ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2777/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 71 din 22 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 42/2003 a Tribunalului Ialomița, cerere formulată de condamnatul S.C. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Petentul condamnat S.C. a solicitat în baza dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei închisorii de 6 ani aplicată prin sentința penală nr. 42 din 19 februarie 2003 a Tribunalului Ialomița, în dosarul nr. 1027/2002, invocând consecințe grave pentru familia sa.

În cauză a fost solicitată, admisă și efectuată ancheta socială la adresa indicată de condamnat, din comuna Petrăchioaia, județul Ilfov. Ancheta socială a fost efectuată de Primăria Petrăchioaia și depusă la dosar cu adresa nr. 3724/2004 din al cărui conținut rezultă următoarele: S.M., mama condamnatului, locuiește împreună cu fiica sa S.A. într-o locuință proprietate personală compusă din două camere. Locuința este lipsită complet de mobilier și de alte obiecte de uz. Nu are lumină electrică, iar încălzirea locuinței se face cu lemne. Despre bugetul familiei se constată că S.M. nu este încadrată în vreun loc de muncă și nici fiica acesteia. Pentru câștigarea existenței practica diverse munci ocazionale pe la diverși cetățeni.

Nu au în proprietate terenuri agricole, nici animale sau păsări. Solicitând de la medicul de familie relații despre starea sănătății sus-numitelor, acesta a precizat că nu se află în evidența sa cu boli degenerative. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că situația expusă și constatată în raportul de anchetă socială nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nerezultând elementele care să ducă la consecințe grave pentru familia condamnatului. Astfel fiind, tribunalul a constatat că cererea condamnatului S.C. este nefondată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel condamnatul S.C. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 126 A /2004 Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, acest apel. Condamnatul a formulat recurs împotriva celor două hotărâri, solicitând casarea lor și pe fond admiterea cererii de întreruperea executării pedepsei. Recursul este nefondat. Condamnatul S.C. este arestat, cu începere de la 9 octombrie 2002, în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie. Cererea de întreruperea executării pedepsei a fost formulată de condamnat la data de 9 septembrie 2003, în aceeași zi în care a rămas definitivă hotărârea prin care i s-a aplicat pedeapsa privativă de libertate.

Motivul invocat de condamnat, acela de a i se da posibilitatea să i se repare casa, nu constituie o împrejurare specială care ar avea consecințe grave pentru familia sa, în sensul dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen. Astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată la domiciliul său, locuința condamnatului nu necesită reparație, ci dotări cu mobilier și obiecte de uz casnic, de care este complect lipsită. Or, la data arestării sale, condamnatul nu realizează venituri, neavând ocupație, astfel că obținerea unor venituri, imediat după întreruperea executării pedepsei, este puțin probabilă, în asemenea măsură încât să asigure atât întreținerea familiei, cât și achiziționarea unor materiale de construcție ca și plata manoperei aferente executării lucrărilor.

Justificat, cele două instanțe au apreciat că cererea de întreruperea executării pedepsei, formulată de S.C. este nefondată, așa încât hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice. Recursul declarat împotriva respectivelor hotărâri urmează a fi respins, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 126/ A din 23 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția II-a penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2004.