ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1758/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 81 din

1.03.2002, Tribunalul Brăila, secția penală, a condamnat pe inculpatul V.C. la

3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3), art. 109 ,

art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50.000 lei și obligarea

acestuia și a părții responsabile civilmente V.V. la plata acestei sume către

stat.

Tribunalul a reținut că, în după

amiaza zilei de 19 aprilie 2001, în timp ce inculpatul și un prieten al său

S.L.C., întâlnindu-se cu un alt prieten G.M., la propunerea acestuia de a lua

de la un alt tânăr necunoscut suma de 50.000 lei, pe care s-o împartă ulterior,

au mers la banca unde se afla partea vătămată N.N.C. și martorul T.A. G.M. s-a

așezat lângă acest martor, S.L.C. s-a îndepărtat, iar inculpatul așezându-se în

fața părții vătămate pe vine, i-a pus mâinile pe genunchi întrebându-l dacă are

bani. Inițial acesta i-a spus lui G.M. că nu are decât 5.000 lei, dar ulterior

când acesta l-a amenințat că-i va lua toți banii care depășesc suma de 5.000

lei, i-a spus că are suma de 150.000 lei. G. i-a cerut să-i dea 50.000 lei

spunându-i că-i va da un inel de argint, ofertă refuzată de partea vătămată,

care urma să-și cumpere o pereche de pantofi sport, și care i-a restituit

inelul. G.M. l-a lovit apoi cu palma peste față, iar partea vătămată, avându-l

în fața sa pe inculpat și fiindu-i teamă, a scos din buzunar o bancnotă de

50.000 lei pe care i-a dat-o lui G.M. Acesta i-a dat-o inculpatului V.C., care

a introdus-o în buzunarul pantalonului.

După aceea, G.M. și inculpatul V.C.

au plecat, luându-l în drum și pe S.L.C. Inculpatul i-a dat apoi suma de 50.000

lei lui G.M. Între timp, partea vătămată a sesizat o patrulă de poliție care se

afla împreună cu martorul D.V.A., agent S.P.I. Ulterior, acesta i-a întâlnit pe

făptuitori, recunoscându-i după semnalmentele date de persoana vătămată și a

reușit să-l legitimeze doar pe G.M. care i-a lăsat buletinul de identitate,

toți reușind să fugă. Pentru G.M., dispărut, s-a disjuns cercetarea cauzei.

Curtea de Apel Galați, secția

penală, prin decizia penală nr. 266/A din 5 iunie 2002, a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva sentinței menționate, a desființat-o

în parte, și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului minor V.C. de la 3 luni

închisoare la 2 ani închisoare.

A înlăturat din sentință dispoziția

privind confiscarea de la inculpat a sumei de 50.000 lei conform art. 118 lit.

d) C. pen. și a constatat acoperit prejudiciul prin restituire. Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

În considerentele deciziei, curtea a

reținut că pedeapsa a fost prea mult coborâtă sub minimul special, în raport cu

gravitatea deosebită a unor asemenea fapte.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs. În motivele scrise s-a solicitat achitarea sa, susținându-se

că fapta a fost săvârșită de G.M, care a și luat suma de 50.000 lei. În

susținerea orală a recursului, apărarea recurentului inculpat a invocat doar

cazul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 (când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege) și a solicitat schimbarea modalității de

executare a pedepsei, în sensul ca aceasta să fie fără privare de libertate.

Inculpatul a declarat că regretă fapta.

Examinând recursul declarat de

condamnat, astfel cum a fost modificat și susținut de apărare, Curtea constată

că este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prin decizia atacată, curtea de apel

nu a avut în vedere la stabilirea modalității de executare a pedepsei, persoana

inculpatului, minor, fără antecedente penale, cu o comportare bună anterior

săvârșirii faptei și, de asemenea, nici posibilitatea ca scopul pedepsei să fie

atins chiar fără executarea acesteia.

Curtea apreciază că, în cauză, sunt

întrunite condițiile de aplicare a suspendării condiționate a executării

pedepsei, prevăzute de art. 81 C. pen. recursul inculpatului fiind întemeiat.

Această modalitate de executare a pedepsei se impune a fi dispusă nu numai în

raport cu persoana inculpatului (descrisă mai sus), ci și cu modalitatea

concretă și cu aportul inculpatului minor la săvârșirea acestei fapte de

tâlhărie.

Conform art. 110 C. pen., curtea va

stabili un termen de încercare de 3 ani și va atrage atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., în temeiul art. 359 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul V.C.

împotriva deciziei penale nr. 266/A din 5 iunie 2002 a Curții de Apel Galați.

Casează decizia penală

nr. 266/A din 5 iunie 2002 a Curții de Apel Galați, numai cu privire la

individualizarea pedepsei.

Conform art. 81 și

art. 110 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2

ani închisoare aplicată inculpatului V.C. pe perioada termenului de 3 ani.

Atrage atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 359 C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

aprilie 2003.