ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3063/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din 14

martie 2002 a Tribunalului Brașov, au fost condamnați, printre alții, și

inculpații:

- P.N.B. la 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C.

pen. și

- R.O. la 3 ani închisoare, pentru

complicitate la infracțiunea de furt, prevăzută de art. 26, raportat la art.

208 și art. 209 lit. a), e) și g) C. pen., iar în baza art. 81 C. pen., i s-a

suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani,

constatând că a fost arestată în perioada 8 decembrie 2000 – 8 martie 2001.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatului P.N.B. și a dedus din pedeapsă, durata arestării

preventive de la 8 decembrie 2000 la zi, a constatat că partea vătămată D.W.B.

nu s-a constituit parte civilă, a confiscat în baza art. 118 lit. d) C. pen.,

suma de 250.000 lei de la inculpatul P.N.B. și a obligat pe inculpați, la câte

2 milioane lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut, în fapt, că, în seara

zilei de 6 decembrie 2000, inculpații P.N.B., T.C.N. (condamnat în cauză) și

R.O. au consumat băuturi alcoolice la un bar din localitatea Codlea,

împrejurare în care au cunoscut pe partea vătămată D.W.B. și constatând că

acesta vorbește în limba franceză, i-au propus să stea la masa lor.

Întrucât partea vătămată a acordat o

atenție mai mare, în sens de simpatizare a inculpatei R.O., inculpații s-au

înțeles cu aceasta din urmă să-i conducă la plecare, iar ceilalți doi să

intervină pe parcurs și să-l deposedeze de sumele de bani și bunurile aflate asupra

sa.

Conform înțelegerii, inculpata R.O.

a părăsit barul împreună cu partea vătămată, urmați îndeaproape de cei doi

inculpați care, i-au aplicat lovituri în zona capului și i-au sustras

portmoneul cu acte și bani, un card și un ceas de mână.

În timpul agresării părții vătămate,

inculpata R.O. a părăsit locul faptei.

Prin decizia penală nr. 116 din 19

iunie 2002 a Curții de Apel Brașov s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Brașov, s-a casat sentința penală numai cu privire la cuantumul

pedepselor aplicate inculpaților P.N.B. și T.C.N. pe care le-a majorat la 7 ani

închisoare și, respectiv, 7 ani și 6 luni închisoare, precum și la încadrarea

juridică a infracțiunii comise de inculpata R.O. pe care a schimbat-o în

complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2)

lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și a

condamnat-o la 3 ani închisoare, înlăturând aplicarea art. 81 C. pen.

Totodată, s-a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpați și i-a obligat la câte 300.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii,

inculpații P.N.B., T.C.N. și R.O. au declarat recurs.

Inculpatul T.C.N. , ulterior și-a

retras recursul și s-a luat act în acest sens, prin încheierea din 27 noiembrie

2002.

Inculpații P.N.B. și R.O., prin

motive comune de recurs, au susținut că nu au participat la comiterea faptei și

au cerut achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în

subsidiar, reducerea pedepselor pe care le consideră prea severe, temeiuri de

recurs prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc. pen.

Recursurile declarate nu sunt

fondate.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele,

întemeindu-se pe probele administrate au stabilit și reținut corect starea de

fapt și vinovăția inculpaților, iar încadrarea juridică dată, cu corecturile

aduse de instanța de apel, este corespunzătoare faptei comise.

Din declarațiile date de inculpații

R.O. și martorii T.M.G. și P.G. rezultă că, ceilalți doi inculpați au cerut

inculpatei R.O. să plece cu partea vătămată, înțelegând că urmează a fi

deposedată de bunuri și bani și că a doua zi, inculpații au afirmat că au

lovit-o și au și pașaportul acesteia.

Și la instanță, inculpata R.O. și-a

menținut declarațiile, precizând că a însoțit pe partea vătămată și după

parcurgerea unei distanțe mici, au fost ajunși din urmă de ceilalți doi

inculpați care aveau capul acoperit și au atacat-o.

Inculpatul T.C.N. a recunoscut și la

instanță actele de agresiune asupra părții vătămate, fiind însoțit de

inculpatul P.N.B.

Inculpatul P.N.B. la instanță, a

precizat că a însoțit la plecare pe partea vătămată, recunoscând faptul că s-a

găsit asupra sa ceasul părții vătămate.

Declarațiile martorilor se

coroborează și cu declarațiile părții vătămate, care a recunoscut pe inculpați.

Prin urmare, susținerile

inculpaților referitoare la nevinovăție sunt contrazise de probele administrate

în cauză, sus-arătate.

În legătură cu pedepsele aplicate,

instanța de apel, a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen., în care sens, a ținut seama de pericolul social ridicat al

infracțiunii comise (participarea în grup, pe timp de noapte și pe stradă la

săvârșirea faptei) și al persoanei inculpaților (neîncadrați în vreo activitate

utilă, dar și că sunt la prima abatere penală) astfel că, pedepsele stabilite,

orientate spre limita minimă prevăzută de lege și sub această limită prin

efectul circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatei R.O., sunt

necesare pentru reeducarea lor și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

În sfârșit, susținerea procurorului

că între considerente și dispozitivul deciziei există contradicții, în sensul

că, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra apelurilor declarate de

inculpați, nu este întemeiată, întrucât, din minută rezultă că s-au respins

apelurile, iar împrejurarea că în dispozitivul deciziei redactate s-a omis prin

dactilografiere să se copieze exact minuta, aceasta constituie o eroare materială

ce se îndreaptă conform art. 195 C. proc. pen.

În consecință, urmează a se respinge

ca nefondate recursurile declarate de inculpați și a fi obligați la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.N.B. și R.I. împotriva deciziei penale nr. 116/ Ap

din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Brașov.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului P.N.B., perioada arestării preventive de la 8 decembrie 2000, la

25 iunie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat P.N.B.

să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenta inculpată R.I.

să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 iunie 2003.