ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1312/2007

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția penală, ca instanță de apel, prin încheierea din 1 februarie 2007, a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților C.N. și C.M. Instanța a motivat măsura luată prin faptul că verificându-se legalitatea și temeinicia arestării preventive, s-a constatat din actele și probele dosarului, că în cauză, nu au intervenit elemente noi, care să impună punerea în libertate, a inculpaților. Că, în raport de acest fapt și de dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., se impune menținerea arestării preventive a fiecărui inculpat. Împotriva acestei încheieri, în termen legal s-au declarat recursuri de către inculpați, invocându-se art. 385 9 pct. 9 C. proc.

pen. și susținându-se că: încheierea nu este motivată; s-au modificat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, astfel încât, nu se mai impune menținerea stării de arest, lăsarea lor în libertate, nemaiprezentând pericol pentru ordinea publică, în sensul că, față de durata arestării preventive, aceștia nu mai pot desfășura o altă activitate infracțională, este depășit, termenul rezonabil al duratei arestării preventive și instanța nu a făcut aplicarea principiilor generale statuate de jurisprudența C.E.D.O., încălcând, astfel, dreptul inculpaților de a fi eliberați pe timpul procedurii judiciare. Inculpații au cerut ca având în vedere că încheierea de menținere a arestului preventiv este supusă numai căii de atac a recursului se impune ca instanța de control judiciar să examineze cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen. Recursurile sunt nefondate. Contrar, susținerilor apărării inculpaților, încheierea prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților este motivată ca hotărâre judecătorească, încheierea trebuie să surprindă, în motivare, esența lucrurilor ce au determinat luarea măsurii, nefiind obligată să discute, pe larg, problemele ridicare de măsurile dispuse. Tot așa, apărarea inculpaților greșește, susținând că în cauză, s-ar fi schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Nici un act sau probă din dosar nu dovedește că, în speță, s-ar fi schimbat cu ceva temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive. Lăsarea în libertate a inculpaților, prezintă, în continuare, pericol pentru ordinea publică, nimic, nefiind de natură a garanta că respectivii n-ar putea comite alte fapte de natura celor de săvârșirea cărora sunt învinuiți.

Nici susținerea că, în speță, ar fi trecut termenul rezonabil al deținerii preventive, nu poate fi primită. Acest termen, nu este unul, măsurabil în timp, dimensiunile lui variind în raport atât cu gravitatea infracțiunilor imputate cât și cu gradul de pericol prezentat de inculpați, pentru ordinea publică. În sfârșit, actele și probele dosarului nu confirmă nici susținerea că inculpaților li s-ar fi adus atingere drepturilor judiciare desprinse din jurisprudența C.E.D.O. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile declarate de inculpații C.N. și C.M., ca nefondate și să le respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel, încheierea atacată.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați C.N. și C.M. împotriva încheierii de ședință din 1 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 15497/54/2006. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2007.