ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1287/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 84 din 5 aprilie 2005, Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul M.V., la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) din același cod. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 27 iunie 2004 la 5 aprilie 2005, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest. A obligat inculpatul la plata sumei de 5.800.000 lei către partea civilă P.V., la 1.150.000 lei către partea civilă S.M.

și la 800.000 lei către partea civilă P.F. reprezentând daune materiale. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate următoare situație de fapt: În noaptea de 26 iunie 2004, în jurul orelor 3,00, partea vătămată P.V. a mers să-și păzească lucerna cosită în punctul Ț., unde l-a surprins pe inculpat, însoțit de alte 2 persoane sustrăgând lucerna pe care o încărcau într-o căruță. Pentru a-și asigura scăparea inculpatul l-a lovit pe P.V. cu o furcă peste brațul stâng pe care i l-a fracturat. Pentru vindecarea leziunilor, partea vătămată a avut nevoie de 90-100 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 879/ C din 8 iulie 2004 eliberat de S.M.L.

Olt. Vinovăția inculpatului a fost dovedită cu declarația părții vătămate, a martorei L.I. și martorilor S.V., P.F., O.E., S.M., P.M., Ț.V., V.F., M.C., D.C. și Ț.F. Inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul. Prin recursul procurorului sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece pedeapsa nu a fost corect individualizată, fiind prea blândă, iar instanța a făcut o greșită încadrare prin omisiunea reținerii agravantei prevăzută de alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., săvârșirea faptei de o persoană care a avut asupra sa o armă. Inculpatul a criticat sentința ca nelegală și netemeinică, cerând să fie achitat pentru că nu el este autorul infracțiunii.

Prin decizia penală nr. 356 din 14 noiembrie 2005, secția penală de la Curtea de Apel Craiova a admis apelul procurorului și a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. a) și e) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și e) C. pen., texte de lege în baza cărora prin reținerea de circumstanțe atenuante l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul.

Prin recursul procurorului sentința este criticată pentru netemeinicie, greșita individualizare a pedepsei, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. S-a cerut casarea deciziei și aplicarea unei pedepse ferme prin înlăturarea circumstanțelor atenuante, deoarece inculpatul a săvârșit fapta împreună cu alte două persoane, noaptea, nu a recunoscut fapta, iar urmările faptei, leziuni ce au necesitat 90-100 zile îngrijiri medicale, nu s-a avut în vedere pericolul deosebit al faptei și făptuitorului. Nemulțumit și de această hotărâre inculpatul a atacat-o cu recurs, solicitând casarea ei și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru completarea probatoriului în vederea identificării adevăraților autori. A susținut că probele administrate sunt contradictorii, organele de urmărire penală nu au ridicat urmele căruței folosite la sustragerea lucernei, iar martorul O.E. a avut interes să declare împotriva sa deoarece sunt în relații de dușmănie. Recursurile sunt nefondate. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut pe baza probelor administrate o situație de fapt corectă, în apel s-a dat încadrarea juridică legală faptei de tâlhărie, iar pedeapsa aplicată de instanța de apel este în măsură să asigure atât reeducarea inculpatului și prevenirea de a săvârși noi infracțiuni.

Astfel, prin denunțul făcut la câteva ore după ce l-a surprins pe inculpat însoțit de alte două persoane încărcând lucerna în căruță, P.V. a cerut organelor de poliție să facă cercetări. În declarația dată tot atunci a arătat: „M-am apropiat de căruță și am recunoscut pe unul din ei ca fiind M.V., consătean cu mine, totodată am văzut căruța dar nu pot da detalii privind culoarea acesteia și cu ce era tractată (1-2 cai)”. Partea vătămată a precizat: „Când au ajuns cu căruța la 7 m de mine am aprins lanterna și am spus că l-am recunoscut, solicitându-i să stea pe loc”. Martorul O.E. a declarat că în noaptea respectivă păzea lucerna pe care o cosise ziua, iar în apropierea terenului său a văzut două căruțe și a auzit voci, zgomote și a recunoscut vocea vecinului său, inculpatul M.V.

A precizat că l-a auzit pe P.V. cerându-i inculpatului să oprească pentru că l-a recunoscut pronunțându-i numele V., că s-a apropiat de locul faptei la circa 20 m dar s-a oprit deoarece a observat o a treia persoană și i-a fost teamă. În fine martora L.I., vecină cu inculpatul și care a arătat că este în dușmănie cu acesta, deoarece o insultă mereu și i-a furat bunuri, a declarat că în noaptea respectivă în jurul orelor 3,00, a văzut căruța inculpatului în care se aflau trei persoane ieșind din curtea inculpatului. În cursul cercetărilor, față de susținerea martorilor O.E. că l-a auzit pe unul din făptuitori când s-a adresat părții vătămate spunându-i: „Du-te bă daci cu lucerna ta cu tot” s-au efectuat cercetări și față de T.F.

însă nu s-a putut dovedi cu alte probe participarea acestuia la sustragerea lucernei, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Așa fiind, susținerea inculpatului că probele sunt contradictorii nu este fondată, situația expusă în referatul de urmărire penală privind pe de o parte fapta săvârșită de inculpat și posibila participare a lui T.F., ca fiind una din cele două persoane neidentificate care l-au însoțit pe inculpat la sustragerea lucernei. Cu privire la pedeapsa aplicată se constată că instanțele au reținut corect circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., recunoașterea acesteia nefiind condiționată de negarea vinovăției sau de condițiile de săvârșire a infracțiunii și urmările ei.

Așa fiind, urmează că în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile să fie respinse ca nefondate. În baza art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (1) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 356 din 14 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 27 iunie 2004 la 28 februarie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2006.