ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4776/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 3 august 2006, Curtea de Apel Craiova a dispus menținerea arestării preventive a apelanților inculpați V.C.R. și C.C.G. Pentru a hotărî astfel, instanța a motivat că arestarea preventivă a inculpaților este de natură să atingă scopul prevăzut la art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauză existând în continuare temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații care au cerut casarea acesteia și în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive. Recursurile inculpaților nu sunt fondate.

Aceștia se află în faza judecării apelului lor împotriva sentinței penale nr. 116 din 13 iunie 2006 a Tribunalului Olt care i-a condamnat, la câte un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunile concurente prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) și (2) și art. 25 din Legea nr. 365/2002 și care a menținut starea de arest a inculpaților. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând conform art. 160 b C. proc. pen. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., instanța verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive în cursul judecății, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispunea prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.

Din examinarea dosarului rezultă că la luarea și menținerea până în prezent a măsurii arestării preventive au fost avute în vedere condițiile prevăzute de lege respectiv existența unor indicii temeinice că inculpații au comis faptele și împrejurarea că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise sunt mai mari de 4 ani iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Prin urmare, dacă temeiurile care au determinat arestarea subzistă, în mod corect instanța Curții de Apel Craiova a menținut-o. Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații arestați și îi va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.C.R. și C.C.G. împotriva încheierii din 3 august 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 60 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 august 2006.