ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1822/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.1237 din 15 decembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul M.I. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința nr.179 din 24 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin neapelare la 1 aprilie 2003. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că motivele invocate de petent, respectiv că soția în vârstă de 43 de ani este grav bolnavă și se confruntă cu mari probleme întrucât fiul său este consumator de droguri, nu se încadrează în prevederile art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 38 din 23 ianuarie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat , însușindu-și argumentația instanței de fond. Împotriva menționatelor hotărâri, condamnatul a declarat recurs, lăsând la aprecierea instanței soluționarea acestuia. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. , executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează”. Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul condamnatului, a rezultat că soția sa împreună cu cei doi copii locuiesc într-un apartament proprietate personală, soția nu lucrează, fiind bolnavă, iar fiul său este consumator de droguri, având datorii la întreținere și la energie electrică.

Pe baza datelor menționate,instanțele au concluzionat just că, situația în care se află familia condamnatului, deși grea, nu constituie o împrejurarea specială, în sensul predeverilor legale și care să fie influențată de executarea pedepsei de către condamnat, deoarece ea nu are un caracter temporar, iar prin întreruperea executării pedepsei condamnatului, nu s-ar putea ameliora. Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat,recursul declarat de condamnatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 38 din 23 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu , se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 1 aprilie 2004.