ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3658/2003

Asupra conflictului negativ de

competență;

Prin sentința nr. 4796 din 12 decembrie

2002, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a cererii formulată de

reclamanta H.A., în contradictoriu cu pârâtele SC F.S. SA Craiova, în favoarea Curții

de Apel Craiova.

În pronunțarea acestei soluții, instanța

a reținut, în esență, că acțiunea reclamantei are ca obiect acțiunea în constatarea

nulității absolute a actelor de privatizare a pârâtei SC F.S. SA., și, în raport

cu dispozițiile art. 31 și 32 din Legea nr. 99/1999, competența materială de

soluționare a unei atare cereri aparține Curții de Apel Craiova.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin sentința nr. 26 din 20 mai 2003, își constată necompetența și declină

competența materială în soluționarea acțiunii în favoarea Tribunalului Dolj, reținând,

în esență, că, indiferent de prevederile legilor incidente în materia

privatizării, litigiile, de natura celui de față, sunt de competența instanțelor

comerciale de drept comun, astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile

art. 2 combinat cu art. 720

10

C. proc. civ.

Sediul materiei îl constituie

dispozițiile cuprinse în art. 20 – 23 C. proc. civ., instanța abilitată să

pronunțe regulatorul de competența fiind cea prevăzută, punctual de art. 22 C.

proc. civ.

Verificându-se sesizarea trimisă la Curtea Supremă de

Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență, în raport cu

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., se constată că, în refuzul instanțelor de a

soluționa cauza, nu există conflict negativ de competență, în sensul în care

este definit de art. 22 lit. c) C. proc. civ.

Astfel, potrivit textului legal enunțat, există conflict de

competență când acesta se ivește între două judecătorii din circumscripția aceluiași

tribunal sau între o judecătorie și tribunal, Curtea Supreme de Justiție fiind chemată

să pronunțe regulatorul de competență ce s-a ivit între instanțele care nu se

găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel sau s-a ivit între două curți

de apel.

În speță, se constată că necompetența de a judeca acțiunea s-a

ivit între un tribunal și o curte de apel, situație care nu se regăsește,

potrivit legii, în cadrul conflictelor negative de competență, care să conducă

la sesizarea Curții Supreme de Justiție, pentru rezolvarea acestuia.

În cauză, nefiind conflict negativ de competență, hotărârea instanței

de apel, de declinare a judecării cauzei în favoarea tribunalului, este obligatorie

pentru această din urmă instanță, iar sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova

este neîntemeiată, Curtea urmând a constata inexistența conflictului negativ de

competență și a trimite dosarul la Tribunalul Dolj, pentru soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu opinia majoritară

Constată inexistența conflictului

negativ de competență și trimite dosarul spre soluționare Tribunalului Dolj.

Cu opinia separată a d-nei judecător

M.O., în sensul constatării conflictului negativ de competență și stabilirii

competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 24 septembrie 2003.

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE

Având în vedere că, în cauză, atât

Tribunalul Dolj, cât și Curtea de Apel Craiova au fost sesizate cu aceeași

pricină, având aceleași părți și aceeași cauză; că aceste instanțe s-au

declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile – declinările de competență

fiind reciproce – și că Tribunalul Dolj este competent să soluționeze cererea

dedusă judecății, se constată că sunt întrunite cerințele pentru a exista

conflict negativ de competență, în sensul art. 20 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., ce trebuie soluționat pe calea regulatorului de competență de către

instanța superioară, comună instanțelor aflate în conflict, conform celor

statornicite de art. 22 alin. (1) – (3) C. proc. civ.

Este de observat că, deși, acest

text legal nu acoperă toate conflictele ce pot să apară în practică, cum ar fi

conflictul în speță, acesta trebuie, de asemenea, soluționat pe baza

principiului dedus din examinarea situațiilor prevăzute de evocata normă

juridică de către instanța competentă, respectiv, de Curtea Supremă de Justiție,

ca instanță superioară, comună Tribunalului Dolj și Curții de Apel Craiova.

Așa fiind, această instanță,

constatând existența conflictului negativ de competență, trebuia, în

conformitate cu prevederile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., să stabilească

competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea art.

2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. și obiectului cererii deduse judecății,

căreia nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 32

31

din Legea nr. 99/1999,

spre a induce competența curții de apel în primă instanță.