ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 164/2004

Asupra

recursului de față;

In baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.218 din 11 martie 2003, Tribunalul Iași, în baza art.455,

raportat la art.453 lit.c C.proc.pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea

promovată de condamnatul

R.C.

prin care a solicitat întreruperea

executării  pedepsei de 6 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr.469/1999 a Tribunalului Iași.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr.17737/2002 condamnatul a solicitat întreruperea

executării  pedepsei de 6 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr.469/1999 a Tribunalului Iași, pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art.211 C.pen.

In

motivarea cererii, condamnatul a susținut că afecțiunile de care suferă mama sa

și starea de degradare în care se află imobilul în care locuiește familia sa îl

pun în imposibilitate de a  continua executarea pedepsei.

Instanța

a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul condamnatului care să

stabilească condițiile de  trai ale familiei  condamnatului, starea sănătății

membrilor familiei și veniturile obținute de aceștia.

Conform

referatului de  anchetă socială întocmit de Serviciul de Autoritate Socială din

cadrul  Primăriei Costuleni, condamnatul provine dintr-o familie cu 5 copii,

mama acestuia lucrează în agricultură, iar familia locuiește într-un imobil

compus din 4 camere, mobilat și îngrijit corespunzător.

Față de

aceste aspecte, instanța a  apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite

cerințele prevăzute de art.453 lit.c C.proc.pen.

Impotriva

acestei sentințe a  declarat apel condamnatul, invocând netemeinicia hotărârii.

Prin

decizia penală nr.146 din 17 aprilie 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind  legală și temeinică

soluția pronunțată de instanța de  fond.

Impotriva

deciziei a declarat recurs  condamnatul reiterând  motivele invocate la

instanțele  anterioare.

La

termenul de judecare a recursului, respectiv 13 ianuarie 2004, a lipsit

condamnatul, iar apărătorul din oficiu, a lăsat soluția la aprecierea

instanței.

Verificând

actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel,

motivele de recurs invocate de condamnat în cererea scrisă, care privesc

situația familiei sale, nu reprezintă o împrejurare specială în sensul

prevederilor legale.

Din

adresa emisă de D.G.P., Penitenciarul de Maximă Siguranță Iași, aflată la

dosarul cauzei, reiese că recurentul  a fost pus în libertate la data de  17

septembrie 2003, așa încât recursul  declarat de condamnat nu mai are obiect.

Față de

aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de condamnat, ca

nefondat, conform dispozitivului.

Văzând

și dispozițiile art.192 C.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.C. împotriva deciziei penale

nr.146 din 17 aprilie 2003 a Curții de Apel Iași.

Obligă

recurentul la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 13 ianuarie  2004.