ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 600/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 600/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
R O M Â N I A
S-a luat în examinare
recursul declarat de condamnatul R.C. împotriva deciziei penale nr.681 din 30
octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a
penală.
S-a
prezentat: condamnatul, în stare de arest, asistat de avocat B.A.,
apărător desemnat din oficiu.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul
condamnatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii în acest sens.
Procurorul
a cerut respingerea recursului, ca nefondat.
Condamnatul
a fost de acord cu susținerile apărătorului.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.653 din 16 iulie 2002, ce a fost
pronunțată în dosarul nr.3092/2002 al Tribunalului București –
Secția I Penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de
întrerupere a executării pedepsei introdusă de condamnatul R.C.
A
reținut instanța de fond că motivele familiale invocate de
condamnat nu justifică întreruperea executării pedepsei de 9 ani
închisoare în cursul executării căreia se află.
Împotriva
acestei soluții a declarat apel condamnatul, în termenul prevăzut de
lege, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că
situația sa familială dificilă justifică întreruperea
executării pedepsei, fiind vorba de mama sa, văduvă și
suferindă, ce are nevoie de ajutor.
Prin
decizia penală nr.681 din 30 octombrie 2002, Curtea de Apel București
a respins ca nefondat apelul, reținând următoarele:
Ancheta
socială efectuată în cauză a pus în evidență că
mama condamnatului este recăsătorită din anul 1990 și
că soțul acesteia, încadrat în muncă, realizează venituri.
S-a
mai relevat că mama condamnatului nu are probleme de sănătate,
că locuiește în condiții corespunzătoare și că
are o viață normală de familie alături de soțul ei.
S-a
conchis, că cele invocate de condamnat în cererea de întrerupere a
executării pedepsei nu au nici un temei de fapt, sub aspectele ținând
de situația socială și medicală a mamei sale.
Cât
privește faptul că soții tatăl vitreg al inculpatului
și mama acestuia sunt datornici cu o sumă considerabilă pentru
neplata chiriei și a întreținerii la locuința lor, s-a apreciat
că aceasta este o problemă ce nu-i aparține condamnatului
și pe care acesta nu ar putea să o rezolve în timpul unei eventuale
întreruperi de 3 luni a executării pedepsei.
Împotriva
acestei decizii a formulat recurs condamnatul Răcăreanu Ionel care a
reiterat motivele susținute la instanța de fond și recurs
legată de situația familială.
Curtea,
examinând cauza în raport de motivele invocate cât și din oficiu,
constată că recursul este nefondat întrucât astfel cum corect au
apreciat instanțele, situația familială a condamnatului nu
justifică întreruperea executării pedepsei, din ancheta socială
efectuată nerezultând împrejurări speciale care ar avea consecințe
grave pentru condamnat sau familie în sensul dispozițiilor art.453 lit.c
Cod procedură penală.
În
consecință, recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare
potrivit dispozițiilor art.385
15
pct.11 lit.b Cod
procedură penală, cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D
E C I D E:
Respinge recursul declarat
de condamnatul R.C. împotriva deciziei penale nr.681 din 30 octombrie 2002 a
Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca
nefondat.
Obligă
pe recurent să plătească statului 550.000 lei, din care suma de
150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată
în ședință publică, azi 6 februarie 2003.