ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1191/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 198 din 7 februarie 2000, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea reclamantei SC S.A.L. SNC Cluj și a obligat pârâtul, Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, să plătească acesteia suma de 4.405.259 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând prejudiciul produs prin devalorizarea sumei de 14.743.443 lei. Prin aceeași hotărâre, instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind validarea popririi și a respins acțiunea față de B.C.R. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 491 din 18 mai 2000, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin decizia nr. 4544 din 11 iulie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei pronunțate în apel, pe care a casat-o și a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea rejudecării apelului. Rejudecând, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 2 din 10 ianuarie 2002, a anulat apelul declarat de reclamantă, ca insuficient timbrat. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar, la termenul de judecată din 10 ianuarie 2002, a respins cererea de amânare a judecății pentru lipsă de apărare, formulată de apelant și a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări a căii de atac exercitate de către această parte.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, invocând încălcarea dreptului la apărare. În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului aceleiași instanțe, în vederea rejudecării apelului. Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Actele dosarului de apel confirmă susținerile recurentei privind imposibilitatea prezentării administratorului la termenul fixat pentru judecarea apelului, din motive de sănătate, aducerea la cunoștința instanței a acestei împrejurări, formularea unei cereri de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare și în vederea completării taxei de timbru datorate.

Cauza se afla la primul termen de judecată. Instanța de apel a respins cererea de amânare a judecății și s-a pronunțat, la aceeași dată, pe excepție. Or, cererea de amânare a judecării apelului, pentru lipsă de apărare, era temeinic motivată. Ca atare, respingând cererea și pronunțându-se la același termen, instanța a încălcat dispozițiile art. 156 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise”. Așadar, criticile formulate prin recurs, referitoare la încălcarea dreptului la apărare se constată a fi întemeiate.

Este de reținut, în acest sens, că, în raport cu noua perspectivă asupra justiției, garantarea dreptului la apărare, în toate componentele acestuia, așa cum este determinat prin legea procesuală civilă, legea fundamentală și convențiile internaționale la care România este parte, capătă noi valențe, în sensul că depășește interesul părților, față de faptul că respectarea acestui drept contribuie la aflarea adevărului și legala soluționare a procesului civil. Pe de altă parte, din actele cauzei (aflate la dosarul de recurs) rezultă că reclamanta se află în procedura judiciar de faliment și a fost numit un nou lichidator judiciar. Or, nu corespunde spiritului Legii nr. 64/1995, privitoare la valorificarea în cele mai eficiente condiții a activului și lichidarea pasivului, stingerea în condiții incerte, cu referire la realitatea acesteia, a unei creanțe a reclamantei, cu consecința păgubirii eventuale a creditorilor, în limita acestei sume.

Evident că prin statutul arătat, reclamanta nu devine titulara altor drepturi procesuale decât cele legal prevăzute. În același timp, din același motiv, reclamanta nu poate fi privată de nici unul din drepturile prevăzute de legea procesuală civilă, cu referire la dreptul acesteia la apărare care, în cauză, se constată a fi încălcat. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul declarat de reclamantă, va casa decizia atacată și va trimite dosarul aceleiași instanțe în vederea rejudecării apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta SC S.A.L. S.N.C. Cluj, prin lichidator P.G., împotriva deciziei nr. 2 din 10 ianuarie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează și trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Cluj. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie 2004.