ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 638/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare

recursul declarat de condamnatul D.D. deciziei penale nr.724 din 14 noiembrie

2002 a Curții de Apel București – secția I penală.

S-a

prezentat recurentul condamnat, asistat de apărător din oficiu,

avocat D.C.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

lasă la aprecierea instanței admiterea recursului.

Procurorul

a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Condamnatul

solicită admiterea recursului.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.948 din 10 octombrie 2002, Tribunalul București,

secția a II-a penală, a respins cererea de întrerupere a

executării pedepsei formulată de condamnatul D.D. de 7 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr.98/2001 a

Tribunalului București, secția I penală, cu obligarea acestuia

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța

de fond, pentru a hotărî astfel, a reținut că în motivarea

cererii condamnatul a arătat că familia sa se confruntă cu

lipsuri materiale.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, reiterând același

motiv.

Prin

decizia nr.724 din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel București,

secția I penală, a respins ca nefondat apelul condamnatului.

Împotriva

acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, solicitând întreruperea executării

pedepsei.

Recursul

este nefondat.

Curtea

constată față de ansamblul probator administrat că, în mod

corect au fost apreciate împrejurările arătateîn ancheta socială

efectuată în cauză, respectiv situația materială

precară a familiei.

Cum

această stare este preexistentă condamnării inculpatului, chiar

în situația în care ar fi întreruptă executarea pedepsei,

această stare de fapt nu ar fi rezolvabilă.

Pe

de altă parte, starea familială precară nu face parte dintre

condițiile speciale prevăzute de art.453 lit.c Cod procedură

penală, datrorită căreia executarea imediată a pedepsei ar

avea consecințe grave pentru familia condamnatului.

Ca

atare, Curtea, în baza prevederilor art.385

15

pct.1 lit.b din Codul

de procedură penală va respinge, ca nefondat recursul și-l va

obliga pe condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul D.D. împotriva deciziei penale nr.724 din 14

noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I

penală.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 7 februarie 2003.