ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1822/2004

Asupra recursului

de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.1237 din  15 decembrie 2003, Tribunalul București, secția I

penală a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul M.I. prin care a

solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare ce i-a fost aplicată

prin sentința nr.179 din  24 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală, rămasă definitivă prin neapelare la 1 aprilie 2003.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că motivele invocate de petent,

respectiv că soția în vârstă de 43 de ani este grav bolnavă și se confruntă cu

mari probleme întrucât fiul său este consumator de droguri, nu se încadrează în

prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Curtea

de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 38 din 23 ianuarie

2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat , însușindu-și

argumentația instanței de fond.

Împotriva

menționatelor hotărâri, condamnatul a declarat recurs, lăsând la aprecierea

instanței soluționarea acestuia.

Recursul

nu este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. , executarea

pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări

speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru

condamnat, familie sau unitatea la care lucrează”.

Din

referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul condamnatului, a rezultat

că soția sa împreună cu cei doi copii locuiesc într-un apartament proprietate

personală, soția nu lucrează, fiind bolnavă, iar fiul său este consumator de

droguri, având  datorii la întreținere și la energie electrică.

Pe baza

datelor menționate,instanțele au concluzionat just că, situația în care se află

familia condamnatului, deși grea, nu constituie  o împrejurarea specială, în

sensul predeverilor legale și care să fie influențată de executarea pedepsei de

către condamnat, deoarece ea nu are un caracter temporar, iar prin întreruperea

executării pedepsei condamnatului, nu s-ar putea ameliora.

Ca

atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a se respinge recursul declarat de condamnat, ca

nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat,recursul declarat de  condamnatul M.I. împotriva deciziei penale

nr. 38 din 23 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din

care  suma de 200.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu ,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 1 aprilie  2004.