ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 183/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 687 din 18

septembrie 2000, Tribunalul Argeș, a respins acțiunea introdusă de reclamanta

RA R.T. Pitești împotriva pârâtei S.C. Q.T. SRL Pitești.

S-a reținut că prin contractul nr. 47

din 20 noiembrie 1992, completat cu actul adițional nr. 2 din 1998, reclamanta

a închiriat pârâtei spațiul comercial în suprafață de 116,97 mp. situat în Pitești,

stabilindu-se o chirie lunară de 12.000 lei pe mp., indexabilă în raport de

inflație, conform art. 5 din contract. Prin actul adițional s-a stabilit durata

locațiunii până la 21 septembrie 1998.

Întrucât la această dată contractul

de locațiune a încetat de drept

[

art.

1436 alin. (1) C. civ.

]

,

pretenția reclamantei de a fi obligată pârâta la plata chiriei pentru perioada

ulterioară expirării termenului de locațiune a fost considerată neîntemeiată,

și în consecință respinsă acțiunea.

Apelul introdus de reclamanta,

Administrația Domeniului Public Pitești, în calitate de succesoare a RA R.T.,

în ceea ce privește activitatea de administrare a fondului locativ și a spațiilor

cu altă destinație din municipiul Pitești, a fost anulat ca netimbrat, prin

decizia nr. 84 din 16 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Instanța a reținut că apelul nu este

nici timbrat și nici motivat, dar primând excepția de netimbrare, soluția s-a

dat în consecință.

Pe acest aspect s-au avut în vedere

dispozițiile art. 11 și 20 din Legea nr. 146 din 1997, astfel cum a fost

modificată, constatându-se că apelanta nu a timbrat anticipat apelul, și, deși

i s-a pus în vedere să se conformeze timbrajului prin citația pentru termenul

din 16 februarie 2001, când cauza s-a judecat, aceasta nu și-a îndeplinit

obligația.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, Administrația Domeniului Public Pitești, care,

invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., a solicitat

casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

După ce face o expunere a situației

de fapt, menționându-se că activitatea locativă de la RA R.T. Pitești a fost

preluată în baza Protocolului nr. 21922 din 2000, de punere în aplicare a

dispozițiilor Hotărârea Consiliului Local Pitești nr. 324 din 1999 și nr. 21

din 2000, recurenta arată condițiile și data la care a primit citația de la

instanța de apel, nefiind prezentă la data judecății, când s-a dispus anularea

apelului.

Această măsură este nelegală în

opinia recurentei, deoarece, în cauză, operează prevederile art. 17 din Legea nr.

146 din 1997, reclamanta fiind scutită de plata taxei de timbru, dispoziție

legală pe care instanța a încălcat-o prin hotărârea pronunțată.

Se mai face referire în recurs și la

nemotivarea apelului, care se consideră justificată față de dispozițiile art. 284

și urm. C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Pentru că hotărârea ce se critică a

anulat apelul ca netimbrat, se va analiza exclusiv numai acest motiv, cea de a

doua critică urmând să fie supusă discuției la judecarea cauzei pe fond.

În litigiul de față, pentru ceea ce

interesează în raport de hotărârea pronunțată incident, este numai art. 304 pct.

9 C. proc. civ., și nu și art. 304 pct. 5 C. proc. civ., deoarece soluția

pronunțată nu a fost consecința încălcării formelor de procedură sancționate cu

nulitatea de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

De esență, și ce rezolvă recursul,

este aplicarea corectă sau nu de către instanța de apel a Legii nr. 146 din 1997,

republicată, deci, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Din acest punct de vedere, instanța

a greșit atunci când a aplicat în cauză art. 11 din legea timbrului și art. 1

din O.G. nr. 32/1995, completată și modificată prin Legea nr. 123/1997 și O.G. nr.

10/1999, deoarece nu a avut în vedere calitatea apelantei care beneficiază de

prevederile de excepție ale art. 17 din Legea nr. 146/1997, republicată, fiind

scutită de plata taxei de timbru.

Potrivit textului de mai sus,

printre alte categorii de persoane sunt scutite de plata taxei de timbru și

timbru judiciar și instituțiile de interes public, care folosesc bani din

buget, recurenta având această calitate, fiind în subordinea Consiliului Local

al Municipiului Pitești, și folosind bani din bugetul local.

Față de cele arătate, potrivit legii,

recurenta de acum este scutită de plata taxei de timbru și, indiferent când și

cum a primit citația prin care i se punea în vedere timbrarea, apelul nu putea

fi anulat ca netimbrat, motiv pentru care se admite recursul și se casează

decizia, cu trimiterea cauzei la instanța de apel pentru soluționarea acestuia.

Cu ocazia rejudecării, se va avea în

vedere și aspectul nemotivării acestuia, cât și apărările făcute în recurs de

recurentă pe această problemă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta, Administrația Domeniului Public Pitești (succesoare a RA R.T.)

împotriva deciziei nr. 84/A-C din 16 februarie 2001 a Curții de Apel Pitești,

casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 21 ianuarie 2004.