ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4594/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 16 mai 2003 și înregistrată la Tribunalul București sub nr. 4824/C/2003 reclamanții F.V., T.I. și D.M. au chemat în judecată Primăria sector 2 București prin Primar și pe pârâtele H.S. și D.R., solicitând anularea autorizației de construcție nr. 980/97S din 27 noiembrie 2002, recunoașterea dreptului de proprietate și de folosință, obligarea pârâtelor în solidar la repararea pagubei suferite prin construirea unui gard și suspendarea executării actului administrativ în litigiu. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința nr. 3279 din 15 septembrie 2003 în baza art. 165 C. proc.

civ. a disjuns capetele 2 și 3 din cerere, având ca obiect recunoașterea dreptului de proprietate și de folosință al reclamanților asupra terenului și instalațiilor și respectiv la obligarea pârâtelor persoane fizice în solidar la repararea pagubei suferite de reclamanți prin construirea gardului, aceste două cereri formând obiectul Ordinului nr. 7828/CA/2003 cu termen la 29 septembrie 2003 și a respins cererea de anulare a autorizației de construcție ca fiind inadmisibilă, constatând ca nefiind îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții F.V., T.I. și D.M., criticând hotărârea ca fiind dată cu încălcarea prevederilor legale, cu nesocotirea probelor administrate și cu dovezile ce atestau îndeplinirea procedurii prealabile.

Recursul a fost pus pe rolul instanței pentru faza judiciară, conform dispozițiilor art. 302 1 C. proc. civ., modificat și completat prin O.G. nr. 58/2003, motivele invocate fiind din cele prevăzute în art. 304 C. proc. civ. Prin cererea depusă la dosar, și apoi prin declarațiile date personal în instanță, în ședința din 11 decembrie 2003, cei trei recurenți au solicitat să se ia act că renunță la judecata recursului, iar pârâții nu s-au opus. Potrivit art. 246 C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Renunțarea la judecată poate interveni inclusiv în recurs, acesta constituind un act de dispoziție al părții care a declanșat litigiul.

Procesul fiind în faza recursului, implicit rezultând că s-a intrat în dezbaterea fondului, se constată că există și acordul celorlalte părți cerut de art. 246 alin. ultim. Curtea de Casație urmează să dea efect acestui act, în limitele principiului disponibilității care guvernează procesul civil, astfel că soluția este aceea de a se lua act de renunțarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de F.V., T.I. și D.M. împotriva sentinței civile nr. 3279 din 15 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11 decembrie 2003.