ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3063/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 49 din 14 martie 2002 a Tribunalului Brașov, au fost condamnați, printre alții, și inculpații: - P.N.B. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen. și - R.O. la 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 și art. 209 lit. a), e) și g) C. pen., iar în baza art. 81 C. pen., i s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, constatând că a fost arestată în perioada 8 decembrie 2000 – 8 martie 2001. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului P.N.B.

și a dedus din pedeapsă, durata arestării preventive de la 8 decembrie 2000 la zi, a constatat că partea vătămată D.W.B. nu s-a constituit parte civilă, a confiscat în baza art. 118 lit. d) C. pen., suma de 250.000 lei de la inculpatul P.N.B. și a obligat pe inculpați, la câte 2 milioane lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut, în fapt, că, în seara zilei de 6 decembrie 2000, inculpații P.N.B., T.C.N. (condamnat în cauză) și R.O. au consumat băuturi alcoolice la un bar din localitatea Codlea, împrejurare în care au cunoscut pe partea vătămată D.W.B. și constatând că acesta vorbește în limba franceză, i-au propus să stea la masa lor. Întrucât partea vătămată a acordat o atenție mai mare, în sens de simpatizare a inculpatei R.O., inculpații s-au înțeles cu aceasta din urmă să-i conducă la plecare, iar ceilalți doi să intervină pe parcurs și să-l deposedeze de sumele de bani și bunurile aflate asupra sa.

Conform înțelegerii, inculpata R.O. a părăsit barul împreună cu partea vătămată, urmați îndeaproape de cei doi inculpați care, i-au aplicat lovituri în zona capului și i-au sustras portmoneul cu acte și bani, un card și un ceas de mână. În timpul agresării părții vătămate, inculpata R.O. a părăsit locul faptei. Prin decizia penală nr. 116 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Brașov s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a casat sentința penală numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților P.N.B. și T.C.N. pe care le-a majorat la 7 ani închisoare și, respectiv, 7 ani și 6 luni închisoare, precum și la încadrarea juridică a infracțiunii comise de inculpata R.O.

pe care a schimbat-o în complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și a condamnat-o la 3 ani închisoare, înlăturând aplicarea art. 81 C. pen. Totodată, s-a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați și i-a obligat la câte 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, inculpații P.N.B., T.C.N. și R.O. au declarat recurs. Inculpatul T.C.N. , ulterior și-a retras recursul și s-a luat act în acest sens, prin încheierea din 27 noiembrie 2002. Inculpații P.N.B. și R.O., prin motive comune de recurs, au susținut că nu au participat la comiterea faptei și au cerut achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., iar în subsidiar, reducerea pedepselor pe care le consideră prea severe, temeiuri de recurs prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen. Recursurile declarate nu sunt fondate. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților, iar încadrarea juridică dată, cu corecturile aduse de instanța de apel, este corespunzătoare faptei comise. Din declarațiile date de inculpații R.O. și martorii T.M.G. și P.G. rezultă că, ceilalți doi inculpați au cerut inculpatei R.O. să plece cu partea vătămată, înțelegând că urmează a fi deposedată de bunuri și bani și că a doua zi, inculpații au afirmat că au lovit-o și au și pașaportul acesteia.

Și la instanță, inculpata R.O. și-a menținut declarațiile, precizând că a însoțit pe partea vătămată și după parcurgerea unei distanțe mici, au fost ajunși din urmă de ceilalți doi inculpați care aveau capul acoperit și au atacat-o. Inculpatul T.C.N. a recunoscut și la instanță actele de agresiune asupra părții vătămate, fiind însoțit de inculpatul P.N.B. Inculpatul P.N.B. la instanță, a precizat că a însoțit la plecare pe partea vătămată, recunoscând faptul că s-a găsit asupra sa ceasul părții vătămate. Declarațiile martorilor se coroborează și cu declarațiile părții vătămate, care a recunoscut pe inculpați. Prin urmare, susținerile inculpaților referitoare la nevinovăție sunt contrazise de probele administrate în cauză, sus-arătate.

În legătură cu pedepsele aplicate, instanța de apel, a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens, a ținut seama de pericolul social ridicat al infracțiunii comise (participarea în grup, pe timp de noapte și pe stradă la săvârșirea faptei) și al persoanei inculpaților (neîncadrați în vreo activitate utilă, dar și că sunt la prima abatere penală) astfel că, pedepsele stabilite, orientate spre limita minimă prevăzută de lege și sub această limită prin efectul circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatei R.O., sunt necesare pentru reeducarea lor și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

În sfârșit, susținerea procurorului că între considerente și dispozitivul deciziei există contradicții, în sensul că, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra apelurilor declarate de inculpați, nu este întemeiată, întrucât, din minută rezultă că s-au respins apelurile, iar împrejurarea că în dispozitivul deciziei redactate s-a omis prin dactilografiere să se copieze exact minuta, aceasta constituie o eroare materială ce se îndreaptă conform art. 195 C. proc. pen. În consecință, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați și a fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.N.B. și R.I. împotriva deciziei penale nr. 116/ Ap din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Brașov. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului P.N.B., perioada arestării preventive de la 8 decembrie 2000, la 25 iunie 2003. Obligă pe recurentul inculpat P.N.B. să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurenta inculpată R.I. să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2003.