ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4594/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la 16 mai 2003 și

înregistrată la Tribunalul București sub nr. 4824/C/2003 reclamanții F.V., T.I.

și D.M. au chemat în judecată Primăria sector 2 București prin Primar și pe

pârâtele H.S. și D.R., solicitând anularea autorizației de construcție nr. 980/97S

din 27 noiembrie 2002, recunoașterea dreptului de proprietate și de folosință,

obligarea pârâtelor în solidar la repararea pagubei suferite prin construirea

unui gard și suspendarea executării actului administrativ în litigiu.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și litigii de muncă, prin sentința nr. 3279 din 15 septembrie 2003 în

baza art. 165 C. proc. civ. a disjuns capetele 2 și 3 din cerere, având ca

obiect recunoașterea dreptului de proprietate și de folosință al reclamanților

asupra terenului și instalațiilor și respectiv la obligarea pârâtelor persoane

fizice în solidar la repararea pagubei suferite de reclamanți prin construirea

gardului, aceste două cereri formând obiectul Ordinului nr. 7828/CA/2003 cu

termen la 29 septembrie 2003 și a respins cererea de anulare a autorizației de

construcție ca fiind inadmisibilă, constatând ca nefiind îndeplinită procedura

prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs

reclamanții F.V., T.I. și D.M., criticând hotărârea ca fiind dată cu încălcarea

prevederilor legale, cu nesocotirea probelor administrate și cu dovezile ce

atestau îndeplinirea procedurii prealabile.

Recursul a fost pus pe rolul instanței pentru

faza judiciară, conform dispozițiilor art. 302

1

C. proc. civ.,

modificat și completat prin O.G. nr. 58/2003, motivele invocate fiind din cele prevăzute

în art. 304 C. proc. civ.

Prin cererea depusă la dosar, și apoi prin

declarațiile date personal în instanță, în ședința din 11 decembrie 2003, cei

trei recurenți au solicitat să se ia act că renunță la judecata recursului, iar

pârâții nu s-au opus.

Potrivit art. 246 C. proc. civ., reclamantul

poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere

scrisă.

Renunțarea la judecată poate interveni inclusiv

în recurs, acesta constituind un act de dispoziție al părții care a declanșat

litigiul.

Procesul fiind în faza recursului, implicit

rezultând că s-a intrat în dezbaterea fondului, se constată că există și

acordul celorlalte părți cerut de art. 246 alin. ultim.

Curtea de Casație urmează să dea efect acestui

act, în limitele principiului disponibilității care guvernează procesul civil,

astfel că soluția este aceea de a se lua act de renunțarea la judecata

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de renunțarea la judecata

recursului declarat de F.V., T.I. și D.M. împotriva sentinței civile nr. 3279

din 15 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și litigii.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11

decembrie 2003.