ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2288/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 479 din 16

decembrie 2003 a Tribunalului Bacău, inculpatul A.C. a fost condamnat la

pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută

de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. și art. 7

din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul suspendării condiționate și

grațierii pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 221

din 20 mai 2002 a Judecătoriei Buhuși, inculpatul urmând să execute în total

pedeapsa de 10 ani și 10 luni și 4 ani pedeapsă complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa perioada arestului preventiv de la 15

septembrie 2003 până la pronunțarea hotărârii.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, în seara zilei de 11 septembrie 2003, inculpatul a

aplicat victimei L.C. mai multe lovituri peste față și zona toracică, după care

a lovit-o cu picioarele în zona abdominală și toracică. La 14 septembrie 2003,

victima a fost transportată la spital unde s-a constatat decesul.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală nr. 2923/2003 al S.M.L. Bacău, moartea L.C. a fost violentă și

s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute generate de un

politraumatism abdominal cu ruptură de splină și hematom subcapsular, fractură

de mandibulă și fractură de corn hioidian drept.

S-a concluzionat că leziunile s-au

produs prin loviri repetate cu corp dur, posibil și comprimare, între acestea

și deces existând legătură directă de cauzalitate.

Prin decizia penală nr. 50/2004,

Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a

criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepsei.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul care solicită în principal achitarea, întrucât nu el a ucis victima,

iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau

alte violențe, prevăzute de art. 180 C. pen., acceptând că a lovit ușor

victima.

Motivele de recurs invocate de

inculpat sunt cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1)

pct. 17 și 18 C. pen.

Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă cu

certitudine că inculpatul a bătut-o cu sălbăticie pe victimă, concubina sa.

Martora L.A. a declarat că a stat de vorbă cu victima înainte de moarte.

Aceasta purta urmele vizibile ale

unei grave agresiuni fizice, leziuni și hemoragii de sânge pe gură.

Aceeași martoră a declarat că

victima i-a relatat că a fost agresată și adusă în acea stare de inculpat. Din

constatările și concluziile actului medico-legal aflat la dosar rezultă

neîndoielnic că victima a fost bătută sistematic, lovită în zona superioară a

corpului, ceea ce i-a produs leziunile descrise. Toate aceste probe împreună cu

recunoașterea evazivă a inculpatului care încearcă să eludeze răspunderea

penală susținând că agresiunea lui nu a fost de natură să producă decesul

victimei, dovedesc că instanțele de fond și apel au reținut corect starea de

fapt, că el este autorul uciderii acesteia, faptă pe care instanțele legal au

încadrat-o în infracțiunea de omor.

Așa fiind, Curtea în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul și-l va

obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat din care onorariul

apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 50 din 10 februarie

2004 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 septembrie 2003 la 28

aprilie 2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 aprilie 2004.