ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 31/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 31/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Examinând recursurile de

față constată:

Prin încheierea din 11

decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței

penale nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului București, s-a dispus,

între altele, menținerea stării de arest a inculpaților B.V., D.S.,

B.I., C.Șt., M.P., S.M., P.G., P.A., C.I.E., S.A. și U.C.

S-a reținut, în

esență, că subzistă temeiurile de fapt și de drept

care au stat la baza privării inculpaților de libertate și impun

în continuare această măsură, astfel încât sunt incidente

dispozițiile art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva încheierii au

declarat recurs inculpații B.V., S.M., U.C., P.A., D.S. și S.A.

În motivarea recursurilor

s-a susținut că procesul trenează din motive neimputabile

inculpaților, iar aceștia sunt arestați de aproape 3 ani, durata

ce depășește termenul rezonabil.

S-a mai susținut

că nu mai subzistă nici temeiurile care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive, neexistând date că lăsarea

lor în libertate prezintă pericol social pentru odinea publică.

O altă critică se

referă la faptul că motivarea încheierii are caracter formal, reluând

argumentele pe care judecătorii le-au avut în vedere la menținerea

arestării pe durata judecării apelului.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate, dar și din oficiu în condițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile nu sunt

fondate.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., instanța, verificând periodic legalitatea

și temeinicia arestării preventive, menține această

măsură dacă constată că temeiurile avute în vedere la

luarea ei impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Având în vedere actele

dosarului, Curtea constată că justificat instanța de apel a

reținut că se impune în continuare privarea de libertate a

inculpaților și a menținut arestarea preventivă, existând

motive plauzibile de a bănui că inculpații, față de

care legal s-a luat și s-a menținut până în prezent măsura

arestării preventive, au comis mai multe fapte penale grave, cum ar fi lipsirea

de libertate în mod ilegal, șantaj, tâlhărie, iar lăsarea

acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică, având în vedere modalitatea și împrejurările concrete

în care se susține că au fost comise faptele, dar și persoana

inculpaților.

Este neîntemeiată

susținerea recurenților inculpați în sensul că a fost

depășit un termen rezonabil, fiind astfel încălcare

dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., întrucât rezonabilitatea termenului

trebuie apreciată în raport de complexitatea cauzei.

Or, în speță

procesul penal privește un număr de 31 de inculpați și a

necesitat administrarea unui vast probatoriu, iar pe de altă parte, cursul

acestuia a fost suspendat în vederea soluționării unei excepții

de neconstituționalitate ridicată în apărarea inculpaților.

Se mai reține că

nu este fondat nici motivul de recurs referitor la faptul că prin

încheiere sunt reluate aceleași argumente și nu sunt invocate

temeiuri noi de fapt sau de drept care să justifice menținerea

arestării, întrucât, în raport de dispozițiile art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., pentru menținerea acestei măsuri nu este necesar

să existe temeiuri noi, fiind suficient ca cele care au stat la baza

luării măsurii să impună în continuare privarea de

libertate.

Având în vedere considerentele

expuse, Curta va respinge recursurile ca nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., fiecare recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații B.V., D.S., B.I., S.M., P.A., S.A. și

U.C. împotriva încheierii din 11decembrie 2006 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 28733/2/2005 (2827/M/2005).

Obligă pe fiecare recurent

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum

urmează:

- B.V., B.I., P.A., S.A. și U.C.

la câte 100 lei și

- D.S. și S.M., la câte 150

lei, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 8 ianuarie 2007.