ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2846/2003

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

T.D. și C.E., în contradictoriu cu

Primăria municipiului București și S.C. M. SA, au solicitat anularea

autorizației de construcție nr. 166 din 24 aprilie 1996, eliberată de prima

pârâtă la cererea celei de doua pentru lucrarea „Finisaje spații publice și

instalații electrice tronsonul Gara de Nord – 1 Mai, Stația Basarab 2”,

autorizație ce era valabilă 18 luni, precum și anularea autorizației pentru

construcție provizorie (organizare și șantier).

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că sunt proprietarii terenului pe care se desfășoară lucrările

executate de pârâți, ori în conformitate cu Legea nr. 50/1991, republicată, pe

autorizația de construcție trebuie să există dovada titlului solicitantului SC

M. SA asupra terenului.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 857 din 26 septembrie 2002, a admis

excepția tardivității formulării acțiunii și a respins ca tardiv formulată

acțiunea, reținând că reclamanții au luat la cunoștință din martie 1998 de

existența autorizației de construcție, iar acțiunea a formulat-o la 9 august

1999, cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea

nr. 29/1990.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 1160 din 21 martie 2003, a

respins ca nefondat recursul declarat de T.D. și C.E., reținând legalitatea

sentinței atacate, respectiv tardivitatea acțiunii.

Prin contestația în anulare

formulată la 3 aprilie 2003, T.D. și C.E. susțin că, față de cererea

introductivă, începută cu dosarul nr. 5859 din 23 septembrie 1999, nu văd

tardivitatea acțiunii în raport cu autorizația de construcție nr. 1 G din 17

ianuarie 2000, singura corespunzătoare pentru gura de metrou Basarab, realizată

pe terenul lor.

În drept, își întemeiază cererea pe

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Ca excepție, arată că în raport cu

Legea nr. 50/1991 - art. 2 și 6 și față de certificatul de urbanism menționat,

autorizația de construcție a fost obținută fără să fie lămurită problema

proprietății din partea pârâților Primăria municipiului București și SC M. SA.

Contestația în anulare este

neîntemeiată.

Potrivit art. 318 C. proc. civ.,

hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.

Prin greșeală materială se înțelege

orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța de recurs prin

confundarea unor date materiale ale dosarului și care este determinantă pentru

soluția pronunțată.

Contestația în anulare, cale

extraordinară de atac, prevede ca eroarea să fie substanțială, adică să constea

în confundarea sau ignorarea unor împrejurări esențiale, determinate pentru

soluția dată prin decizie, în sensul că dacă nu se săvârșea această eroare,

instanța nu ar fi pronunțat hotărârea dată.

În cauză, instanțele au reținut că

autorizația ce se cere a fi anulată este 16 G din 24 aprilie 1996 eliberată de

Primăria municipiului București. Reclamanții contestatori au fost terți față de

act, astfel actul nu le-a fost comunicat, termenul de 1 an pentru acționare în

judecată începe să curgă de la data luării la cunoștință.

Despre existența lui, aceștia au

cunoscut din perioada 3 martie – iunie 1998, când au fost puși în posesie prin

dispoziția nr. 143 din 19 ianuarie 1998, ulterior ei promovând și mai multe

sesizări și notificări către SC M. SA, prin care cereau, în calitate de

proprietari, eliberarea terenului viran cuprins în titlul executoriu.

Acțiunea formulată astfel la 9

august 1999, este tardivă.

Cum instanța a respins acțiunea pe o

excepție, în cauză nu poate fi vorba de o omitere din greșeală de cercetare a

vreunuia din motivele de casare sau de modificare.

În consecință, nefiind întrunite

cerințele art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de T.D. și C.E. împotriva deciziei nr. 1160 din 21 martie 2003 a

Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 septembrie 2003.