ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2364/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Cluj prin sentința penală

nr. 160 din 2 aprilie 2002 l-a condamnat pe inculpatul N.F.A.;

- pentru comiterea infracțiunii de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., la 8 ani închisoare;

- pentru infracțiunea de viol,

prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., la 10 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse și executarea pedepsei

mai grele de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. d) și e) C. pen.

Inculpatului i s-au interzis

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe timpul și în condițiile art. 71 C.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, respingându-se cererea de

revocare a arestării preventive formulată de acesta și s-a computat din durata

pedepsei timpul reținerii și arestului preventiv, cu începere din data de 25

septembrie 2001 și până la zi.

S-a confiscat de la inculpat suma de

32.000 lei.

S-a constatat că părțile vătămate nu

s-au constituit părți civile în cauză.

Inculpatul a fost obligat să

plătească statului 2.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțând soluția de mai sus prima

instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul N.F.A., în dimineața

zilei de 25 septembrie 2001, însoțit de martorul F.I., cu care consumase

băuturi alcoolice în cursul nopții precedente, s-a deplasat la Școala generală

nr. 6 din Cluj-Napoca, unde a amenințat mai multe părți vătămate cu bătaia în scopul

obținerii de bani de la acestea, luând sumele de 12.000 lei, respectiv 20.000

lei de la două dintre ele, precum și un lănțișor de aur.

După aceasta, inculpatul s-a

apropiat de un grup format din mai mulți elevi, între care se afla și partea

vătămată C.I., în vârstă de 14 ani, pe care amenințând-o cu bătaia, a condus-o

până la liziera pădurii Făget din apropierea școlii, unde a întreținut relații

sexuale cu ea.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel, inculpatul N.F.A., solicitând admiterea sa și părțile vătămate

C.I., B.D., M.A. și L.D.

Prin decizia penală nr. 318 din 27

noiembrie, iar ale părților vătămate, ca inadmisibile.

Împotriva deciziei penale sus

menționate, au declarat recurs inculpatul, solicitând schimbarea încadrării

juridice în art. 198 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., achitarea pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, și părțile vătămate.

Recursul inculpatului N.F.A. este

nefondat, iar ale părților vătămate L.D., R.V.P., M.A.C. și C.I. sunt

inadmisibile.

Cu privire la recursul inculpatului,

din examinarea cauzei rezultă că instanța a reținut în mod corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor.

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen.,

infracțiunea de tâlhărie constă, între altele, în furtul săvârșit prin întrebuințare

de violențe sau amenințări.

Inculpatul prin atitudinea sa,

lovind cu palmele pe minorul S.K. a înfrânt voința părților vătămate,

determinându-le să-i dea sumele de bani și un lănțișor de aur, ceea ce

constituie o amenințare în accepțiunea textului de lege menționat, de natură să

întregească latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie.

Referitor la infracțiunea de viol

comisă, se constată că fapta inculpatului de a avea un raport sexual prin

constrângere cu partea vătămată care nu a împlinit vârsta de 15 ani, constituie

infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Infracțiunea de raport sexual cu o

minoră, prevăzută de art. 198 C. pen., se comite în aceleași modalități

agravante ca și infracțiunea de viol, cu excepția agravantei care se referă la

săvârșirea infracțiunii prin constrângere, prevăzută de art. 197 alin. (1) C.

pen.

Conform declarațiilor părții

vătămate C.I., inculpatul a tras-o de mână către intrarea pădurii și că i-a

strigat să o lase în pace, însă acesta ținând-o cu putere de mânecă, a ajutat-o

să se dezbrace, pentru că în caz contrar o va bate, după care timp de circa

15-20 minute a întreținut raport sexual.

Expertiza medico-legală efectuată în

cauză a arătat că partea vătămată prezintă o echimoză violacee, ceea ce

confirmă declarațiile sale și ale martorilor audiați, potrivit cărora a fost

luată cu forța și strânsă de braț de inculpat.

Totodată, se constată că instanța a

individualizat în mod just pedeapsa în raport de criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., evaluând în mod corect situația de fapt pe baza probelor

administrate în cauză, astfel că pedeapsa de 10 ani este corespunzătoare și nu

sunt temeiuri de reducere.

Criticile fiind așadar nemotivate și

cum din oficiu nu se constată alte motive care ar putea fi luate în considerare

din oficiu, recursul examinat este nefondat, urmând a fi respins ca atare în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea

inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Din pedeapsa aplicată se va deduce

perioada executată.

În ceea ce privește recursurile

părții vătămate, se constată că potrivit art. 385

2

C. proc. pen.,

pot face recurs persoanele arătate în art. 362 din același cod, care se aplică

corespunzător. Or, potrivit art. 362 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., părțile

vătămate pot face apel numai în cauzele în care acțiunea penală se pune în

mișcare la plângerea prealabilă, ceea ce nu este cazul, astfel că recursurile

declarate sunt inadmisibile, dispunându-se conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de inculpatul N.F.A. împotriva

deciziei penale nr. 318 din 27 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, ca

nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului N.F.A. perioada arestării preventive de la 25 septembrie 2001 la

21 mai 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Respinge recursurile părților

vătămate L.D., R.V.P., M.C.A. și C.I. împotriva deciziei penale sus-menționată,

ca inadmisibile.

Obligă recurentele părți vătămate la

câte 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată, în ședință publică, azi

21 mai 2003.