ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1305/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 1999, SC P. SRL Iași, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, a solicitat anularea deciziei nr. 914/1999, prin care în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de revizuire a procesului-verbal, încheiat la 16 iunie 1997, de Garda Financiară Iași. Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 10 din 31 ianuarie 2000, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 899 din 15 martie 2001, a admis recursul declarat de societatea reclamantă și a casat sentința, cu trimitere la aceeași instanță, pentru a se depune procesul-verbal de control și pentru a se verifica dacă în obiectul de activitate al acesteia intră și activitatea de producție.

După rejudecare, prin sentința civilă nr. 188 din 10 decembrie 2001, a fost admisă acțiunea, iar actele contestate au fost anulate. Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 2911 din 8 octombrie 2002, a admis recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară, secția Iași și a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru ca procesul să fie judecat în contradictoriu cu emitentul actului contestat - Garda Financiară Iași. În fond după casare, Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr. 27/CA din 16 decembrie 2002, a admis acțiunea și a anulat actele contestate, reținând că activitatea de producție desfășurată reprezintă aplicarea în practică a brevetului de invenție nr. 1107352/1993, cu scutire de impozit de profit în primii cinci ani de aplicare, conform art. 68 din Legea nr. 64/1991.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâtele au declarat recurs și au solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, actele încheiate fiind legale. Se susține că activitatea desfășurată de reclamantă este de comerț, și nu de producție, iar expertiza efectuată în cauză este neconcludentă. Recursul este nefondat. Verificându-se statutul societății reclamante și procesul-verbal din 16 iunie1997, încheiat de Garda Financiară Iași, se reține că aceasta are un obiect de activitate diversificat, printre care și activitatea de producție, prelucrare și conservare a cărnii, ca urmare a sacrificării animalelor în abatoare (contract de închiriere a abatorului nr. 1 din 20 februarie 1994, cu SC R. SRL Suceava).

Coroborate aceste acte, cu concluziile expertizei, rezultă că activitatea de sacrificare de animale în abatoare este o activitate de producție, deoarece prin sacrificare, animalul este supus unui proces fizic și mecanic de transformare. De precizat că, obiectul principal de activitate al reclamantei îl constituie producerea unei țesături speciale care face obiectul brevetului de invenție nr. 107356 din 30 noiembrie 1993, acordat inventatorilor B.M., M.O., N.G. și B.N. din Iași, parte asociați ai SC P. SRL Iași. În conformitate cu art. 68 din Legea nr. 68/1991, lege privind brevetele de invenție (M. Of. nr. 212/21.10.1991), „Profitul obținut ca urmare a aplicării unei invenții, este scutit de impozit în primii 5 ani de aplicare, calculat de la data valabilității brevetului”.

Cum aplicarea invenției nu s-a făcut anterior confirmării valabilității brevetului, perioada de scutire se calculează de la data aplicării pentru o perioadă de 5 ani, respectiv iunie 1994 - iunie 1999. Sumele stabilite prin procesul-verbal din 16 iunie 1997, ce formează obiectul cauzei, respectiv, 39.922.280 lei impozit pe profit și 23.053.863 lei majorări de întârziere, rezultate din achiziționarea a șase bovine care apoi au fost sacrificate în abator, nu sunt datorate de reclamantă, pe de o parte, pentru că activitatea de sacrificare în abatoare codificată în nomenclatorul de clasificare a activităților din economie cod 151, este activitate de producție și beneficiază de o scutire legală de 5 ani, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi încadrată în sfera comerțului (cu o scutire de 6 luni), impozitul pe profit nu este datorat, fiind rezultatul aplicării în practică a brevetului de invenție arătat mai sus, cu o scutire de impozit pe profit în primii 5 ani de aplicare, conform art. 68 din Legea nr. 64/1991.

În consecință, soluția instanței, de admitere a acțiunii și de anulare a actelor contestate, este temeinică și legală, astfel că recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară, secția Iași, actualmente Comisariatul Regional Bacău, secția județeană Iași, împotriva sentinței civile nr. 127/CA din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2004.