ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1688/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 596 din 26

noiembrie 2002, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul C.R.M. la 3 ani și

7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicația dispozițiilor

art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest și

s-a dispus deducerea prevenției de la 24 iulie 2002 la zi.

Inculpatul a fost obligat în solidar

cu părțile responsabile civilmente C.A. și C.E. la despăgubiri civile în sumă

de 21.000.000 lei către N.A. și la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din

oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției.

Instanța a reținut, în fapt, că

inculpatul C.R.M. provine dintr-o familie numeroasă de țigani, ai cărui membri

au fost expulzați din Polonia în anul 1999. Unii dintre membrii acestei

familii, împreună cu alți cunoscuți, au în preocupare săvârșirea de furturi

pentru asigurarea existenței.

În ziua de 1 iunie 2002, inculpatul

C.R.M. a venit în municipiul Cluj Napoca din municipiul Sibiu, împreună, așa

cum rezultă din declarațiile sale, cu C.V. și P.I., cu scopul de a comite

furturi.

Inculpatul, profitând de faptul că

partea vătămată N.A. din municipiul Cluj Napoca, întindea rufe la uscat în

curte, a pătruns în locuința acesteia și a sustras 7 milioane lei, un ceas Doxa

și 3 inele din aur, bunuri în valoare totală de 21 milioane lei.

Fiind descoperit în apartament de

partea vătămată, aceasta a încercat să-l rețină și să-și recupereze bunurile,

însă inculpatul a lovit-o cu mâinile și picioarele, încercând și să o muște de

față, asigurându-și scăparea.

Prejudiciul nu a fost recuperat.

Față de gradul ridicat de pericol

social al infracțiunii și de datele anchetei sociale, instanța a apreciat că

este exclusă aplicarea unei măsuri educative.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul minor a declarat apel, solicitând în principal reducerea pedepsei

și, în subsidiar, aplicarea unei măsuri educative.

Prin decizia penală nr. 6 din 15

ianuarie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de inculpat, a

desființat hotărârea atacată în latură penală și, rejudecând, în baza art. 104

C. pen., a aplicat făptuitorului minor măsura educativă a internării într-un

centru de reeducare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii.

Instanța de apel a apreciat că

pentru reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de către acesta de noi

infracțiuni, măsura adecvată este aceea a internării într-un centru de

reeducare.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva deciziei penale sus-menționate, criticând-o pentru netemeinicia

sancțiunii aplicate și solicitând condamnarea sa la pedeapsa închisorii,

într-un cuantum inferior celui stabilit de instanța de fond.

Verificând hotărârea atacată în baza

lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că recursul nu

este fondat.

Așa cum rezultă din ancheta socială,

inculpatul minor C.R.M. provine dintr-o familie numeroasă, cu 10 copii, locuind

în orașul Aiud la un frate al mamei, într-o încăpere în condiții improprii.

Familia nu are nici un venit, trăind din cerșit, iar unii dintre copii sunt fie

în detenție, fie în centru pentru minori.

Minorul inculpat a mai fost cercetat

de organul de poliție pentru furturi și este neșcolarizat.

Raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică atestă imaturitate afectiv-comportamentală și carențe

socio-educative, concluzionând că inculpatul nu prezintă tulburări

psihopatologice și că a comis faptele cu discernământ.

În raport de aceste date, dar și de

gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, Curtea constată că

măsura internării inculpatului minor într-un centru de reeducare este

justificată, acesta având astfel posibilitatea de a urma un program coerent,

adecvat și supravegheat de reeducare precum și de a dobândi o pregătire

profesională, care să-i asigure pentru viitor sursele pentru existență.

Neconstatând nici din examinarea din

oficiu a hotărârilor pronunțate existența vreunui caz de casare, recursul

inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

Curtea va constata că inculpatul

este arestat începând cu data de 24 iulie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.R.M. împotriva deciziei penale nr. 6 din 15 ianuarie

2003 a Curții de Apel Cluj.

Constată că inculpatul este arestat

de la 24 iulie 2002.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

aprilie 2003.