ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1492/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 martie 2004 Curtea de Apel Craiova a dispus menținerea arestării preventive a apelanților inculpați B.E., S.P.C. și C.M. și a amânat judecarea cauzei la 24 martie 2004. Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Craiova a reținut că pe rolul acestei instanțe se află judecarea apelurilor procurorului și inculpaților B.E., S.P.C. și C.M., toți 3 arestați în cauză. Întrucât apărătorul inculpatului C.M. a cerut amânarea judecării apelului pentru a putea pregăti apărarea clientului său, Curtea a considerat întemeiată solicitarea și a fixat un nou termen de judecată la 24 martie 2004. Concomitent, instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și invocând dispozițiile art. 300 1 alin. (1) și (3) C. proc.

pen., considerând că motivele care au stat la baza arestării au rămas actuale a menținut arestarea preventivă a inculpaților. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpata B.E. susținând că mandatul său de arestare a încetat de drept la 24 februarie 2004 adică la 30 de zile după hotărârea de condamnare în fond din 26 iunie 2004 a Tribunalului Olt ceea ce face ca încheierea din 10 martie 2004 a Curții de Apel Craiova să fie nelegală în partea referitoare la menținerea arestării preventive. Motivul invocat de recurentă este prevăzut de art. 385 9 pct.17 1 C. proc. pen. referitor la greșita aplicare a legii. Recursul nu este fondat. Inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul P.N.A.

din 24 iunie 2003 și condamnată în final prin sentința penală nr. 12 din 26 ianuarie 2004 a Tribunalului Olt. Prin urmare la data de 10 martie 2004 când s-a pronunțat încheierea Curții de Apel Craiova judecata cauzei depășise faza judecății fondului și ajunsese în apel. În ce privește verificarea arestării inculpatului în cursul judecății Codul de procedură penală la art. 160 b prevede: „în cursul judecății instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive”. În cauză instanța de apel în mod legal și temeinic a considerat că se află în situația prevăzută de art. 160 b și în interiorul celor 60 de zile de la pronunțarea hotărârii de condamnare din 26 ianuarie 2004 când s-a dispus menținerea arestării preventive, a verificat legalitatea și temeinicia acestei măsuri, procedând la o nouă menținere pe timp de 60 de zile a arestării preventive.

Numai printr-o greșită interpretare a legii recurenta consideră că instanța de apel trebuia să verifice arestarea preventivă a arestării în termen de 30 de zile. Raționamentul recurentei ar fi fost valabil dacă inculpata s-ar fi aflat în situația prevăzută la art. 160 C. proc. pen. adică la primul termen de judecată după sesizarea instanței de fond prin rechizitoriu. Este evident că atunci verificarea stării de arest a inculpatei nu putea întârzia peste limita de 30 zile de la ultima prelungire a arestării din cursul urmăririi penale. Dar așa cum s-a arătat recurenta nu se află în această situație pentru că procesul penal se află deja în cursul apelului – în cursul judecății – aplicabile fiind dispozițiile art.160 b C. proc.

pen. Prin urmare Curtea de Apel Craiova a făcut o aplicare corectă a legii, astfel că potrivit art. 385 15 pct.1 lit.b C. proc. pen. recursul inculpatei va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.E. împotriva încheierii din 10 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr. 411/P/2004. Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2004.