ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2288/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 479 din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Bacău, inculpatul A.C. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul suspendării condiționate și grațierii pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 221 din 20 mai 2002 a Judecătoriei Buhuși, inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 10 ani și 10 luni și 4 ani pedeapsă complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa perioada arestului preventiv de la 15 septembrie 2003 până la pronunțarea hotărârii. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 11 septembrie 2003, inculpatul a aplicat victimei L.C. mai multe lovituri peste față și zona toracică, după care a lovit-o cu picioarele în zona abdominală și toracică. La 14 septembrie 2003, victima a fost transportată la spital unde s-a constatat decesul. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 2923/2003 al S.M.L. Bacău, moartea L.C. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute generate de un politraumatism abdominal cu ruptură de splină și hematom subcapsular, fractură de mandibulă și fractură de corn hioidian drept.

S-a concluzionat că leziunile s-au produs prin loviri repetate cu corp dur, posibil și comprimare, între acestea și deces existând legătură directă de cauzalitate. Prin decizia penală nr. 50/2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepsei. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care solicită în principal achitarea, întrucât nu el a ucis victima, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzute de art. 180 C. pen., acceptând că a lovit ușor victima. Motivele de recurs invocate de inculpat sunt cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 18 C. pen.

Recursul nu este fondat. Din actele dosarului rezultă cu certitudine că inculpatul a bătut-o cu sălbăticie pe victimă, concubina sa. Martora L.A. a declarat că a stat de vorbă cu victima înainte de moarte. Aceasta purta urmele vizibile ale unei grave agresiuni fizice, leziuni și hemoragii de sânge pe gură. Aceeași martoră a declarat că victima i-a relatat că a fost agresată și adusă în acea stare de inculpat. Din constatările și concluziile actului medico-legal aflat la dosar rezultă neîndoielnic că victima a fost bătută sistematic, lovită în zona superioară a corpului, ceea ce i-a produs leziunile descrise.

Toate aceste probe împreună cu recunoașterea evazivă a inculpatului care încearcă să eludeze răspunderea penală susținând că agresiunea lui nu a fost de natură să producă decesul victimei, dovedesc că instanțele de fond și apel au reținut corect starea de fapt, că el este autorul uciderii acesteia, faptă pe care instanțele legal au încadrat-o în infracțiunea de omor. Așa fiind, Curtea în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 50 din 10 februarie 2004 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 septembrie 2003 la 28 aprilie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2004.