ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2285/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 173 din 14

august 2002, Tribunalul Suceava a admis cererea condamnatului N.S. și a

întrerupt pentru 30 de zile executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva sentinței a declarat apel

procurorul, criticând-o pentru aceea că, instanța a făcut o greșită aplicare a art.

455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 375/2002,

Curtea de Apel Suceava a admis apelul apreciind critica întemeiată, întrucât

potrivit textelor invocate, cererea de întrerupere poate fi admisă atunci când,

din cauza unor împrejurări speciale, executarea ar avea consecințe grave pentru

condamnat sau pentru familia sa.

Or, din ancheta socială efectuată în

cauză nu rezultă că ar exista vreo asemenea împrejurare specială.

Se reține ca reală împrejurarea că

apelantul are 8 taurine, pe care le-a lăsat în grija numitului R.S., dar asta

nu poate constitui motiv de întrerupere a executării pedepsei, mai ales că,

hotărârea de condamnare a rămas definitivă la 26 martie 2002, iar executarea a

început la 26 iunie 2002, timp suficient pentru el să-și rezolve situația

animalelor. Dacă nu le-a înstrăinat atunci, înseamnă că s-a înțeles cu R.S. să

le îngrijească pe durata detenției sale.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs condamnatul, solicitând admiterea cererii de întrerupere a executării

pedepsei pentru motivele arătate.

Recursul este nefondat.

Așa cum corect a reținut instanța de

apel, împrejurarea invocată de condamnat nu echivalează cu o împrejurare

specială, în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen., din cauza căreia executarea

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familie.

În consecință, potrivit dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat

recursul declarat de condamnatul N.S. împotriva deciziei penale nr. 375 din 4

noiembrie 2002 a Curții de Apel Suceava, cu obligarea condamnatului la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de condamnatul N.S. împotriva deciziei penale nr. 375 din 4 noiembrie 2002 a

Curții de Apel Suceava.

Obligă condamnatul la plata sumei de

650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 mai 2003.