ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2777/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 71 din 22

ianuarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 42/2003 a Tribunalului Ialomița, cerere formulată de

condamnatul S.C.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut următoarele:

Petentul condamnat S.C. a solicitat

în baza dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., întreruperea executării pedepsei închisorii de 6 ani aplicată prin

sentința penală nr. 42 din 19 februarie 2003 a Tribunalului Ialomița, în

dosarul nr. 1027/2002, invocând consecințe grave pentru familia sa.

În cauză a fost solicitată, admisă

și efectuată ancheta socială la adresa indicată de condamnat, din comuna

Petrăchioaia, județul Ilfov.

Ancheta socială a fost efectuată de

Primăria Petrăchioaia și depusă la dosar cu adresa nr. 3724/2004 din al cărui

conținut rezultă următoarele:

S.M., mama condamnatului, locuiește

împreună cu fiica sa S.A. într-o locuință proprietate personală compusă din

două camere. Locuința este lipsită complet de mobilier și de alte obiecte de

uz. Nu are lumină electrică, iar încălzirea locuinței se face cu lemne.

Despre bugetul familiei se constată

că S.M. nu este încadrată în vreun loc de muncă și nici fiica acesteia. Pentru

câștigarea existenței practica diverse munci ocazionale pe la diverși cetățeni.

Nu au în proprietate terenuri agricole, nici animale sau păsări.

Solicitând de la medicul de familie

relații despre starea sănătății sus-numitelor, acesta a precizat că nu se află

în evidența sa cu boli degenerative.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța a constatat că situația expusă și constatată în raportul de

anchetă socială nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen., nerezultând elementele care să ducă la consecințe grave

pentru familia condamnatului.

Astfel fiind, tribunalul a constatat

că cererea condamnatului S.C. este nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a formulat apel condamnatul S.C. criticând-o pentru netemeinicie

sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale, arătând că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea executării

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 126 A /2004

Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, acest apel.

Condamnatul a formulat recurs

împotriva celor două hotărâri, solicitând casarea lor și pe fond admiterea

cererii de întreruperea executării pedepsei.

Recursul este nefondat.

Condamnatul S.C. este arestat, cu

începere de la 9 octombrie 2002, în executarea unei pedepse de 6 ani

închisoare, aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, comisă în

stare de recidivă postcondamnatorie. Cererea de întreruperea executării

pedepsei a fost formulată de condamnat la data de 9 septembrie 2003, în aceeași

zi în care a rămas definitivă hotărârea prin care i s-a aplicat pedeapsa

privativă de libertate. Motivul invocat de condamnat, acela de a i se da

posibilitatea să i se repare casa, nu constituie o împrejurare specială care ar

avea consecințe grave pentru familia sa, în sensul dispozițiilor art. 453 lit.

c) C. proc. pen.

Astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată la

domiciliul său, locuința condamnatului nu necesită reparație, ci dotări cu

mobilier și obiecte de uz casnic, de care este complect lipsită. Or, la data

arestării sale, condamnatul nu realizează venituri, neavând ocupație, astfel că

obținerea unor venituri, imediat după întreruperea executării pedepsei, este

puțin probabilă, în asemenea măsură încât să asigure atât întreținerea

familiei, cât și achiziționarea unor materiale de construcție ca și plata

manoperei aferente executării lucrărilor.

Justificat, cele două instanțe au

apreciat că cererea de întreruperea executării pedepsei, formulată de S.C. este

nefondată, așa încât hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.

Recursul declarat împotriva

respectivelor hotărâri urmează a fi respins, conform art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 126/ A din 23

februarie 2004 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 mai 2004.