ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 206/2004

Asupra

recursului  de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.31 din 5 martie 2003, Tribunalul Olt, secția  penală a condamnat,

printre alții, pe inculpatul C.G. la 6 ani închisoare, în baza art.211 alin.2

lit.b și alin.2/1 lit.a cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.b   C.pen.,

înlăturând art.37 lit.b  C.pen.   S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 din C.pen.

A

fost menținută starea de arest a inculpatului, deducându-se din pedeapsă

reținerea și arestrea preventivă începând cu data de 3 iulie 2002.

S-a

constatat că S.C. A SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză. Inculpatul a

fost obligat în solidar cu ceilalți 3 inculpați la daune morale în sumă de 20

milioane lei către partea civilă C.L.

Instanța

a reținut că, în noaptea de 28/29 iunie 2002, după ce au consumat băuturi

alcoolice în mai multe baruri, inculpatul C.G., proprietar al atelajului compus

din cal și căruță, a propus celorlalți 3 inculpați să se deplaseze la sola

cultivată cu ceapă aparținând  SC A  SRL. Cei 4 inculpați au fost surprinși de

paznici, iar în intenția de a păstra cantitatea de ceapă sustrasă până în acel

moment și pentru a-și asigura scăparea, i-au amenințat și lovit pe paznici.

Cele mai grave leziuni i-au fost cauzate paznicului C.L. care a fost lovit cu o

coasă și o furcă de inculpații C.G. și C.F. Ulterior, inculpații au luat

cantitatea de ceapă sustrasă (150 kg) și au fugit cu atelajul proprietatea

inculpatului C.G. la domiciliul acestuia. Leziunile cauzate paznicului au

necesitat 13-14 zile de îngrijiri medicale, conform certifictului medico-legal

aflat la fila 30 din dosarul de urmărire penală.

Prin

decizia penală nr.444 din 13 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis

apelurile inculpaților C.E. și C.F., desființând sentința în sensul reducerii

de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare a pedepsei aplicate acestora și a respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva aceleiași sentințe.

Cu

privire la inculpatul C.G., instanța de apel a constatat că, deși nu este

recidivist, acesta a fost de mai multe ori condamnat pentru fapte de furt și

violență, prezentând un pericol social mai ridicat decât ceilalți inculpați.

Împotriva

acestei decizii, inculpatul C.G. a declarat recurs, solicitând casarea

hotărârilor și reducerea pedepsei, invocând cazul de recurs prevăzut de art.385

9

pct.14 C.proc.pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate, în raport

cu prevederile art.72 din C.pen.).

Examinând

recursul, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru argumentele ce

urmează:

Ambele

instanțe au reținut corect, cu privire la inculpatul C.G., gradul de pericol social

al faptei de tâlhărie (săvârșită împreună cu mai multe persoane, în timpul

nopții), precum și al inculpatului, infractor cu antecedente penale, persoană

violentă care a mai săvârșit fapte penale de aceeași natură și care a avut

inițiativa săvârșirii faptei, asigurând cu atelajul proprietatea sa atât

transportul bunurilor sustrase cât și fuga sa și a celorlalți inculpați de la

locul faptei.

Aceste

criterii esențiale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 din C.pen.,

au fost avute în vedere de instanțe, instanța de apel diferențiind cuantumul

pedepselor tocmai în raport cu situațiile distincte ale inculpaților

participanți. Chiar dacă toți au participat la săvârșirea aceleiași

infracțiuni, fiecare a avut un aport diferit și un alt comportament în timpul

derulării faptelor, în deosebi față de partea vătămată paznicul C.L., care a

fost agresat cu o coasă și o furcă de doi dintre inculpați,  unul fiind

inculpatul C.G.

Prin

urmare, se impunea, tocmai în temeiul art.72 din C.pen., aplicarea unor pedepse

diferite în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de acest text

penal.

De

asemenea, sunt irelevante, sub aspectul răspunderii penale a recurentului

inculpat, neconstituirea ca parte civilă a societății vătămate, precum și

împrejurarea că inculpatul este tânăr.

În

consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

Conform

art.88 din C.pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul

reținerii și al arestării preventive de la 3 iulie 2002 la zi.

Conform

art.192 alin.(2) C.proc.pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în cuantum de 1.500.000 lei, din care suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale

nr.444 din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive

de la 3 iulie 2002 la 14 ianuarie 2004.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.