ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 31/2007

Examinând recursurile de față constată: Prin încheierea din 11 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului București, s-a dispus, între altele, menținerea stării de arest a inculpaților B.V., D.S., B.I., C.Șt., M.P., S.M., P.G., P.A., C.I.E., S.A. și U.C. S-a reținut, în esență, că subzistă temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza privării inculpaților de libertate și impun în continuare această măsură, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații B.V., S.M., U.C., P.A., D.S.

și S.A. În motivarea recursurilor s-a susținut că procesul trenează din motive neimputabile inculpaților, iar aceștia sunt arestați de aproape 3 ani, durata ce depășește termenul rezonabil. S-a mai susținut că nu mai subzistă nici temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, neexistând date că lăsarea lor în libertate prezintă pericol social pentru odinea publică. O altă critică se referă la faptul că motivarea încheierii are caracter formal, reluând argumentele pe care judecătorii le-au avut în vedere la menținerea arestării pe durata judecării apelului. Examinând cauza în raport de motivele invocate, dar și din oficiu în condițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., instanța, verificând periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, menține această măsură dacă constată că temeiurile avute în vedere la luarea ei impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Având în vedere actele dosarului, Curtea constată că justificat instanța de apel a reținut că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților și a menținut arestarea preventivă, existând motive plauzibile de a bănui că inculpații, față de care legal s-a luat și s-a menținut până în prezent măsura arestării preventive, au comis mai multe fapte penale grave, cum ar fi lipsirea de libertate în mod ilegal, șantaj, tâlhărie, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care se susține că au fost comise faptele, dar și persoana inculpaților.

Este neîntemeiată susținerea recurenților inculpați în sensul că a fost depășit un termen rezonabil, fiind astfel încălcare dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., întrucât rezonabilitatea termenului trebuie apreciată în raport de complexitatea cauzei. Or, în speță procesul penal privește un număr de 31 de inculpați și a necesitat administrarea unui vast probatoriu, iar pe de altă parte, cursul acestuia a fost suspendat în vederea soluționării unei excepții de neconstituționalitate ridicată în apărarea inculpaților. Se mai reține că nu este fondat nici motivul de recurs referitor la faptul că prin încheiere sunt reluate aceleași argumente și nu sunt invocate temeiuri noi de fapt sau de drept care să justifice menținerea arestării, întrucât, în raport de dispozițiile art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., pentru menținerea acestei măsuri nu este necesar să existe temeiuri noi, fiind suficient ca cele care au stat la baza luării măsurii să impună în continuare privarea de libertate. Având în vedere considerentele expuse, Curta va respinge recursurile ca nefondate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.V., D.S., B.I., S.M., P.A., S.A. și U.C. împotriva încheierii din 11decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 28733/2/2005 (2827/M/2005). Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează: - B.V., B.I., P.A., S.A. și U.C. la câte 100 lei și - D.S. și S.M., la câte 150 lei, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2007.