ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1492/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1492/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10
martie 2004 Curtea de Apel Craiova a dispus menținerea arestării preventive a
apelanților inculpați B.E., S.P.C. și C.M. și a amânat judecarea cauzei la 24
martie 2004.
Pentru a hotărî astfel
Curtea de Apel Craiova a reținut că pe rolul acestei instanțe se află judecarea
apelurilor procurorului și inculpaților B.E., S.P.C. și C.M., toți 3 arestați
în cauză.
Întrucât apărătorul
inculpatului C.M. a cerut amânarea judecării apelului pentru a putea pregăti
apărarea clientului său, Curtea a considerat întemeiată solicitarea și a fixat
un nou termen de judecată la 24 martie 2004.
Concomitent, instanța de
apel a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților
și invocând dispozițiile art. 300
1
alin. (1) și (3) C. proc. pen.,
considerând că motivele care au stat la baza arestării au rămas actuale a
menținut arestarea preventivă a inculpaților.
Împotriva încheierii a
declarat recurs inculpata B.E. susținând că mandatul său de arestare a încetat
de drept la 24 februarie 2004 adică la 30 de zile după hotărârea de condamnare
în fond din 26 iunie 2004 a Tribunalului Olt ceea ce face ca încheierea din 10
martie 2004 a Curții de Apel Craiova să fie nelegală în partea referitoare la
menținerea arestării preventive. Motivul invocat de recurentă este prevăzut de
art. 385
9
pct.17
1
C. proc. pen. referitor la greșita
aplicare a legii.
Recursul nu este fondat.
Inculpata a fost trimisă
în judecată prin rechizitoriul P.N.A. din 24 iunie 2003 și condamnată în final
prin sentința penală nr. 12 din 26 ianuarie 2004 a Tribunalului Olt.
Prin urmare la data de
10 martie 2004 când s-a pronunțat încheierea Curții de Apel Craiova judecata
cauzei depășise faza judecății fondului și ajunsese în apel.
În ce privește
verificarea arestării inculpatului în cursul judecății Codul de procedură
penală la art. 160
b
prevede: „în cursul judecății instanța verifică
periodic dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării
preventive”.
În cauză instanța de
apel în mod legal și temeinic a considerat că se află în situația prevăzută de
art. 160
b
și în interiorul celor 60 de zile de la pronunțarea
hotărârii de condamnare din 26 ianuarie 2004 când s-a dispus menținerea
arestării preventive, a verificat legalitatea și temeinicia acestei măsuri,
procedând la o nouă menținere pe timp de 60 de zile a arestării preventive.
Numai printr-o greșită
interpretare a legii recurenta consideră că instanța de apel trebuia să
verifice arestarea preventivă a arestării în termen de 30 de zile.
Raționamentul recurentei
ar fi fost valabil dacă inculpata s-ar fi aflat în situația prevăzută la art. 160
C. proc. pen. adică la primul termen de judecată după sesizarea instanței de
fond prin rechizitoriu. Este evident că atunci verificarea stării de arest a
inculpatei nu putea întârzia peste limita de 30 zile de la ultima prelungire a
arestării din cursul urmăririi penale.
Dar așa cum s-a arătat
recurenta nu se află în această situație pentru că procesul penal se află deja
în cursul apelului – în cursul judecății – aplicabile fiind dispozițiile art.160
b
C. proc. pen.
Prin urmare Curtea de
Apel Craiova a făcut o aplicare corectă a legii, astfel că potrivit art. 385
15
pct.1 lit.b C. proc. pen. recursul inculpatei va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D
E:
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.E. împotriva încheierii din 10
martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr. 411/P/2004.
Obligă
pe recurenta inculpată la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 17 martie 2004.