ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3668/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: G.L.C. și G.M. au chemat în judecată Primăria sectorului 2 București, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate dreptul de proprietate al acestora asupra construcțiilor; anexă gospodărească (magazie) și garaj, ridicate de aceștia pe terenul proprietatea lor din București. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că la data de 22 martie 1994 au cumpărat de la D.M. terenul în suprafață de 201 mp situat în București, iar după circa un an au mai cumpărat de la aceeași vânzătoare terenul în suprafață de 285,45 mp și construcția aflată pe teren.

În 1997, reclamanții pretind că au construit în regie proprie în mai multe etape o clădire garaj și anexă, în suprafață de 158,40 mp pe terenul de 201 mp, dar că nu pot intabula construcțiile întrucât fiind edificate în regie proprie, nu au putut prezenta contractul de construire și procesul verbal de predare primire. Judecătoria sectorului 2 București, prin sentința nr. 544 din 27 ianuarie 2004, a admis excepția pârâtei, municipiul București, prin Primarul General, privind lipsa legitimării procesuale pasive a acestuia, și a respins pe fond acțiunea. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că nici pârâta municipiul București și nici o altă persoană nu contestă dreptul de proprietate al reclamanților, care în calitate de proprietari ai terenului sunt prezumați și proprietarii construcțiilor.

Instanța a mai reținut că în cauză nu sunt incidente art. 489, art. 492 și art. 494 C. civ., invocate de reclamanți deoarece în cauză nu se discută vreun drept al Municipiului București asupra acestor construcții și nu există nici o legătură cu calitatea de pârât al municipiului București într-o acțiune în constatare. Prin decizia civilă nr. 412 A din 31 mai 2004 Curtea de Apel București, secția a VII-a, a admis apelul reclamanților G.L.C. și G.M. împotriva sentinței civile nr. 544 din 27 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, a anulat sentința apelată și a reținut cauza în vederea soluționării fondului litigiului în baza art. 297 alin. (1) C. civ.

În fond, Curtea de Apel București, secția a VII-a, prin decizia civilă nr. 730/A din 28 iunie 2004 a admis acțiunea reclamanților constatând că aceștia sunt proprietari prin accesiune imobiliară asupra anexei, magazie și garaj, construite pe terenul situat în București, în suprafață de 133,88 mp, omologând raportul de expertiză întocmit de ing. R.G. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 201 mp din Str. H. în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6991 din 12 martie 1994 la Notariatul de stat al sectorului 2 București pe care au edificat în 1998 o anexă, magazie și garaj cu o suprafață construită de 133,58 mp și o suprafață desfășurată de 150,49 mp și că potrivit art. 489 și urm. C. civ.

aceștia sunt proprietarii construcțiilor. Împotriva deciziei civile nr. 73 din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, a declarat recurs Municipiul București, susținând în esență că în mod greșit instanța a admis apelul reclamanților, deoarece aceștia au edificat construcția pe terenul proprietatea acestora fără a obține în prealabil o autorizație de construcție și fără a deține contractul de construcție și procesul verbal de predare-primire, acțiunea reprezentând o încercare de eludare a prevederilor art. 2 din Legea nr. 1950/1990 modificată prin Legea nr. 453/2001. Față de cele de mai sus s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și respingerea acțiunii.

Recursul este nefondat. Pe calea acțiunii în constatare, interogatorie, reclamanții au acționat în judecată Municipiul București prin Primarul General pentru că acesta, singurul care ar putea contesta, să se pronunțe dacă invocă sau nu vreun drept de proprietate asupra celor două construcții, magazie și garaj, în condițiile în care reclamanții în calitate de proprietari ai terenului de 201 mp dobândit prin act autentic sunt prezumați proprietari, în temeiul art. 492 C. civ.

Aspectele de ordin formal legate de inexistența contractului de construcție și procesul verbal de predare primire nu pot obstrucționa sau limita dreptul de proprietate al reclamanților, după cum constatarea dreptului de proprietate al reclamanților nu poate avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă legate de inexistența autorizație, pentru a se putea afirma că aceștia au tins pe calea acțiunii de față să eludeze prevederile art. 2 din Legea nr. 50/1990 modificată prin Legea nr. 453/2001. Dimpotrivă, legitimarea calității lor de proprietari ai construcțiilor de pe teren ar putea, în lipsa autorizației și cu respectarea dispozițiunilor legale, să antreneze răspunderea contravențională a acestora pentru lipsa autorizației de construcție.

Pe calea expertizei efectuată în cauză s-a realizat identificarea și poziționarea construcțiilor pe teren, în privința cărora reclamanții au urmărit pe calea acțiunii în constatare să-și consolideze un drept subiectiv preexistent. În raport de cele mai sus arătate, criticile formulate de Municipiul București la recursul de față sunt neîntemeiate, motiv pentru care recursul va fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria Municipiului București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 730/A din 28 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII–a civilă și litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2005.