ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1312/2007

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția

penală, ca instanță de apel, prin încheierea din 1 februarie

2007, a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a

inculpaților C.N. și C.M.

Instanța a motivat

măsura luată prin faptul că verificându-se legalitatea și

temeinicia arestării preventive, s-a constatat din actele și probele

dosarului, că în cauză, nu au intervenit elemente noi, care să

impună punerea în libertate, a inculpaților. Că, în raport de

acest fapt și de dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., se impune menținerea arestării

preventive a fiecărui inculpat.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal s-au declarat recursuri de către inculpați,

invocându-se art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. și

susținându-se că: încheierea nu este motivată; s-au modificat

temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților,

astfel încât, nu se mai impune menținerea stării de arest,

lăsarea lor în libertate, nemaiprezentând pericol pentru ordinea publică,

în sensul că, față de durata arestării preventive,

aceștia nu mai pot desfășura o altă activitate

infracțională, este depășit, termenul rezonabil al duratei

arestării preventive și instanța nu a făcut aplicarea

principiilor generale statuate de jurisprudența C.E.D.O., încălcând,

astfel, dreptul inculpaților de a fi eliberați pe timpul procedurii

judiciare.

Inculpații au cerut ca

având în vedere că încheierea de menținere a arestului preventiv este

supusă numai căii de atac a recursului se impune ca instanța de

control judiciar să examineze cauza sub toate aspectele, conform

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.

Recursurile sunt nefondate.

Contrar, susținerilor

apărării inculpaților, încheierea prin care s-a menținut

arestarea preventivă a inculpaților este motivată ca

hotărâre judecătorească, încheierea trebuie să

surprindă, în motivare, esența lucrurilor ce au determinat luarea

măsurii, nefiind obligată să discute, pe larg, problemele

ridicare de măsurile dispuse. Tot așa, apărarea inculpaților

greșește, susținând că în cauză, s-ar fi schimbat

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Nici un act sau probă din dosar nu dovedește că, în

speță, s-ar fi schimbat cu ceva temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii preventive. Lăsarea în libertate a inculpaților,

prezintă, în continuare, pericol pentru ordinea publică, nimic,

nefiind de natură a garanta că respectivii n-ar putea comite alte

fapte de natura celor de săvârșirea cărora sunt învinuiți.

Nici susținerea că, în speță, ar fi trecut termenul

rezonabil al deținerii preventive, nu poate fi primită. Acest termen,

nu este unul, măsurabil în timp, dimensiunile lui variind în raport atât

cu gravitatea infracțiunilor imputate cât și cu gradul de pericol

prezentat de inculpați, pentru ordinea publică. În sfârșit,

actele și probele dosarului nu confirmă nici susținerea că

inculpaților li s-ar fi adus atingere drepturilor judiciare desprinse din

jurisprudența C.E.D.O.

În raport cu cele

arătate, Curtea va trebui să privească recursurile declarate de

inculpații C.N. și C.M., ca nefondate și să le

respingă, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., menținând astfel, încheierea atacată.

Văzând și

reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenții inculpați C.N. și C.M. împotriva

încheierii de ședință din 1 februarie 2007 a Curții de Apel

Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 15497/54/2006.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 9 martie 2007.