ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1287/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 84 din 5

aprilie 2005, Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul

M.V.,

la 3 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2)

lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. b) din același cod.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 27 iunie 2004 la 5 aprilie

2005, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest.

A obligat inculpatul la plata sumei de

5.800.000 lei către partea civilă P.V., la 1.150.000 lei către partea civilă S.M.

și la 800.000 lei către partea civilă P.F. reprezentând daune materiale.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut pe baza probelor administrate următoare situație de

fapt:

În noaptea de 26 iunie 2004, în

jurul orelor 3,00, partea vătămată P.V. a mers să-și păzească lucerna cosită în

punctul Ț., unde l-a surprins pe inculpat, însoțit de alte 2 persoane sustrăgând

lucerna pe care o încărcau într-o căruță. Pentru a-și asigura scăparea

inculpatul l-a lovit pe P.V. cu o furcă peste brațul stâng pe care i l-a

fracturat.

Pentru vindecarea leziunilor, partea

vătămată a avut nevoie de 90-100 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului

medico-legal nr. 879/ C din 8 iulie 2004 eliberat de S.M.L. Olt.

Vinovăția inculpatului a fost

dovedită cu declarația părții vătămate, a martorei L.I. și martorilor S.V., P.F.,

O.E., S.M., P.M., Ț.V., V.F., M.C., D.C. și Ț.F.

Inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul.

Prin recursul procurorului sentința

a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece pedeapsa nu a

fost corect individualizată, fiind prea blândă, iar instanța a făcut o greșită

încadrare prin omisiunea reținerii agravantei prevăzută de alin. (2

1

)

lit. b) C. pen., săvârșirea faptei de o persoană care a avut asupra sa o armă.

Inculpatul a criticat sentința ca

nelegală și netemeinică, cerând să fie achitat pentru că nu el este autorul

infracțiunii.

Prin decizia penală nr. 356 din 14

noiembrie 2005, secția penală de la Curtea de Apel Craiova a admis apelul

procurorului și a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (1) și (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a) și e) C. pen.,

în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și alin.

(2

1

) lit. a), b) și e) C. pen., texte de lege în baza cărora prin

reținerea de circumstanțe atenuante l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul.

Prin recursul procurorului sentința

este criticată pentru netemeinicie, greșita individualizare a pedepsei, caz de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. S-a cerut casarea

deciziei și aplicarea unei pedepse ferme prin înlăturarea circumstanțelor

atenuante, deoarece inculpatul a săvârșit fapta împreună cu alte două persoane,

noaptea, nu a recunoscut fapta, iar urmările faptei, leziuni ce au necesitat

90-100 zile îngrijiri medicale, nu s-a avut în vedere pericolul deosebit al

faptei și făptuitorului.

Nemulțumit și de această hotărâre

inculpatul a atacat-o cu recurs, solicitând casarea ei și achitarea conform art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În

subsidiar a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru completarea

probatoriului în vederea identificării adevăraților autori.

A susținut că probele administrate

sunt contradictorii, organele de urmărire penală nu au ridicat urmele căruței

folosite la sustragerea lucernei, iar martorul O.E. a avut interes să declare împotriva

sa deoarece sunt în relații de dușmănie.

Recursurile sunt nefondate.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut pe baza probelor

administrate o situație de fapt corectă, în apel s-a dat încadrarea juridică

legală faptei de tâlhărie, iar pedeapsa aplicată de instanța de apel este în

măsură să asigure atât reeducarea inculpatului și prevenirea de a săvârși noi

infracțiuni.

Astfel, prin denunțul făcut la

câteva ore după ce l-a surprins pe inculpat însoțit de alte două persoane

încărcând lucerna în căruță, P.V. a cerut organelor de poliție să facă

cercetări. În declarația dată tot atunci a arătat: „M-am apropiat de căruță și

am recunoscut pe unul din ei ca fiind M.V., consătean cu mine, totodată am

văzut căruța dar nu pot da detalii privind culoarea acesteia și cu ce era

tractată (1-2 cai)”. Partea vătămată a precizat: „Când au ajuns cu căruța la 7

m de mine am aprins lanterna și am spus că l-am recunoscut, solicitându-i să

stea pe loc”.

Martorul O.E. a declarat că în

noaptea respectivă păzea lucerna pe care o cosise ziua, iar în apropierea

terenului său a văzut două căruțe și a auzit voci, zgomote și a recunoscut

vocea vecinului său, inculpatul M.V. A precizat că l-a auzit pe P.V. cerându-i

inculpatului să oprească pentru că l-a recunoscut pronunțându-i numele V., că

s-a apropiat de locul faptei la circa 20 m dar s-a oprit deoarece a observat o

a treia persoană și i-a fost teamă.

În fine martora L.I., vecină cu inculpatul

și care a arătat că este în dușmănie cu acesta, deoarece o insultă mereu și i-a

furat bunuri, a declarat că în noaptea respectivă în jurul orelor 3,00, a văzut

căruța inculpatului în care se aflau trei persoane ieșind din curtea

inculpatului.

În cursul cercetărilor, față de

susținerea martorilor O.E. că l-a auzit pe unul din făptuitori când s-a adresat

părții vătămate spunându-i: „Du-te bă daci cu lucerna ta cu tot” s-au efectuat

cercetări și față de T.F. însă nu s-a putut dovedi cu alte probe participarea

acestuia la sustragerea lucernei, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi

penale.

Așa fiind, susținerea inculpatului

că probele sunt contradictorii nu este fondată, situația expusă în referatul de

urmărire penală privind pe de o parte fapta săvârșită de inculpat și posibila

participare a lui T.F., ca fiind una din cele două persoane neidentificate care

l-au însoțit pe inculpat la sustragerea lucernei.

Cu privire la pedeapsa aplicată se

constată că instanțele au reținut corect circumstanța atenuantă prevăzută de art.

74 lit. a) C. pen., recunoașterea acesteia nefiind condiționată de negarea

vinovăției sau de condițiile de săvârșire a infracțiunii și urmările ei.

Așa fiind, urmează că în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile să fie respinse ca

nefondate.

În baza art. 385

17

alin.

(4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă,

timpul reținerii și arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(1) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul M.V.

împotriva deciziei penale nr. 356 din 14 noiembrie 2005 a Curții de Apel

Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 27 iunie 2004 la

28 februarie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 februarie 2006.