ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4836/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din 28 iulie 2006, pronunțată

în dosarul nr. 3014/45/2006, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins

excepția nulității absolute a încheierii de ședință din 16 septembrie 2005 a

Tribunalului Vaslui prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților

C.V. și C.I. precum și a încheierilor ulterioare prin care s-a dispus

prelungirea arestării preventive a inculpaților.

A respins cererea inculpaților

privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu

părăsi țara.

În baza art. 300

2

raportat

la art. 160

b

C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a

inculpaților C.V. și C.I., fixându-se termen de judecată la 15 august 2006.

Împotriva acestei încheieri,

inculpații au declarat recurs, argumentând că nu mai subzistă temeiurile avute

în vedere la luarea măsurii preventive și au solicitat casarea încheierii și

revocarea măsurii arestării preventive.

Recursurile sunt nefondate, pentru

motivele ce urmează:

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată

este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

Conform art. 160

b

alin. (3)

din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

Potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F.,

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpații C.V. și C.I. au fost arestați în vederea aducerii lor în

fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui

că au săvârșit o infracțiune [(lit. c)].

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct.

1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului C.V. la

pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare și a inculpatei C.I. la

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare (pedepse aplicate prin sentința penală nr.

217 din 12 iunie 2006 a Tribunalului Vaslui).

Chiar dacă sentința nu a rămas,

încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpaților C.V. și C.I. este

justificată, aceștia fiind trimiși în judecată și condamnați în primă instanță

pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani

închisoare și pentru care există probe certe că lăsarea în libertate prezintă

un pericol concret pentru ordinea publică [(infracțiunile prevăzute de art. 12 alin.

(1) și (2), art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001)].

Constatând că sunt întrunite atât

cerințele art. 300

2

C. proc. pen., raportate la art. 160

b

alin. (1) și (3) din același cod, cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și

c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpați, încheierea atacată fiind legală și justificată.

Curtea constată, în consecință, că

în raport cu considerentele expuse precum și cu menținerea, iar nu schimbarea

temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării, nu sunt incidente, în

cauză, dispozițiile art. 139 alin. (1), raportate la art. 136 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții inculpați vor fi obligați, fiecare, la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de câte 100 RON, din care suma de câte 40 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.V. și C.I. împotriva Încheierii din 28 iulie 2006 a

Curții de Apel Iași, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3014/45/2006.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 100 RON, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 40 RON, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 august 2006.