ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 600/2003

R O M Â N I A S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul R.C. împotriva deciziei penale nr.681 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. S-a prezentat: condamnatul, în stare de arest, asistat de avocat B.A., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul condamnatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii în acest sens. Procurorul a cerut respingerea recursului, ca nefondat. Condamnatul a fost de acord cu susținerile apărătorului. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.653 din 16 iulie 2002, ce a fost pronunțată în dosarul nr.3092/2002 al Tribunalului București – Secția I Penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei introdusă de condamnatul R.C.

A reținut instanța de fond că motivele familiale invocate de condamnat nu justifică întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare în cursul executării căreia se află. Împotriva acestei soluții a declarat apel condamnatul, în termenul prevăzut de lege, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că situația sa familială dificilă justifică întreruperea executării pedepsei, fiind vorba de mama sa, văduvă și suferindă, ce are nevoie de ajutor. Prin decizia penală nr.681 din 30 octombrie 2002, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul, reținând următoarele: Ancheta socială efectuată în cauză a pus în evidență că mama condamnatului este recăsătorită din anul 1990 și că soțul acesteia, încadrat în muncă, realizează venituri.

S-a mai relevat că mama condamnatului nu are probleme de sănătate, că locuiește în condiții corespunzătoare și că are o viață normală de familie alături de soțul ei. S-a conchis, că cele invocate de condamnat în cererea de întrerupere a executării pedepsei nu au nici un temei de fapt, sub aspectele ținând de situația socială și medicală a mamei sale. Cât privește faptul că soții tatăl vitreg al inculpatului și mama acestuia sunt datornici cu o sumă considerabilă pentru neplata chiriei și a întreținerii la locuința lor, s-a apreciat că aceasta este o problemă ce nu-i aparține condamnatului și pe care acesta nu ar putea să o rezolve în timpul unei eventuale întreruperi de 3 luni a executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul Răcăreanu Ionel care a reiterat motivele susținute la instanța de fond și recurs legată de situația familială. Curtea, examinând cauza în raport de motivele invocate cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat întrucât astfel cum corect au apreciat instanțele, situația familială a condamnatului nu justifică întreruperea executării pedepsei, din ancheta socială efectuată nerezultând împrejurări speciale care ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familie în sensul dispozițiilor art.453 lit.c Cod procedură penală. În consecință, recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare potrivit dispozițiilor art.385 15 pct.11 lit.b Cod procedură penală, cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de condamnatul R.C. împotriva deciziei penale nr.681 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 550.000 lei, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2003.