ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 206/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr.31 din 5 martie 2003, Tribunalul Olt, secția penală a condamnat, printre alții, pe inculpatul C.G. la 6 ani închisoare, în baza art.211 alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.a cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.b C.pen., înlăturând art.37 lit.b C.pen. S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 din C.pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului, deducându-se din pedeapsă reținerea și arestrea preventivă începând cu data de 3 iulie 2002. S-a constatat că S.C. A SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză. Inculpatul a fost obligat în solidar cu ceilalți 3 inculpați la daune morale în sumă de 20 milioane lei către partea civilă C.L.

Instanța a reținut că, în noaptea de 28/29 iunie 2002, după ce au consumat băuturi alcoolice în mai multe baruri, inculpatul C.G., proprietar al atelajului compus din cal și căruță, a propus celorlalți 3 inculpați să se deplaseze la sola cultivată cu ceapă aparținând SC A SRL. Cei 4 inculpați au fost surprinși de paznici, iar în intenția de a păstra cantitatea de ceapă sustrasă până în acel moment și pentru a-și asigura scăparea, i-au amenințat și lovit pe paznici. Cele mai grave leziuni i-au fost cauzate paznicului C.L. care a fost lovit cu o coasă și o furcă de inculpații C.G. și C.F. Ulterior, inculpații au luat cantitatea de ceapă sustrasă (150 kg) și au fugit cu atelajul proprietatea inculpatului C.G.

la domiciliul acestuia. Leziunile cauzate paznicului au necesitat 13-14 zile de îngrijiri medicale, conform certifictului medico-legal aflat la fila 30 din dosarul de urmărire penală. Prin decizia penală nr.444 din 13 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile inculpaților C.E. și C.F., desființând sentința în sensul reducerii de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare a pedepsei aplicate acestora și a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva aceleiași sentințe. Cu privire la inculpatul C.G., instanța de apel a constatat că, deși nu este recidivist, acesta a fost de mai multe ori condamnat pentru fapte de furt și violență, prezentând un pericol social mai ridicat decât ceilalți inculpați.

Împotriva acestei decizii, inculpatul C.G. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor și reducerea pedepsei, invocând cazul de recurs prevăzut de art.385 9 pct.14 C.proc.pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate, în raport cu prevederile art.72 din C.pen.). Examinând recursul, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru argumentele ce urmează: Ambele instanțe au reținut corect, cu privire la inculpatul C.G., gradul de pericol social al faptei de tâlhărie (săvârșită împreună cu mai multe persoane, în timpul nopții), precum și al inculpatului, infractor cu antecedente penale, persoană violentă care a mai săvârșit fapte penale de aceeași natură și care a avut inițiativa săvârșirii faptei, asigurând cu atelajul proprietatea sa atât transportul bunurilor sustrase cât și fuga sa și a celorlalți inculpați de la locul faptei.

Aceste criterii esențiale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 din C.pen., au fost avute în vedere de instanțe, instanța de apel diferențiind cuantumul pedepselor tocmai în raport cu situațiile distincte ale inculpaților participanți. Chiar dacă toți au participat la săvârșirea aceleiași infracțiuni, fiecare a avut un aport diferit și un alt comportament în timpul derulării faptelor, în deosebi față de partea vătămată paznicul C.L., care a fost agresat cu o coasă și o furcă de doi dintre inculpați, unul fiind inculpatul C.G. Prin urmare, se impunea, tocmai în temeiul art.72 din C.pen., aplicarea unor pedepse diferite în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de acest text penal.

De asemenea, sunt irelevante, sub aspectul răspunderii penale a recurentului inculpat, neconstituirea ca parte civilă a societății vătămate, precum și împrejurarea că inculpatul este tânăr. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art.88 din C.pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive de la 3 iulie 2002 la zi. Conform art.192 alin.(2) C.proc.pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.500.000 lei, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr.444 din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 3 iulie 2002 la 14 ianuarie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.