un deget.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 299 din 31 octombrie 2002, a respins apelul inculpatului V.V.

Totodată, a dedus, din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 31 august 2001, la

zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a

solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare, la instanța de fond, iar, în subsidiar,

reducerea pedepsei aplicate.

Recursul inculpatului este, în

parte, fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că s-au reținut greșit prevederile art. 37 lit. b) C. pen.

Potrivit art. 38 alin. (2) C. pen.,

la stabilirea stării de recidivă, nu se ține seama de condamnările, pentru care

a intervenit reabilitarea sau în privința cărora s-a împlinit termenul de

reabilitare.

Ori, în cauză, ne aflăm în prezența

unui caz special de reabilitare, prevăzut de art. 136 lit. a) C. pen.

Inculpatul a fost condamnat anterior

la pedeapsa de 2 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin

sentința penală nr. 253/1998 a Judecătoriei sect. 6 București, și ulterior

grațiat prin Legea nr. 137/1997.

Potrivit art. 120 alin. (2) C. pen.,

grațierea are efecte și asupra pedepselor a căror executare este suspendată

condiționat. În acest caz, partea din termenul de încercare, care reprezintă

durata pedepsei pronunțate de instanță se reduce în mod corespunzător.

Pe de altă parte, potrivit art. 86

C. pen., dacă condamnatul nu a săvârșit, din nou, o infracțiune, înăuntrul

termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei, în baza art. 83 și art. 84 C. pen., el este

reabilitat de drept.

În cauză, termenul de încercare

pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, prin sentința penală

nr. 253 din 18 februarie 1998 a Judecătoriei sect. 6 București a fost de 3 ani

închisoare, ca efect al grațierii pedepsei prin Legea nr. 137/1997, în

conformitate cu dispozițiile art. 120 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că în acest termen

de încercare (care a curs între 18 februarie 1995 și 18 februarie 2001)

inculpatul nu a săvârșit din nou o infracțiune, față de el a intervenit

reabilitarea de drept prevăzută de art. 86 C. pen.

Așa fiind, la data săvârșirii noii

infracțiuni (30 august 2001) inculpatul fiind reabilitat de drept, nu mai putea

fi recidivist.

Pentru aceste considerente se va

admite recursul inculpatului și se vor casa hotărârile atacate, numai privitor

la greșita reținere a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. și la pedeapsa

principală aplicată acestuia.

Se vor înlătura dispozițiile art. 37

lit. b) C. pen. și se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani la

9 ani închisoare.

Celelalte dispoziții vor fi

menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul V.V., împotriva deciziei penale nr. 299 din 31 octombrie 2002 a

Curții de Apel Cluj.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 238 din 15 mai 2002 a Tribunalului Cluj, numai cu privire la greșita

reținere a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. și la pedeapsa principală

aplicată.

Înlătură dispozițiile art. 37 lit.

b) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului, de la 10 ani închisoare la

9 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor pronunțate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 august 2001 la 8 mai 2003.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

mai 2003.