ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1549/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1549/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1713/C din
22 noiembrie 1999, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,
a respins acțiunea reclamantei S.N.P. P. SA, sucursala P.C. Bihor, împotriva pârâtei
S.N.T.F.M. C.F.R., Agenția Teritorială Cluj, prin care s-a solicitat pronunțarea
unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de
10.629.311 lei cu titlu de despăgubiri.
Sentința tribunalului a rămas definitivă,
în baza deciziei nr. 497/2000 a Curții de Apel Cluj și irevocabilă, în baza
deciziei nr. 440 din 29 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.
Împotriva deciziei Curții de Apel
Cluj a formulat contestație în anulare S.N.P. P. SA, sucursala P.C. Bihor, iar
prin decizia nr. 37 din 30 mai 2002, secția comercială și de contencios administrativ
a Curții de Apel Cluj a respins, ca nefondată, contestația reclamantei, cu
motivarea că, în speță, nu poate fi invocat nici un motiv de nulitate cu
privire la îndeplinirea procedurii de citare.
Cu actul înregistrat la 12 august
2002, sucursala P.C. Bihor din cadrul S.N.P. P. SA București a formulat recurs împotriva
acestei decizii, susținând că procedura de citare, pentru singurul termen de
judecată a apelului declarat împotriva sentinței Judecătoriei Cluj Napoca, nu a
fost legal îndeplinită, respectiv, citația nu a cuprins datele de identificare a
felului pricinii, fiind înscris doar „litigiu comercial”, fără alte detalii legate
de caracterul litigiului.
Recursul contestatoarei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că
sentința civilă nr. 1713/C din 22 noiembrie 1999 a fost pronunțată de
Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ, în dosarul acestei
instanțe nr. 8054/1999, recurenta fiind în eroare atunci când critică hotărârea
Judecătoriei Cluj Napoca.
Pe de altă parte, din actele
dosarului rezultă că, pentru termenul de judecată din 22 noiembrie 1999,
reclamanta a fost corect citată, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii
aflată la dosarul tribunalului.
Într-adevăr, dovada de îndeplinire a
procedurii cuprinde toate elementele prevăzute de art. 100 C. proc. civ., actul
purtând și semnătura delegatului societății comerciale destinatare cu numărul
buletinului de identitate, situație în care curtea de apel a fost îndreptățită
să rețină că nu există nici un motiv de nulitate cu privire la îndeplinirea
procedurii de citare.
De altfel, cauza a parcurs mai multe
faze procesuale în care sucursala Bihor a SC P. SA a avut posibilitatea de a-și
formula susținerile, motiv pentru care va fi respins recursul, în conformitate
cu prevederile 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 12 martie 2003.