ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 796/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Z.E. împotriva sentinței civile nr.427 din 5 aprilie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat recurentul-reclamant Z.E., personal. Au lipsit intimatele-pârâte Primăria Municipiului București și Primăria Sectorului 2, București. Procedura completă. Recurentul-reclamant Z.E. a susținut și dezvoltat motivele de recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii și al obligării pârâților la eliberarea celor două acte administrative atacate, și anume, certificatul de urbanism și autorizația de construcție provizorie pentru o baterie de cinci garaje aferente blocului în care își are domiciliul reclamantul.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.427 pronunțată la data de 05 aprilie 2001 în dosar nr.229/2001, Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamnantul Z.E. în contradictoriu cu Primăria Municipiului București, prin care solicitase să se constate refuzul nejustificat de rezolvare a cererii înregistrate la data de 01 iulie 1996 având ca obiect eliberarea certificatului de urbanism și a autorizației de construcție provizorie pentru o baterie de cinci garaje aferente blocului de locuințe nr.221 din str. Cristescu Dima, pentru automobilele proprietate personală.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În cererea inițială, reclamantul a chemat în judecată atât Primăria Municipiului București, cât și Primăria Sectorului 2 București, susținând că s-a adresat cu cerere la data de 11 iulie 1996, făcând ulterior numeroase demersuri pentru obținerea certificatului de urbanism și autorizației de construcție a garajelor respective, dar cererea sa a fost soluționată nefavorabil, iar adresele nr.260/ 25 iulie 2000 și, respectiv, nr.32663/ 18 august 2000 reprezintă un refuz nejustificat de rezolvare a cererii sale. La data de 13 martie 2001, la cererea Primăriei Sectorului 2 București, Curtea de apel a admis excepția ridicată și a constatat că această autoritate publică nu are calitate procesuală pasivă în raport cu prevederile art.4 din Legea nr.50/1991, dispunând scoaterea acesteia din cauză.

În motivarea soluției de respingere a acțiunii față de Primăria Municipiului București, Curtea de apel a reținut, în esență, că din moment ce Consiliul General al Municipiului București, prin hotărârea nr.160/2000, a dispus suspendarea pe o perioadă de un an a aprobării construcțiilor provizorii amplasate pe domeniul public al municipiului, răspunsul trimis reclamantului cu adresele nr.260/ 25 iulie 2000 și nr.32663/ 18 august 2000 de către Primăria Municipiului București, nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul prevederilor art.1 din Legea nr. 29/1990. Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul susținând, în esență, că instanța a procedat în mod greșit acceptând punctul de vedere al Primăriei Municipiului București.

Recursul este nefondat. Este adevărat că, potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, orice persoană care se consideră vătămată prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente pentru recunoașterea dreptului pretins. Deci, din interpretarea prevederilor legale de mai sus, rezultă că trebuie să existe un refuz nejustificat, abuziv, al autorității administrative căreia persoana i-a adresat o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.

Or, în cauză, instanța de fond a reținut în mod judicios că, din adresele nr.32663/ 18.08.2000 a Primăriei Sectorului 2 București și, respectiv, nr.260/ 25.07.2000 și nr.76386/2000 ale Primăriei Municipiului București, rezultă că cererea reclamantului nu a putut fi rezolvată favorabil ca urmare a faptului că, prin hotărârea nr.160/2000 a Consiliului General al Municipiului București, pe terenurile care formează domeniul public al municipiului nu se mai aprobă consutrucții provizorii. Astfel fiind, în mod corect a reținut Curtea de apel că rezolvarea nefavorabilă a unei cereri nu poate fi echivalată cu un refuz nejustificat, din moment ce soluția dată cererii a avut ca temei o hotărâre a Consiliului General al Municipiului București, organul deliberativ al administrației publice a municipiului București.

Având în vedere aceste considerente, rezultă că recursul este nefondat, urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Z.E. împotriva sentinței civile nr.427 din 5 aprilie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2003.