ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2630/2006

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Contestatorul M.V. a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1287 din 28 februarie 2006

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul penal nr. 30041/1/2006.

Prin decizia penală atacată, au fost

respinse, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova și de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 356 din 14

noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Din pedeapsa aplicată inculpatului,

a fost dedus timpul reținerii și arestării preventive de la 27 iunie 2004 la 28

februarie 2006.

Recurentul inculpat a fost obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, suma de 100

lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul

Ministerului Justiției.

S-a reținut că, prin sentința penală

nr. 84 din 5 aprilie 2005, a Tribunalului Olt, inculpatul M.V. a fost condamnat,

la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.,

constând în aceea că, fiind surprins furând lucernă, în noaptea de 26 iunie

2004, inculpatul și-a asigurat scăparea, lovind-o pe partea vătămată cu o furcă

peste brațul stâng.

Partea vătămată a suferit leziuni

traumatice care au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale.

Prin decizia penală nr. 356 din 14

noiembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Olt.

În temeiul dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 211

alin. (1) și (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a) și e) C. pen.,

în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și alin.

(2

1

) lit. a), b) și e) C. pen., texte de lege în baza cărora, prin

reținerea de circumstanțe atenuante, l-a condamnat pe inculpat la 5 ani

închisoare.

Recursul inculpatului a fost respins

ca nefondat.

Această hotărâre judecătorească a

rămas definitivă prin decizia penală nr. 1287 din 28 februarie 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție a cărei anulare se cere prin contestația de față.

Motivul invocat de contestator, în

scris, face trimitere la dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen. și art. 385

9

pct. 12 și 17 C. proc. pen.

Contestatorul critică încadrarea

juridică dată faptei sale și solicită achitarea, susținând că hotărârea

judecătorească de condamnare a sa este nelegală și netemeinică.

În conformitate cu dispozițiile art.

391 C. proc. pen., Curtea a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de

contestație, fără citarea părților.

Curtea constată că motivul pe care

se sprijină contestația nu este din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Deși contestatorul a invocat

dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., el nu a învederat vreo cauză de

încetare a procesului penal la care se referă textul de lege arătat, ci a

solicitat aplicarea unei soluții de achitare, motiv neprevăzut de calea de atac

extraordinară folosită.

În consecință, contestația în anulare

formulată se dovedește a fi inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare.

Contestatorul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 386, 391 C.

proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul M.V. împotriva deciziei

penale nr. 1287 din 28 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Obligă contestatorul la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 60 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 aprilie 2006.